Paukerismul globalist, decontat speculativ dejismului

Povestea defaimatoare despre “Gheorghiu-Jeg”, atribuita lui Jean Moscopol, si pretinsul sau “stalinism”, nu mai putin defaimator, vociferat de cei care erau vinovati de tragedia dezmembrarii (1940) si razboiului (1941-1945), pentru care trebuiau sa raspunda si sa plateasca juridic, dar apucasera sa fuga la limita din tara, are toate sansele sa fie… o poveste.

Cantaretul fluierator Jean Moscopol, pe numele sau real Ioan Moscu, plecase din tara chiar in anul in care  Gheorghe Gheorghiu Dej a devenit liderul comunist al României, din 1947  până la moartea sa, in 1965. Desi a fost nevoit sa circule prin multe orase ale lumii, Jean Moscopol era un roman patriot, nu a nutrit niciodata sentimente sau simpatii cosmopolite, era sincer indurerat de ce lasase in urma, cand “grupul moscovit”, venit cu tancurile sovietice, in frunte cu Ana Pauker, incepuse sa taie si sa spanzure, reprimand sangeros elita culturala si religioasa a poporului roman. Insa Moscopol nu cunoscuse nemijlocit decat doi ani, 1945-1947, din atrocitatile paukerismului globalist. El nu a trait nicio clipa in regimul dejist, prefigurator al inceputului comunismului national, o replica dura la comunismul globalist, care desfigura si controla Romania cu binecunoscutele metode ale terorismului trotkist, ce ingenuncheasera poporul Rusiei. Foarte probabil, Jean Moscopol a fost folosit cu abilitate de propaganda globalista impotriva lui Dej, primul lider al comunismului national.

Insa cuvantul jeg nu era strain de mostenirea dezastrului economic si social. Saracia lucie pe care regimul monarhic carlist si cele doua razboaie care i-au succedat, in Est si in Vest, o abatusera asupra tarii, era intr-adevar comparabila cu un jeg, despre care umorul negru, de supravietuire, spunea ca tine de cald! Dejismul avea sa lupte cu saracia, dar, pentru a inregistra succese, prima prioritate era lupta impotriva imensei coruptii si a ingrozitoarei infractionalitati, insamantate chiar de ministrii infractori comunisti, instalati la carma tarii de “grupul antipartinic”, cu care Dej a luptat ani de zile pentru a-l dezradacina. De abia in 1952, dupa cinci ani de cand devenise liderul Romaniei in 1947, Gheorghe Gheorghiu Dej a reusit sa curete aparatul de partid si de stat de gruparea antinationala a comuniştilor veniţi de la Moscova, cu Ana Pauker vicepremier si ministru de externe, Teohari Georgescu ministru de interne si Vasile Luca ministru de finante, adevarati lupi pusi paznici la oi!  

Liderul national Gheorghe Gheorghiu Dej, un “stalinist”?! E doar o gluma proasta sau, mai grav, o afirmatie politica plina de adversitate si rea intentie. Atunci ce au mai fost cominternistii trimisi de la centru pentru sovietizarea Romaniei?! Teohari Georgescu, ministru de interne din 6 martie 1945, care fusese scolit de NKVD in URSS, un fapt ce-l facuse intangibil si impunitiv pentru mult timp, a fost responsabil de comunizarea instituţiilor de forţă, reprimarea rezistenţei din munţi şi exterminarea conducerilor partidelor istorice. Timp de şapte ani, pana a fost inlaturat de Dej, el a folosit asasinatul în masă ca mijloc de impunere a puterii politice. Provenit din mediul infractional, Teohari Georgescu era si un lacom, interesat să achiziţioneze devize, cocoşei de aur, să facă avere. El şi-a chemat in ajutor doi foşti colegi de celulă, Constantin  Cairo şi Florică Voinescu, spargatori de meserie, pe care i-a incadrat ca sefi in politie, dar aceasta era impanata si cu multi alti infractori pe posturi de politisti. Asa se explica suita de mari jafuri, care a continuat o vreme chiar si dupa inlaturarea varfurilor politice criminale si jefuitoare, in 1952, semn ca patrunsese destul de adanc infiltrarea cu infractori a institutiilor statului roman.

Semnificativ pentru aceasta infiltrare a fost marele jaf din 1959 asupra Bancii Nationale, comis de cinci barbati si o femeie: Alexandru Ioanid, cumnat cu ministrul de Interne Alexandru Drăghici și fost șef al Direcției Judiciare din IGP, si fratele sau Paul, născuți Leibovici, acesta din urma preda cursuri de balistica la Academia Militara; Igor Sevianu ex-ofițer de securitate si sotia sa Monica Sevianu, ziarista fara studii; Sașa Mușat (născut Glanstein), vărul soţiei lui Emil Bodnăraş; Haralambie (Harry) Obodeanu. Cei cinci barbati au fost condamnati la moarte, iar femeia la inchisoare pe viata, care, dupa ce a fost eliberata în baza unui decret, a fugit in Israel. In acea fauna de pradatori, care oricand il putea sfasia daca era imprudent, Dej a fost nevoit sa-si desfasoare o parte din mandat, ca un luptator ferm pentru interesele Romaniei. Disparitia sa neasteptata ridica mari semne de intrebare privind cauzele reale ale decesului. Dreptul romanilor la integritatea memoriei nationale il include implacabil si pe liderul national Gheorghe Gheorghiu Dej.

 

Să nu ne uităm liderii, păstori și păstrători ai neamului românesc!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: