Din umbra unei legendări globaliste: Imre Nagy

Sa nu sentimentalizam, ovationand sau lacrimogenand, ceva care nu a existat la Imre Nagy. La el nu a fost nicio metanoia, este doar o tentativa de mitologizare politica.

Cineva care a aderat la o idee sau miscare politica in care nu crede, ci a imbratisat-o din pur lichelism, iar cand nu i-a mai servit interesele a abandonat-o, in favoarea unei oportunitati care este doar o veriga dintr-un lant al slabiciunilor, nu poate fi acceptat sub nicio forma ca ar fi facut o abjurare. Nu poti renega ceva in care nu ai crezut, este doar o inselare, o desartaciune ca un ins demn de blam si dispret ar putea fi imitat.

A fost o “metanoia” oportunista, de falsa cainta, de secatura care de dragul argintilor sau puterii, cand una sau alta ori ambele i se ofereau, trecea dintr-o tabara in alta fara nicio remuscare. Imre Nagy a probat, inca o data in istoria versatila  postbelica, lipsa de ethos si reprezentativitate nationale ale unor infiltrati pana la cele mai inalte esaloane ale leadershipurilor natiunilor, recrutati de cei care incheiasera un razboi mondial, pe care l-au planificat si sustinut, si se pregateau de altul, care din fericire a fost doar rece.

La noi, probabil ca un caz asemanator lui Imre Nagy,  ca magnitudine, nu ca sfarsit, a fost al Anei Pauker  – care nu a impartasit soarta celor pe care cabinetul sau i-a trimis la moarte sau i-a aruncat in inchisoare, care erau “vinovati” de patriotism si romanism -, ea avand o moarte naturala si in libertate, in 1960, dupa ce a fost scoasa din functiile de partid si de stat, in 1952. Similar sfarsitului lui Imre Nagy a fost cazul lui Lucretiu Patrascanu, executat prin impuscare in 1954, deci cu doi ani inaintea evenimentelor din Ungaria (1956) si cu 4 ani inaintea executiei acestuia prin spanzurare (1958).

Oricum, cuvintele “infiltrati” si “spalati pe creier” sunt cuvinte-cheie pentru cei care au fost victimele racolarii mercenare de catre cei care in 1946, la Fulton (SUA), au declarat razboi rece fostilor lor aliati estici. Cand sangele varsat de Est in razboiul impotriva ciumei brune, prin care a salvat si Vestul, inca nu se racise! Atunci, a fost inceputul politicii unilateralismului, o amenintare care inca urmareste natiunile si in secolul XXI, in fata caruia trebuie sa se uneasca si solidarizeze. La cele doua summituri, de la Roma si Glasgow, am vazut, cu repulsie, un discurs exclusivist, veleitar, cu accente ultimative, precum cel brun de odinioara, dandu-se pe sine “model unic” si “solutie izbavitoare” si defaimandu-i pe cei care ii denunta ipocrizia si interferenta in treburile lor interne.

https://www.contributors.ro/metanoia-lui-imre-nagy/

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: