Oamenii esentiali: Timpul lor e pretios, ei vor esenta, pentru că sufletele lor se grăbesc!

17/04/2021

Hoinarind sambata seara printre stirile din online, am dat peste una din care doua idei m-au uns la suflet. Actorul George Ivascu, ales democratic si regular ca Mare Maestru al Marii Loji Nationale din Romania – deh!, acel “din Romania” (dR), care ne cam zgaraie memoria istoriei, putea sa fie “a Romaniei”, stiti foarte bine de ce! – a trimis in primul sau mesaj la un poem al lui Mario de Andrade, intitulat „Timpul prețios al persoanelor mature”. Omul de cultura a explicat de ce a recurs la aceasta referinta: “mi-a apărut dintr-odată ca și cum l-aș fi scris eu (poemul, n.m.) și am sentimentul că, de fapt, este scris pentru fiecare dintre noi.”

Pe aceasta baza, George Ivascu si-a personalizat in continuare mesajul, spunand: “Mă simt ca un copil care a câștigat un pachet de dulciuri: pe primele le mănâncă cu plăcere, dar când și-a dat seama că au rămas mai puține, a început să le guste imens. Iubiții mei Frați, nu mai am timp să sprijin persoane absurde care, în ciuda vârstei lor cronologice, nu au crescut. Timpul meu este prea scurt și vreau esența, pentru că sufletul meu se grăbește!” (s.m.). Ultima fraza este memorabila, e pe gustul meu, rezonez perfect cu ea, si cred ca toti colegii de pe blog simt la fel, pentru ca pe toti ii simt drept “oameni esentiali”. A doua idee este o cugetare frontispiciala, emblematica pentru calauzirea autorului: „Avem două vieți, iar a doua începe când îți dai seama că ai doar una” (s.m.).

NB/FP: 1/ Citindu-le, cele doua idei mi-au transmis, dintr-o data si cu intensitate, bucurie si energie spirituale. Ca si cand as fi vazut idei, cum spunea Camil Petrescu, poetul, in poemul „Ideea”, care in anii liceului mi-a hranit mult timp spiritul adolescentin. Acum, nu stiu cat vor tine. 2/ Cred ca Romania esentiala – o denumire alternativa la cea profunda – are nevoie de oameni esentiali. Puteti numi un om esential? Eu, da! Dupa parerea mea, decantata in multi ani, omul politic si de stat Adrian Nastase este un om esential.


Mica diplomaţie: Lilliput fabulează despre un Orient Mijlociu ”în schimbare”, în care să devină Gulliver

17/04/2021

Este cel mult amuzant sa vezi agitatia diplomatiei lilliputane a descendentilor din triburile apiru (v. si habiru sau hapiru), de ucigasi si talhari, pe tema unui Orient Mijlociu pretins ”în schimbare”, în care să devină gulliveriana. Acest spectacol  al fabulatiei geopolitice a avut loc, vineri, in mica insula mediteraneana Cipru, care i-a reunit pe ministrii de externe ai tarii gazda, israelian, emiratez si grec.

Pare destul de nebulos sa intelegi cum de a fost posibil ca urmasii grecilor antici, care au avut o infloritoare civilizatie umanista, sa se lase antrenati intr-o mezalianta regionala cu cei ai apiru (“praf, murdar”), facatorii de faradelegi din acele vremuri care existau in marginea societatii, relativ la adapostul autoritatilor politice. Cu atat mai mult azi, cand ultimii au stricat democratia, Netanyahu – supranumit batjocoritor de ai sai drept „Solomnyahu” – involuand intr-un autocrat ca Solomon, iar cei de peste balta au renuntat la imensa bogatie spirituala lasata de filosofii greci Platon si Aristotel, care au scos gandirea umana din primitivism.  

Reuniunea din Cipru a micii diplomatii a avut loc la câteva luni după un acord de “normalizare” între Israel şi unele ţări arabe, printre care Emiratele Arabe Unite, caruia Tel Aviv i-a pus botnita si lesa “abrahamiste”, şi pe fondul tensiunilor din estul Mediteranei.Acest nou parteneriat strategic se întinde de la ţărmurile Golfului” Persic până la Marea Mediterană şi Europa, a fabulat ministrul israelian de externe, Gabi Ashkenazi, într-o conferinţă de presă în staţiunea Paphos. Desigur, vrabia intodeauna malai viseaza! Insa adevarul este ca are loc o degonflare a lui Lilliput, mult timp umflat ca un Gulliver si cu o foame de Pantagruel dupa resursele altora. Spectrul intoarcerii de la bunatatile Natiunilor la paine mucegaita si unt ranced este mai real ca oricand. Tot dupa Gabi Ashkenazi, ce e bun e “parteneriat strategic”, ce e rau e “radical si antisemit”. El a apreciat că există “o şansă reală de a schimba faţa Orientului Mijlociu” şi că drumul către pace necesită negocieri, iar la adresa Iranului a proferat amenintari si demonizari, afirmand că Israelul “va face tot ce este necesar pentru a împiedica acest regim radical şi antisemit să obţină arme nucleare”.


%d blogeri au apreciat: