Cand, in urma cu doua zile, am citit guest-post-ul despre Ucraina si Platforma Crimeea a Kievului, la sfarsit am fost cuprins de un sentiment de umor amar datorita multimii de epitete ignorante, dar si de ingrijorare ca un ghiveci ideatic ar putea imprima o directie strategica.
Arareori am intalnit un asemenea balet geopolitic, dintr-o extrema in alta: cand aparent de pro-rusism sau de reala rusofobie, cand de demonizare umorala a Uniunii Europene sau de deplangere ipocrita a acesteia pentru cat este de slaba in arena internationala!
Este tactica pe care as denumi-o a oportunismului peren, de a canta si damna in acelasi timp toate contrariile politice ale etapei, adunate pe o baza cat mai larga. Scopul este ca cel care o practica sa cada mereu in picioare, ca la nevoie sa il scoata pe cel care ii convine, depre celalalt scuzandu-te ca a facut-o pentru a nu deveni victima coercitiei ideologice.
Una peste alta, autorul s-a identificat pe deplin, metodologic si speculativ, cu cel pe care il critica virulent – presedintele ungar János Áder -, ambii stiind la fel de bine ca nimeni nu le va respinge discursurile insultatoare si incoerente, din cauza fricii de corectitudinea politica.
Ca o picanterie care se leaga de tema, pe care pentru amuzament tin sa v-o impartasesc, dar intr-un alt registru de personaje, lecturarea textului cu pricina mi-a adus aminte de o butada despre Imparatul austriac Iosif al II-lea si compozitorul vienez Wolfgang Amadeus Mozart.
Imparatul ii comandase lui Mozart opera muzicala „Rapirea din serai”. Cand a auzit-o, imparatul s-a plans lui Mozart: “Sunt prea multe note, dragul meu Mozart, sunt prea multe note!”, sugerandu-i sa mai scoata din note. Plangerea imparatului arata cat de putin se pricepea acesta la muzica de o inalta calitate, compusa de un geniu al operei.
Neindoielnic, in cazul textului cu sumedenia de adjective, din dorinta mai mult decat gresita ca prea multe inseamna mai bine, intr-o schimbare de situatie si de personaje s-ar putea replica mutatis mutandis, dar de aceasta data cu perfecta indreptatire: “Prea multe adjective, draga domnule H. D. Hartmann, prea multe adjective!”. Cum spun filosofii, cantitatea nu salveaza intotdeauna si calitatea…
Marocul a devenit un acolit al Globalistilor dupa ce fostul presedinte globalist al SUA Donald Trump a decis abuziv să recunoască suveranitatea Rabatului asupra Saharei Occidentale, practic sa i-o faca ilegal cadou, în contrapartidă la normalizarea relaţiilor Marocului cu Israelul.
De atunci, cand a intrat pe orbita Globalistilor, Marocul a comis acte ostile neincetate impotriva Algeriei. Drept urmare, Algeria a decis corectiv, marti, sa rupa relatiile diplomatice cu Marocul. Apoi, joi, Algerul a facut un pas major si spre derelationarea economica de Rabat, anuland tranzitarea Marocului de catre gazoductul algerian spre Spania.Algeria a declarat că toată aprovizionarea Spaniei cu gaze naturale algeriene va fi asigurată prin gazoductul care leagă direct cele două ţări, fără a trece prin Maroc.
Derelationarea politica si, in special, economica este reactia normala fata de acolitii Globalistilor, care si-au gonflat staturile pe seama rontairii resurselor Natiunilor.
Leave a Comment » | 
General | 
Legătură permanentă
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 