Intrigă discordială și delir geopolitic

Daca ar exista o glanda a intrigii discordiale si a delirului geopolitic, atunci cu siguranta aceasta este sursa secretiilor umorale ale lui H. D. Hartmann, scripturate in analiza politica intitulata „Initiativa celor 9 de la Bucuresti”. Desi autorul se straduieste sa dea impresia unei abordari inclusive si preocupante pentru viitorul societatii romanesti, nu s-ar putea spune ca-i si reuseste. Ca intotdeauna cand teoretizarea bunelor intentii e subminata sau anulata de practica inselatoare a pavarii cu acestea a drumului spre infern.

Uitandu-si probabil tactica, or poate ca aceasta i-a fost invinsa de catre subconstient, autorul ataca atat istoria politicii externe si de aliante a Bucurestiului din urma cu un secol, displacandu-i regele Ferdinand si ministrul de externe Take Ionescu, ale caror declaratii privind semnarea cu Polonia, in 1921, a “Aliantei Inimilor” – Conventia de Aparare Comuna Romano-Poloneza – le denigreaza ca “sforaitoare”, cat si pe cea actuala, privind Formatul Bucuresti 9 (B9), stigmatizandu-l pe presedintele “german” Klaus Iohannis de parca acesta ar fi un presedinte “negru”. E cat se poate de clara pozitia cuiva caruia ii pute atat trecutul cat si prezentul unei tari!

Lucru ciudat, se pare ca nici germanitatea nu ii miroase mai bine lui H. D. Hartmann, care il pune la colt pe coetnicul sau Klaus Iohannis de o maniera exclusiva, din afara originii germane, de care insidios s-ar parea ca se dezice si ar transmite ca doar aparent le este comuna. Atunci, ce hram poarta Hartmann?! Ne dumirim pe masura ce urmarim elucubratiile politoide ale autorului, imbibate de acea toxicitate ce putrefiaza tot ce nu este Globalism, definibil prin esenta sa ternara, (1) rasiala (rasa superioara), (2) religioasa (popor ales) si, pe baza primelor doua, (3) geo/politica (suprematie globala).

Negationismul lui H. D. Hartmann in privinta recentului summit B9, organizat la Bucuresti si patronat de presedintii roman Klaus Iohannis si polonez Andrzej Duda, este o constanta specifica Globalismului, care vegheaza ca nicio integrare, coeziune si solidaritate sa nu se infiripeze si coaguleze in planurile national, subregional si regional, fara ca ochiurile respectivei tesaturi politice si geopolitice sa nu fie impletite cu andrelele sale. Cand autorul vorbeste de religia poloneza reactionara (deja autorul nu mai are proprietatea cuvintelor), de flanc reacționar religios (o aberatie desantata), de negativarea parohiilor catolice (alt delir anticrestin), nu mai e nevoie sa te intrebi din ce directie vin astfel de alegatii si nici sa te mai indoiesti in privinta suprematiei nelegitime pe care outsiderii o pretind sau vor sa o obtina in spatii si locuri straine, din alte tari sau regiuni.

Clarificator este si cand Hartmann sustine ca președintele Biden a fost prezent la summitul B9 ca să nu se uite că și SUA, bagacioasa unde nu-i fierbe oala, are “interese” în spatiile ex-sovietic si ex-iugoslav, iar acestea trebuie să fie “prezervate”. Dar si mai limpede este cand deplange ca întâlnirea grupului de la Visegrad de anul trecut cu Israel, la Ierusalim, nu s-a mai organizat datorită Poloniei, ca apoi sa se ambaleze in acuzatii nefondate privind o pretins “nervoasa” și “aroganta” Polonie, care nu vrea să accepte sa i se puna in spate facatura unui asa-zis “antisemitism istoric polonez”! Autorul ignora neonorant ca Polonia nu mai exista ca stat in timpul celui de-al doilea război mondial. El o calomniaza, la fel de visceral, ca ar fi șters” cu buretele “păcatele fondatoare” ale statului polonez după primul război mondial. Hartmann si-a pierdut masura, abatand asupra merituoasei Polonii a sindicatului Solidaritatea, care a dat semnalul revolutiilor anticomuniste, tot atatea insulte cate laude i s-au adus in anii ’80 si dupa caderea comunismului. E un semn ca acuzatiile Globalismului sunt ca o girueta, se pot indrepta catre orice tara, dupa cum o va misca vantul intereselor sale.

Insa Hartmann este si instabil in analize si evaluari privind Polonia, un indiciu de grava subrezenie a constructiei sale discursive. Cand acuza Polonia de antirusism “obositor” si de “reactie antigermanica”, cand de duplicitate si de “minciuna istorica” sub steagul politicilor anti-Rusia. Curioasa este si o “concluzie” a lui Hartmann, care poate fi extrapolata si la alte natiuni aliate europene, anume ca “nici una dintre fondatoarele NATO (e clar ca se refera la SUA, n.m.) nu va accepta întărirea militară a Poloniei, ca țară de frontieră cu spațiul ex sovietic” (wow!, dar si Romania e tot o tara de frontiera cu spatiul ex-sovietic, sa intelegem ca, discret, Globalismul ne tinteste cu acelasi tratament?).

