Revoluţie existenţială? Omul modificat genetic?

Vremea marilor sisteme filosofice sau teorii politice cu pretentii universaliste a trecut si nu se mai intoarce. Ea a apus pentru totdeauna, o data cu secolul XX. Lumea nu se mai lasa prinsa in capcanele vorbariilor instigatoare si scrierilor ravasitoare social-uman, care au provocat crize majore, cu imense pierderi de vieti si distrugeri materiale.

In categoria ideilor cu urmari nefaste pentru orice natiune sau intreaga omenire intra si revolutiile, o boala a spiritului contaminat de idei nebune, care instiga la palinbarbarie, la intorcerea la instinctualism si, pe cale de consecinta, la primitivism si cruzime, specifice junglei. De cele mai multe ori, revolutiile au fost provocate de vointe straine si uzurpatoare de putere, prin interpusi ai locului, care au amagit democratia, ca virusii care insala imunitatea.      

E dificil de spus daca Václav Havel, fiul unor capitalisti bogati, a fost naiv, ignorant sau manipulat cand si-a facut cunoscuta ideea despre “revolutia existentiala”. Desigur, despre aceasta idee a lui Havel se poate nara la nesfarsit sub auspiciile celor mai bune comandamente. Dar dintr-o data devii circumspect cand simti ca “revolutia existentiala” incearca sa-ti pipaie liniile rosii ale sacralitatii propriei existente, care ar putea sa fie luata ideologic in stapanire.

Totalitara e insasi pulsiunea politica de a ti se invada ideologic universul existentei individuale, sub pretextul ca altcineva gandeste pentru tine. Asa a inceput Marx, care a recunoscut intr-o scrisoare ca teoria sa totalitara a fost rodul unui pact satanic. Ulterior, ideologia sa a luat sub stapanire vietile multor milioane de oameni, cu binecunoscutele urmari dezastruoase. Ceea ce critic e relativ usor de constatat in teoria lui Havel despre “revolutia existentiala”, desi la prima vedere pentru unii ar putea ramane acoperit de accentele grave privind “responsabilitatea”, “identitatea” si „autenticitatea”, e faptul ca aceasta  emana o puternica tendinta spre totalitarism ideocratic, prin posibilitatea extensiei controlulului politic asupra existentei oamenilor.

Nu exista nicio deosebire de esenta si de perspectiva intre “omul existential” teoretizat de havelism, “omul nou” ideologizat de iudeo-comunism in veacul trecut si “omul modificat genetic” de globalisti in acest secol. Oamenii nu au nevoie de revolutii, care aduc disruptie si destabilizare timp indelungat, rostogoliri sisifice inapoi si pericolul controlului extern, ci de evolutii graduale si cumulative, prin reforme si tehnologie. Dizidentul Vaclav Havel a fost primul presedinte ceh postcomunist, cu un parcurs democratic meritoriu, insa in subconstientul sau politic, modelat decenii la rand de comunism, au ramas ceva reziduuri ale ideii-bestie botezate revolutie, cand de fapt reforma si tehnologia paveaza calea regala a civilizatiei. Daca nu cumva si el a facut un pact.

Referintă:

https://www.contributors.ro/revolutii-existentiale-in-cautarea-autenticitatii/

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: