Scrisoare pentru Erdogan si Turcia

Sunt un prieten si un sustinator total al lui Erdogan si al Turciei. Si nu este o admiratie oarba, imi trec perceptiile si impresiile despre oameni si evenimente prin multe filtre intuitive si rationale, care ma fac destul de zgarcit cu creditele de incredere. De ce Erdogan? Pentru ca e lucid, vizionar si demn, are al saselea simt, si-a propus sa repare greseli de alegere din trecut, care au dus la imbolnavirea Islamului de catre microbii Globalismului, o boala mortala pe termen lung pentru lumea lui Allah, dar care din fericire e marginala, nu a atins esenta, poate fi vindecata prin solidaritate Islamica. De ce Turcia? Pentru ca fetele europence, multe si romance, au schimbat ereditatea sultanilor si turcilor, ni i-au facut neamuri cvasigenetice.   

Dupa parerea mea, spatiul de securitate comuna euro-asiatica, cuprinzand europenismul, rusismul si asiatismul apropiat, deci arealul de sinteza crestino-islamica – o expresie cu care va trebui sa ne obisnuim tot atat de mult pe cat am fost cu cea iudeo-crestina -, va trebui ca geostrategic sa se sprijine pe trei atlanti amicali si cooperativi, iar geopolitic sa fie trei zone cu specificitati si integrari diferite, dar non-adversative, ci competitoare oneste. Cuvantul “onest” a fost folosit si de ministrul rus  de externe Serghei Lavrov la intalnirea de la Reykjavic cu omologul sau american, Antony Blinken. O cooperare intre Rusia si SUA si un summit Putin-Biden vor avea sens si rezultate doar daca agenda americana va fi una onesta.

O suspiciune de contrariu, adica de inselaciune, are deja un istoric, dar e indusa si de acuta criza in curs din Orientul Mijlociu, in umbra careia se afla SUA. In ultimele zece zile, SUA au blocat de patru ori Consiliul de Securitate si au livrat Israelului arme ghidate impotriva Palestinei, care aproape ca e cu mainile goale, intr-un conflict in care aceasta face ce ar face orice popor, isi apara libertatea si teritoriul. SUA afiseaza o falsa compasiune fata de Gaza si o admonestare trucata a Tel Avivului, unde si-a trimis consultanta diplomatica si asistenta militara la cel mai inalt nivel si i-au tinut Israelului deschisa fereastra macelului atatea zile, cand puteau sa o tina inchisa sau sa o inchida din prima zi. Dar SUA repugna mai ales prin mizeria scopului pe care l-au instigat si finantat, ca Israelul sa ocupe Ierusalimul de Est si locurile sfinte ale Islamului, unde se afla Moscheea Al-Aqsa. Lumea nu e proasta, a inregistrat inca o inselaciune si a mai tras niste concluzii.

In al doilea rand, cuvantul “onestitate” mi-a atras atentia prin absenta ei din conceperea coloniala si de rau augur, de catre imperiul britanic, a altor doua planuri antiarabe. O mare inselaciune a fost operatiunea “Lawrence al Arabiei”, din 1916-1918, in care Thomas Edward Lawrence, ofiter al serviciilor secrete britanice, a creat in Arabia o retea de spionaj si de revolta, prin care i-a atatat pe arabi impotriva turcilor, Allah contra Allah. In urma revolutiei, arabii, ramasi fara protectia islamica si militara a imperiului otoman, au devenit sclavii, care sunt si azi, ai americanilor si nu numai. Graitoare mi se par, indeosebi pentru modul de recrutare si modelare sexopata si sociopata operat de Globalism, doua observatii din fisa medico-militara a lui Lawrence, facute la incorporare: avea cicatrici pe fese si i se facuse circumcizie (adulta)! De altfel, in scrierile lui de dupa incheierea indeletnicirii de agent secret, incep sa se simta accente de vinovatie ca i-a inselat pe arabi si chiar de revolta ca si el la randul lui a fost inselat. Se pare ca T. E. Lawrence incepuse sa iasa din betia ideologica Globalista cu care fusese manipulat si inrolat, motiv pentru care moartea sa ciudata, intr-un accident de circulatie cu aparitii in cale de nicaieri, ar fi fost de fapt o executie. O alta inselaciune britanica imensa a fost planul Balfour, care dupa 1948 pentru palestinieni a avut consecintele unei tragedii nationale. Palestinienii s-au trezit inchisi intr-un teritoriu din ce in ce mai mic, ca intr-un lagar, precum amerindienii. Altii, in numar foarte mare, au fost lasati pe drumuri, fiind nevoiti sa se refugieze. Cele doua inselaciuni au fost strans corelate, succesul revoltei din Arabia a facut posibila reusita planului privind Palestina, de mai tarziu. Am cunoscut multi turci romani, cativa mi-au fost colegi, sunt oameni loiali si de cuvant, fara virusii intrigii si dezbinarii cu care Globalismul a napadit toate Natiunile. 

Cele trei zone de “integrare”, cum spunem azi, un termen care insa pentru viitor va trebui depolitizat, sau “sfere” de influenta – un termen din trecut pe care il folosesc doar pentru plasticitatea lui sugestiva, dar care azi e relativ, fiind vorba de fapt de o influenta preponderenta nu una exclusiva, care inseamna interferente si deschideri intre ele – mi le imaginez ca fiind, in linii mari, pe spatiile unor foste centre de putere, ale unui tripolarism traditional, care a fost un factor de echilibru pana la marele razboi, dupa a carui distrugere au inceput sa apara gravele probleme de securitate euroasiatica. Noul multipolarism, privit din zona de confluenta in care ne aflam, il vad cu doua poluri de putere in Europa, unul in Vest, cealalt in Est, iar al treilea in Asia apropiata, cu Turcia ca nucleu. Diferentierile politice si religioase dintre ele se vor baza pe conservatorism si traditie, in care confesiunile catolica, ortodoxa si islamica vor reprezenta diferente specifice. Acestea din urma, privind crestinismul european, nu vor fi neaparat dupa linii fixe, in tarile din ECE, care au o istorie comuna, unele sunt tari catolice, altele sunt tari ortodoxe, insa armonizarea calendarelor lor, cu Pastele la aceeasi data, va face diferentele religioase si mai putin relevante. Spatiul asiatic de mijloc si indepartat, cu puternice amprentari budiste si hinduiste, e cu totul altceva, isi va avea propriul multipolarism regional. De pe acest aliniament critic de perceptie si gandire, privesc la Erdogan si la Turcia ca la niste prieteni intelepti, m-am vindecat de sindroamele Bizant si Sf. Sophia, apartin trecutului. Daca germanii si francezii si-au depasit adversitati ce pareau insurmontabile, daca Europa de Vest si Europa de Est au daramat Zidul Berlinului, daca Rusia si Germania au putut, vor putea si Europa si Asia, si Crestinismul si Islamul. Cuvantul de ordine e onestitatea.