Ca sa ne lamurim, trebuie sa ne intrebam ce este discursul lui H. D. Hartmann despre B9? Neindoielnic, este un atac pe integrarea subregionala central-europeana, care poate fi considerata ca o descentralizare a integrarii regionale. Fara a dezvolta, poate cu alt prilej, mentionez doar in trecat ca B9 poate materializa, acum sau ulterior, niste transferuri de puteri de la Bruxelles spre acest pol subregional. B9 poate fi un posibil spatiu de interferente si de complementaritate Est-Vest in Europa Centrala, ca o necesara scoatere a acestei zone de sub presiunile laterale rusa si germana. In acelasi timp, B9 poate fi o posibilitate de a se plasa pe primul inel in raporturile cu Estul european, reducandu-si sau compensandu-si astfel dezavantajul de a fi pe inelul periferic in raport cu Vestul european.

Sunt atacate de asemenea multilateralismul, cooperarea, solidaritatea, coeziunea, ale caror deficite traditionale in Europa Centrala au un impact si asupra gradului real de integrare si de securitate europeana. Este o greseala sa nu se coreleze securitatea Europei Centrale cu coeziunea, solidaritatea si multilateralismul din aceasta subregiune, amarnic supusa dictatelor frontaliere ale Globalismului (v. Ukraina si Balcanii de Vest), care a urmarit sa-i incalceasca teritorii si populatii in asa fel incat Natiunile din acest areal sa nu se inteleaga niciodata, sa se dusmaneasca de moarte pe vecie. Insa subregiunea B9 nu este o Sahara Occidentala, acel teritoriu desertic pe care, la sfarsitul anului trecut, Trump l-a atribuit discretionar Marocului. Intermariumul format de B9 poate iesi din jocul geopolitic nefast, distrugator de Natiuni, al Globalismului.

Deplangerea de catre autor a “pierderii sustinerii securitatii nationale a Romaniei de catre Beijing” este falsa, ea incearca sa mentina bresa de coeziune, solidaritate si multilateralism din vecinatatea nemijlocita si apropiata, din subregiunea central-europeana, care este totodata si o bresa de securitate. Pana la chinezi, trebuie ca Natiunile din Formatul B9 sa invete lectia concordiei, a cooperarii si intrajutorarii neconditionate, sa deprinda spiritul acordului inimilor, sa iasa din unilateralismul logicii de confruntare pentru “leadership regional”, la care a instigat fostul ambasador american Zuckerman si pe care si autorul il insinueaza, sa se concerteze dupa comandamentul secolului XXI, care este multilateralismul.

Nu poate decat sa ingrijoreze propensiunea lui H. D. Hartmann pentru “democratia globala”, adica Globalista, pe care ne-o canta sirenic ca va fi “peste decenii”, cand “se va fi transformat efectiv într-o altă etapă istorică”. Brrr!, sa ne scuturam de aceasta proiectie Globalista ca de un vis urat! Declaratia comuna a B9 atrage atentia asupra faptului ca NATO se confruntă cu ameninţări şi provocări distincte din toate direcţiile strategice, care solicita o abordare tip 360 de grade, ca terorismul rămâne o ameninţare pentru noi toţi, ca războiul hibrid, dezinformarea şi minciuna au ca scop semănarea neîncrederii în societăţile noastre, cu obiectivul final de a șubrezi fundamentul democraţiilor noastre şi de a ne submina unitatea, ca e nevoie de o relaţie constructivă cu Rusia, de modernizarea structurii de forte a NATO si de actualizarea conceptului strategic al Aliantei. Aceste idei ale summitului B9 sunt contributii conceptuale absolute.

Ca de final, sa ne intoarcem tot la mitologie, din care Globalismul si-a extras miturile fondatoare. Oare Globalistii nu vad ca isi atrag condamnarea din partea tuturor Natiunilor si ca astfel merg pe un drum infundat? S-ar parea ca ritualurile sacrificiale, inclusiv cu victime umane, le-au obturat Globalistilor al treilea ochi, al clarviziunii omenesti, si le-au dezvoltat in schimb complexul R, cea mai veche zonă filogenetică a creierului, apropiat de cel al animalelor, care este sediul celor mai primitive și instinctive funcții. Dar tot in mitologie aflam si o solutie privindu-i pe cei care seamana intrigi si vrajbe. Eris, zeița vrajbei la greci, corespunzătoare Discordiei la romani, a fost izgonită din ceruri de către Zeus, pentru că semăna neînțelegere printre zei.

https://adriannastase.ro/2021/05/12/h-d-hartmann-initiativa-celor-9-de-la-bucuresti/