Evrei viscerali îşi fac de cap în Franta: Înapoi la “justiţia” tribală a pustiei, a lapidării şi a linşării?

Nimeni nu isi face singur dreptate. Cu atat mai putin gloata, care este irationala. Justitia este exclusiv investita cu autoritatea publica de a judeca. Sunt chestiuni de civilizatie si de cultura juridica. Cazurile de substituire a justitiei de catre multime, actuale si trecute, petrecute in progresismul american si in fostul comunism european, sunt inumane, de un primitivism infiorator.

Comunizarea justitiei sau justita comunala, de sorginte iudaist-comunista si terorist-trotkista, in care cea din vremurile biblice recurgea la lapidare si linsare, iar cea a bolsevismului timpuriu administra “dreptatea” cu pistolul pe masa, nu are ce cauta in societatile noastre, ale civilizatiei post-moderne. Din pacate, uneori mai apar urmasi ai justitiarilor viscerali.  

Un caz de justitie ceruta de strada s-a intamplat duminica in Franta. Cateva mii de oameni, in majoritate evrei, s-au adunat, la Paris si in alte orase, pentru a contesta lipsa procesului de judecata după asasinarea lui Sarah Halimi, o sexagenară evreică, în 2017, de catre un psihopat, care, declarat iresponsabil, a fost internat la psihiatrie.

Sub sloganul „Fără dreptate, fără republică”, manifestanții parizieni s-au întâlnit la Place du Trocadéro la inițiativa unui colectiv „Agissons pour Sarah Halimi”. Pe pancarte erau scrise mesajele „Justiție încălcată?” sau „Justiție pentru Sarah Halimi”. „Zgomotul a crescut și speranța a revenit. Speranța ești tu, aici”, s-a spus de pe podium.

Sunt de retinut cuvantul “zgomot”, cerut manifestantilor sa-l faca, si faptul ca ei voiau sa decida daca e nevoie sau nu de “republica”. Important e insa ca gloatacii (v. gloata) sa ramana cu zgomotul si justitia cu sentintele. Nu invers. “Personalități printre care Yvan Attal, Pascal Légitimus, Alexandre Arcady și Cyril Hanouna și-au declarat „solidaritatea” cu familia Halimi și au cerut „schimbarea legii”, prin mesaje difuzate pe un ecran gigant.

Sapte experți psihiatrici care l-au examinat pe Kobili Traore, consumator curent de canabis, au constatat ca era într-o stare deliranta când și-a ucis vecina, Lucie Attal, cunoscută și ca Sarah Halimi, de 65 de ani. Curtea de Apel din Paris a concluzionat că a existat o tulburare mintală care i-a abolit discernamantul  si controlul asupra faptelor sale la momentul crimei, decizie pe care Curtea de Casație a considerat-o conformă cu legea.

Imposibilitatea si nevaliditatea unui process in cazul unui psihopat a stârnit o mare frustrare în cadrul unei părți a comunității evreiești franceze, vizată de mai multe atacuri mortale din ultimii ani. O gloata care cere contrariul e mai nebuna decat nebunul, fapt de altfel confirmat de studiile de psihologia multimilor, care sunt irationale.

Orice crima e regretabila si condamnabila. Dar in privinta unor cazuri de crime si in randurile minoritatii evreiesti, situatia nu e neobisnuita, reproduce fenomenele sociale. Evreii nu au cum sa nu faca parte din statisticile privind crimele, atata timp cat ei fac parte din societate. Ca evreii vor sa fie intr-o bula de confort, ca o minoritate de lux, in afara societatii reale, e o alta problema, e imposibil.

In cazul evreicei Sarah Halimi din Franta se incearca impunerea justitiei multimii, ca in cel al negrului George Floyd din SUA, cand presedintele progresist Joe Biden s-a autopronuntat politic in procesul politistului Derek Chauvin, ca sunt dovezi “coplesitoare” sa fie condamnat. Justitia rasista, facuta de negri, atat a asteptat, practic l-a canibalizat juridic pe aparatorul legii. Insa e limpede, justitia prin canibalizare, lapidare sau linsare nu are ce cauta in sanul civilizatiei, locul ei e in mijlocul pustiei.