Noua normalitate: Alegeri generale anticipate

Ideea ca, incepand cu intrarea in acest deceniu, 2021-2030, Romania se afla din nou intr-un context special, sub aspectul necunoscutelor si optiunilor, mi se pare evidenta. Situatia este comparabila, ca nebulozitate, cu cea de dinaintea intrarii in NATO si UE.  Statu-quo-ul de apartenenta post-integrare, in care ne aflam, e supus unor cerinte si presiuni extraordinare, din partea pandemiei de coronavirus, in directia unor ajustari structurale fara precedent.

Din aceasta perspectiva, al urmarii unor adanci schimbari adaptative, care pot determina corectii de directie sau chiar o directia noua, total diferita, postpandemismul se aseamana foarte mult cu postcomunismul. Cum batalia care urmeaza este intotdeauna cea mai importanta, discutia despre profilul de lider care poate sa raspunda cel mai bine noilor provocari, mi se pare absolut obligatorie. Actualul lider PSD si echipa sa sunt de uzura, intr-un razboi de pozitie cu PNL, si cred ca Marcel Ciolacu isi face bine treaba de lider.

Va fi insa nevoie de lideri de performanta, care sa schimbe abordari si fronturi, pentru o noua oportunitate, a carei fereastra a inceput deja sa se deschida si care, evident, nu va sta deschisa la nesfarsit. Din cate imi dau seama, presedintele, guvernul si parlamentul in exercitiu nu sunt apti pentru noua normalitate postpandemie, ceea ce ar face necesare alegeri generale anticipate. Daca zona de candidaturi pentru parlament este foarte larga, pentru presedintie ea este cvasiinexistenta, cu o exceptie notabila, sub aspectul capacitatii de performanta probate, nu presupuse, cat si al capacitatii de viziune. Cele doua capacitati liderologice trebuie sa aiba in spate aptitudini personale incontestabile, dar si o scoala de idei, cum e Fundatia Nicolae Titulescu (FET), care e ca un clocot de gandire, viziuni si alternative – un mediu unicat, postrevolutie, si, in plus, transpartinic. E cazul sa reflectam asupra acestor chestiuni, precum contextul special, lideri de uzura, lideri de performanta, noua normalitate, noua oportunitate, capacitatea de performanta, capacitatea de viziune, care fac necesare alegeri generale anticipate. O data la circa o jumatate de secol, alegerile anticipate nu sunt ceva care sa ne predispuna la o obisnuinta nefasta, un precedent „educational” provocator de instabilitate, la care intr-adevar trebuie sa fim atenti. Am vazut, nici macar in SUA, in criza electorala Biden-Trump, nu au fost noi alegeri. O prudenta care probabil si-a avut sursa in temerea ca alegerile repetate sau anticipate pot fi uneori ca revolutiile.