Consecinta unui precedent, exaltat de evrei din SUA: Pe cand confiscarea bunurilor insusite, in decursul istoriei, de Globalisti de la Natiuni din Europa de Est?

Sursa: https://www.hotnews.ro/stiri-international-24933459-artefacte-istorice-furate-din-comunitatile-evreiesti-din-europa-est-inclusiv-din-romania-confiscate-new-york.htm

Ni se spune ca evrei din Cluj au sesizat autoritatile din New York in legatura cu niste “pergamente funerare şi manuscrise”, scoase la licitatie in acest oras, care ar fi fost “furate” de la comunităţi evreieşti din Europa de Est, inclusiv din România, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Intrebarea, fara raspuns, este cum de au ajuns aceste obiecte sa fie scoase la vanzare, foarte probabil tot de catre un evreu, in orasul american cel mai plin de evrei?!

 Nu stiu cat de autentic evreiasca mai este ramasita de evrei din orasul Cluj. Am aceeasi indoiala ca cei care sociologic au observat absurditatea ca cei pretinsi evrei sunt din toate rasele. Un neam e de o singura rasa, mai ales cand se considera “rasa suprema”. Sunt izvoare biblice, care, inca din timpul rebeliunii antiegiptene si apoi al pribegiei talharesti prin pustie, vorbesc de eterogenitatea etnica si rasiala a grupului de sclavi care l-a insotit pe Moise in fuga din Egipt. Potrivit unor referinte, in grupul de sclavi care l-a urmat pe Moise ar fi fost in jur de 100 de astfel de diferentieri etno-genetice, apartinand popoarelor cu care egiptenii au avut razboaie si de la care au luat prizonieri.

Cel mai probabil, acea masa eterogena socio-etnic avea sa se topeasca sub influenta unei abile, imense si neslabite asimilari, cu instrumente ideologico-religioase, coercitive si chiar de represiune – sursele vorbesc de 3000 de persoane pe care Moise le-a omorat din grupul sau, reprezentand “opozitia” interna. Nu pun la indoiala afirmatiile despre caz ale unui anchetator, Peter Fitzhugh, probabil tot un evreu, din cadrul Departamentului pentru Securitate Internă al SUA, care a accentuat  ideile “furate de la evrei” si “Holocaustul din România, Ungaria, Ucraina şi Slovacia”, desi ele put de la o posta de tendentiozitate. El a sugerat ca nu numai nazistii i-ar fi gazat si ars in crematorii pe evrei, o idee care nu ii putea veni decat tot unui evreu, iar Hitler a fost cert unul dintre ei, nici macar nu e nevoie de ADN, mutra si discursul ii sunt 100% de evreu! Nu-i de mirare, cand e vorba de stratagema “victimizare-culpabilizare”, cu care toate diasporele Globaliste au fost instruite pentru a tine la pamant Natiunile in care acestea rezideaza si pentru a le stoarce de bani cu titlul de “despagubiri”, din orice banalitate care ii priveste se creaza o “stire” dramatizata! Consecinta acestui precedent, exaltat de evrei din Statele Unite, poate avea insa un revers in oglinda: Pe cand confiscarea bunurilor, insusite in decursul istoriei, de Diasporele Globaliste de la Natiunile din Europa de Est?       

Consonanță: Mai multă Europă, mai multă Națiune

Partea a II-a

3. Despre incalcarea contractului de aderare. Uniunea Europeana (UE) din ziua de astazi nu mai este Uniunea Europeana la care am aderat. Am aderat la o uniune de integrare economica a Natiunilor Europene, in care rolul partilor era mai mare ca cel al centrului. Pe nesimtite, UE s-a transformat intr-o entitate sumativa hipercentralizata, cvasifederala, care a trecut de la integrarea economica la integrarea politica. Aceasta extensie la integrarea politica este tacita, nemandatata. Ea lezeaza tratatele Uniunii Europene si ataca specificitatea Natiunilor.

Desi Uniunea Europeana este de jure o confederatie, de facto ea a inceput sa functioneze ca o federatie. In subconstientul birocratilor supranationali de la Bruxelles, formula-corset si de deznationalizare tip “Statele Unite ale Europei” (“SUE”) a prins radacini si au inceput sa o puna ilegal in practica, dupa modelul Statelor Unite ale Americii (SUA), inspirat si operat de Globalisti. Comisia Europeana a devenit un fel de Casa Alba, iar Uniunea Europeana se manifesta intern in mod colonial, precum Statele Unite, ca un Imperiu in care colonii sunt statele membre, supuse “pas cu pas”  deposedarii de suveranitate.

Guvernul “federal” de la Bruxelles face presiuni asupra guvernelor nationale ale statelor membre sa-i respecte “ordinele executive” si sa-i admita ingerintele in justitia nationala si in invatamantul national. In cazurile contrare, le ameninta cu suspendarea fondurilor europene – neaprobarea planurilor naţionale de redresare şi rezilienţă (PNRR). Este inadmisibil ca Bruxellesul sa ceara introducerea propagandei sexuale (LGBT) in scoli. Este o deturnarea ideologica a institutiei scolare, de la sarcina sa fundamentala de invatamant (instructiune) la “educarea” sau “reeducarea” in stilul reprobabil iudeo-comunist, de cea mai trista amintire.

Abuzarea este inca un motiv pentru a inlocui cuvantul ideologizabil de “educatie” cu cel de invatamant (scolar) sau instructiune (nationala). Ce se intampla in prezent in scoli din tari globalismizate, adica nazificate pe rit nou (v. USA, UK, Canada) are din ce in ce mai multa legatura cu ideologia si indoctrinarea cu distopia iudaista asa-zisa “progresista”. Distopia politica proiectata de Bruxelles spre capitalele tarilor membre ale UE isi are originea in pozitiile de comanda pe care Globalistii le-au infiltrat si le detin in institutiile decizionale (si nu numai) ale integrarii europene. Independenta de Globalism este cel mai arzator vis european, care, si aceasta este vestea buna, se apropie accelerat de a deveni realitate. 

