Macron sau Barnier? Or coabitare?

Iata o tema invioratoare, cel putin pentru mine, care vine dupa interventia nedreapta a lui MiPo, pentru un “delict” de opinie. Am inteles, i s-a intors cheita globalista si a inceput sa emita intrigi, ura, dezbinare, ca un Mordechai. Episodul cu acest faulter al istoriei l-am aruncat acolo unde ii este locul, la cosul de gunoi. Dar, inainte de orice, sa fie foarte clar, avem dreptul la relatii prietenoase si de cooperare cu vecinatatea apropiata si cu intregul Est, din care facem parte. Ura din trecut, devenita un condamnabil stereotip al prezentului, trebuie urgent si definitiv abandonata, ca act de civilitate. Chiar si salbaticii ingropau securea razboiului.

Privind viitoarele alegeri prezidentiale din Franta, mi se pare prematur un raspuns, acum, dupa alegerile regionale franceze, pierdute de partidul sefului Palatului Elysee, Emmanuel Macron, daca esecul se va reproduce si actualul presedinte va rata cel de-al doilea mandat. Exista suficient timp si destule mijloace ca situatia sa fie remediata, in favoarea lui Macron. Se stie ca pentru cei inteligenti si cu viziune, o batalie pierduta nu e si un razboi pierdut.

Pe de alta parte, Michel Barnier, care a fost un negociator de succes al Brexitului, va fi neindoielnic un adversar puternic, de luat in seama, daca va candida la prezidentiale. Cu atat mai mult daca va avea suportul unui partid, pe care a anuntat ca il va infiinta in iulie, o data cu o eventuala candidatura a sa din partea dreptei (Republicanii/LR, un Gaullism+, cu preluari ideologice din Liberalismul conservator, Creștin democrație si Liberalismul social).

Desi am un dinte impotriva stangii, pentru internationalismul ei traditional si sarguincios de a aplica directivele globalistilor in privinta distrugerii firescului uman (la fel fac si verzii), il sustin pe Emmanuel Macron, despre care cred neclintit ca merita un al doilea mandat de presedinte.

Sa nu trecem cu usurinta peste faptul ca tanarul Emmanuel este simbolul unei noi generatii de politicieni. Sa nu ignoram ca el are contributii politice extraordinare, atat teoretice, cat si practice. Din cele teoretice am in vedere cartea sa Revolution (2016), un adevarat manual politic, prin care dezantagonizeaza relatiile dintre dintre stanga si dreapta si le aseaza intr-un necesar raport de complementaritate. Dar si pe cele privind apararea europeana si reformarea NATO. Din punct de vedere practic, amintesc doar gestionarea inteligenta a relatiilor turbulente cu trumpismul.

Intr-un mediu european in care se anunta sfarsitul mai multor cicluri liderologice, un nou mandat pentru Macron ar fi un necesar si minimal element de continuitate. In Europa de Vest, urmeaza retragerea cancelarului german Angela Merkel (si, a propos, chemarea ei in SUA nu o va mai indritui sa ia decizii fundamentale, ci acestea vor trebui lasate in seama succesorului si noului guvern), cat si inevitabila scoatere in décorul executiv a premierului britanic Boris Johnson (se va imita debalastarea din cazurile Trump si Netanyahu, sub ce forma ramane de vazut). Nu este exclus sa asistam la predari de stafeta si in Europa de Est.

In aceasta emulatie europeana, cel mai bun lucru electoral care s-ar putea intampla in Franta, in opinia mea, ar fi o a doua coabitare, dupa fostul model Mitterrand-Chirac (1986-1988), cu Macron presedinte si Barnier prim-ministru. Desigur, arbitrul va fi electoral, tandemul alegeri prezidentiale-alegeri legislative, prin care electoratul sa sanctioneze doar partidul lui Macron, dar nu si al doilea mandat pentru Macron. Ca premier, Barnier ar fi cel mai indicat sa gestioneze dosarul post-Brexit, in care Londra a inceput, neonest, sa puna probleme, sa nu-si mai respecte cuvantul dat si semnatura. In ceea ce numesc o noua emulatie europeana, vizez posibilitatea ca modelul politic rus de unitate reprezentat de partidul Rusia Unită (Единая Россия/Edinaia Rossia) sa inspire o miscare geopolitica europeana intitulata “Europa Unita”. Ar fi un al doilea fapt cardinal pentru Europa, dupa Casa Comuna Europeana, exceptionala stea polara calauzitoare a Europei, descoperita de ultimul lider sovietic, Mihail Sergheevici Gorbaciov.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: