Vicepreşedinta americană Kamala Harris a început duminică un turneu în Asia de Sud-Est. Autoinvitatia ei intr-o serie de tari din regiune are loc pe fondul retragerii precipitate a SUA din Afganistan. Ea are evident scopul de a mușina alte prazi asiatice, dupa ce cea afgana le-a scapat globalistilor, carora talibanii le-au dat puternic peste bot si gheare.
Prima destinaţie a fost Singapore, unde Harris a promis un “angajament durabil” al SUA în regiune, pe fond de nimeni cerut sau dorit, chiar daca la suprafata se afirma contrariul. Este o etapa in care tanara globalista este trimisa in teren de Casa Alba pentru a exersa cum sa atraga si sa muste geopolitic. “Administraţia noastră a promis un angajament pentru Singapore, în Asia de Sud-Est şi în regiunea Indo-Pacifică” de a asigura respectarea legilor internaţionale, a drepturilor omului şi a libertăţii de navigaţie în Marea Chinei de Sud, a declarat Kamala Harris la conferinţa de presă susţinută cu premierul oraşului-stat.
“Motivul pentru care sunt aici este că SUA sunt un lider mondial şi că noi ne luăm acest rol în serios”, si-a justificat ea prezenta cu un argument de putere, punandu-l in umbra pe cel democratic. Harris a fost interesata de baza militaraChangi, pe care a vizitat-o luni, iar marti îşi va încheia vizita cu o întâlnire cu oameni de afaceri, carora le va vorbi despre consolidarea lanţurilor de aprovizionare în lume, bineinteles in beneficiul globalistilor. Ea isi va continua turneul în Vietnam şi în Filipine, cu scopul de a întări legăturile SUA cu tarile din regiunea asiatica si a le contrapune, divizand astfel regiunea, gigantului asiatic China. Subconstientul colectiv al regiunii asiatice nutreste, in secret si fratern, ca impreuna si cu rolul hotarator al Chinei, sa realizeze visul comun al unui secol asiatic. Asia de Sud-Est, care are 10 ţări, este un teren de confruntare crescândă între SUA şi China, în contextul în care Washingtonul critică revendicările Beijingului asupra cvasitotalităţii Mării Chinei de Sud, pe care s-ar parea ca o vrea apropriata ca „Marea Americii de Nord”!
Inselatoarea Kamala Harris, gesticuland triumfalist la Singapore, ca in fata unor Natiuni sclave ale Globalismului/ Foto: AFP
SUA nu se învață minte: după umilința din Kabul, caută „angajament durabil” în Asia/ Foto: preluare dupa National
Ucraina politica a celebrat, marţi, 30 de ani de independenta conflictuala geopolitic, cu o paradă militară si o declaratie ostentativa privind reanexarea teritoriului rusesc Crimeea. Ucrainei i-a fost incorporata Crimeea prin ruperea abuziva a acesteia de Rusia, in 1954, de catre liderul sovietic Hrusciov. Crimeea a revenit la patria mama in 2014, prin referendum.
“Luptăm pentru oamenii noştri, pentru că poţi ocupa temporar teritorii, dar nu poţi anexa dragostea oamenilor pentru Ucraina”, a spus presedintele ucrainean Volodimir Zelenski, la ceremonia organizata inaintea paradei. Prin “teritorii temporar ocupate”, Zelensky a vizat Crimeea si o parte a regiunii Donbas, locuita covarsitor de rusi, despre care Kievul afirma ca ar fi “controlata” de Rusia. “Oamenii din Donbas şi Crimeea se vor întoarce la noi pentru că suntem o familie”, a sustinut el, in pofida evidentei neintoarcerii, dar da, ucrainenii si rusii sunt o familie.
Cu o zi in urma, luni, Zelensky a prezidat la Kiev un summit international, numit sugestiv “Platforma Crimeea”, la care reprezentanţi ai 46 de ţări au aprobat o declaraţie de condamnare a “ocupaţiei” Peninsulei Crimeea de catre Rusia. Participarea relativ redusa la summit, si mai ales reprezentarea foarte mica la nivel de sef de stat si sef de guvern, este un indiciu semnificativ privind audienta limitata a tezelor geopolitice, de expansiune, ale lui Zelensky. Cu atat mai mult cu cat Ucraina este un stat multinational, caruia sovieticii i-au incorporat multe alte teritorii straine, in vestul tarii, rapturi de la vecinii europeni.
Lucrul cel mai dureros este ca regimul proglobalist de la Kiev instiga, intretine si amplifica lupte fratricide interslave, intre ucraineni si rusi, care istoric si etnogenetic au o ascendenta comuna, in Rusia Kieveana. Totusi, este problematic in a miza ca administratia, armata si populatia Ucrainei s-ar lasa vreodata antrenate intr-un razboi deschis impotriva Rusiei.
Mai realista si plina de invataminte este o paralela simbolica intre o dezangajare ucraineana – politic, militar si popular – de fratricidul interslav, dintre ucraineni si rusi, intr-un viitor foarte apropiat, si pacificarea fraterna interafgana, din urma cu o saptamana si in curs, dintre talibani si afgani, care impreuna au pus capat unui razboi de 20 de ani. In lumina acestui har sfant al pacificarii pogorat peste afgani, cea mai inspirata rugaciune politica, geopolitica si religioasa e: „Da-le Doamne ucrainenilor mintea ce de pe urma a afganilor!”.
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 