4. Despre Germania şi Rusia. Căile care duc spre mai multă Europă. Simultan cu intrigile si demonizarile cu care Globalismul tinteste Rusia, josnicia cea mai relevanta pentru incapacitatea acestuia de competitie libera si cinstita, care ridica in acelasi timp serioase preocupari internationale privind lipsa sa de scrupulele si intrebarea cum de i se permite asa ceva, au loc atacuri similare impotriva Germaniei. Deosebirea este ca Răul Globalist este deschis intr-un caz si ocult in celalalt, ascuns inselator in tesatura aparentei de “aliat”.

Un fapt inca si mai periculos este ca Globalismul se foloseste de Germania impotriva Rusiei. Aceasta stratagema Globalista de obiectualizari si ostilizari ale Natiunilor este la fel de veche ca istoria Globalismului. Efectul cumulat al antigermanismului si antirusismului este antieuropenismul, cu care Globalismul a lovit deja Europa in doua razboaie mondiale si un razboi rece, mizand, acum, ca va obtine si mai putina Europa cu un al doilea razboi rece.  Dar, dupa o cadere timp de cinci sferturi de veac, a venit vremea ridicarii Europei.

Pentru a inversa trendul si a avea mai multa Europa sunt doua cai, una extensiva si alta intensiva. Calea extensiva consta in depolitizarea de Globalism a geografiei si istoriei Europei si refacerea indestructibila si ireversibila a unitatii Europei de la Lisabona la Vladivostok, prin reincluderea structurala, relationala si dialoganta a Rusiei in familia europeana, in conceptul fizic si social (geosocial) de Europa Integrala. Reforma cea mai de impact in acest sens asupra mintilor noastre ar fi trecerea Europenismului Continental la nivelul urmator, cel mai inalt si ultimul, prin sublimarea lui in Organizatia Casei Comune Europene (OCCE), pe bazele Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE, 1995) si Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE, 1973).

Organizatia Casei Comune Europene / OCCE va fi a treia si cea mai stralucitoare schimbare la fata a Europei, in calitate de mostenitoare genealogica a OSCE si CSCE, prin care Europa Integrala va fi ea insasi, ca identitate si intreg. Reidentitarea si reintregirea prin OCCE vor permite Europei sa-si ocupe locul real in relatiile internationale, asupra carora sa manifeste o influenta benefica proeminenta, ca sursa autentica a drepturilor omului, libertatii si democratiei. Calea intensiva inseamna a face ca Europa sa inainteze spre cat mai multa Natiune. Dezideratul existential si multilateral de “Cat mai multa Europa”, prin inaltarea Ideii Europene, trebuie sa consoneze pe deplin cu dezideratul, in aceeasi masura existential si multilateral, de a avea “Cat mai multa Natiune”, prin ascensiunea Ideii Nationale. Ideea Europeana si Ideea Nationala trebuie sa interfereze si sa fie deopotriva aparate. Aceste cerinte de prezervare a Sufletului Natiunii sunt indeplinite exemplar in Rusia, care constitutional si-a restabilit suprematia dreptului national si suveranitatea culturala, si in China; ambele definesc modelul aspirational de Natiocratie, sistemul social-politic al viitorului, de cea mai mare atractivitate si reprezentativitate.

Dintre viitorii posibili ai UE va trebui ales viitorul care nu trebuie sa o dea inapoi nici cu un milimetru. Indiferent de ce reforme institutionale se vor face si de palierele pe care se vor situa tarile membre, cel mai probabil pe cele doua viteze sau zone deja evocate, UE trebuie sa-si pastreze castigurile strategice si sa deschida calea spre altele noi, de o mai mare anvergura. Cred ca institutiilor sale de putere, mai degraba decat tratatelor de fondare, le  vor trebui aduse doua amendamente, care sa prezerveze doua specificitati, specificitatea europeana, la nivelul intregului si al modului cum se raporteaza extern, si specificitatea nationala, la nivelul fiecarei Natiuni componente si al raportarii interne a partii cu centrul. Probabil ca cele doua clauze ar fi cele mai nimerite in statutul institutiei parlamentare a UE, redefinibila ca “Organizatia Natiunilor Europene” (ONE), care sa se defalce bicameral, cuprinzand un for pentru relatii strategice (FRS), mai altfel spus un fel de Senat, si un for pentru relatii nationale (FRN), cu natiunile membre, un fel de camera deputatilor. Cele doua tipuri de specificitati ar trebui sa aiba rolul de a apara suveranitatea culturala europeana si suveranitatea culturala nationala, ambele referindu-se la traditii si obiceiuri, potrivit celor doua niveluri. In primul caz, arbitrarea a ceea ce este specific sau conform Europei, ori nonspecific sau nonconform cu traditiile si obiceiurile europene, ar putea fi facuta prin infiintarea unei Curti Europene de Conformitate (CECO). In al doilea caz, functia de aparare a specificului national ar putea fi incredintata Curtii Constitutionale a fiecarei Natiuni membre a Uniunii Europene, in care dreptul national sa prevaleze. Ne vom apara astfel suveranitatea culturala de atacuri venite din partea unor persoane sau entitati iesite din pustie sau primitivitate tribala, ori pur si simplu din partea unei “civilizatii neculturale”, facatoare de Rău.

Citeste si Partea I:

Consonanță: Mai multă Europă, mai multă Românie