Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a anunţat, joi, că omologul său israelian Isaac Herzog va vizita Turcia la jumătatea lunii martie. Vizita, care va fi prima in ultimii 15 ani, a luat prin surprindere analistii relatiilor turco-israeliene, care au fost grav afectate de catre Israel.
In 2010, marina israeliană a lansat un atac asupra unei flotile turce care încerca să spargă blocada impusă Fâşiei Gaza, atac soldat cu moartea a 10 activisti islamici turci. Israel nu a putut sa ignore Turcia, care e membra NATO si un actor geopolitic de marca in zona, de aceea a fost nevoit sa-si ceara scuze si sa plateasca despagubiri victimelor turce.
Ambasadorii celor două ţări au revenit la posturi în 2016, dar doi ani mai târziu, cand au avut loc protestele din teritoriile palestiniene fata de recunoaşterea ilegitima de către SUA a Ierusalimului drept capitală a Israelului, Turcia l-a expulzat instant pe ambasadorul Israelului, din solidaritate islamica cu palestinienii. Naratiunile evreiesti despre “abrahamism”, cu care Abraham i-a tinut in sclavie pe copiii sclavei Hagar – cu care isi satisfacea poftele trupesti – si pe urmasii acestora, cu care acum iudeii incearca sa ii manipuleaze pe islamicii arabi, nu au nicio trecere in fata islamicilor turci.
Israelul este amenintat de riscul grav si greu de evitat al izolarii internationale, datorita crimelor sale de razboi, terorismului si colonizarii teritoriilor palestiniene, de care evreii se fac in mod probat si repetat vinovati. O izolare geopolitica a Israelului, o perspectiva sanctionatorie de loc de neglijat, va fi sinonima cu expulzarea de facto din comunitatea internationala. Fara relatii cu comunitatea internationala, care pentru statul israelian sunt comparabile cu relatiile dintre capusa si corpul gazda, Israelului ii va fi aproape imposibil sa supravietuiasca, deoarece acesta subzista si prospera din negoț si cosmopolitism.
De cealalta parte, Ankara urmareste sa tempereze tensiunile în estul Mediteranei, unde Grecia, Cipru, Israel şi Egipt par sa se coordoneze în faţa acţiunilor Turciei de a explorara zăcăminte de gaze într-o zonă revendicată de Grecia. Turcia doreste ca gazoductul proiectat de Israel şi Grecia să fie redirecţionat pentru a trece şi pe teritoriul ei. Oricum, disponibilitatea Turciei de a dezvolta relatiile economice bilaterale turco-israeliene va trebui sa fie bine inteleasa si tratata cu acuratete de catre Israel, care are o faima foarte rea, se spune inegalabila, de inselator genetic si de profesie.
Termenii “integrare”, “uniune” si “unit”, cu circulatie geopolitica, au fost compromisi prin abuzare si obiective oculte. Ei nu mai au credibilitatea initiala, cand au angrenat euforic natiuni si teritorii. Drept urmare, acesti termeni sunt consumati, ei nu mai poseda potential de dezvoltare.
Cuvantul “integrare” a fost depreciat ireversibil de Bruxelles prin obiectivul sau ocult de federalizare a Uniunii Europene. Acest derapaj, care urmarea sa puna cruce statelor natiuni europene, ar fi putut fi evitat daca in noile tratate fondatoare ale UE, incluzand fostele state comuniste, s-ar fi precizat clar ca statele membre sunt state independente.
Aceasta lacuna impardonabila, dar fara indoiala neintamplatoare, ar putea fi remediata prin preluarea exemplului Comunitatii Statelor Independente (CSI) si o redenumire adecvata, de pilda Comunitatea Europeana a Statelor Independente (CESI). In acest nou format comunitar, bazat pe independenta, coordonarea va lua locul integrarii.
Termenul generic de “uniune” a fost devalorizat de fosta URSS si de actuala UE. De altfel, un semn de nevandabil este si faptul ca rusii nici nu mai pomenesc de “uniunea” euro-asiatica. Termenul “unit” a fost distrus semantic de Statele Unite si Regatul Unit, care sunt unite doar la varf, unde exista clici genealogice de putere, straine de americanii si britanicii nativi. Aceste clici ereditare – in care linia banilor urmeaza linia sangelui, a rasei asa-zise “alese” – sunt unite exclusiv in exploatarea coloniala a populatiilor locale.
Cele trei propuneri de miercuri ale presedintelui francez Emmanuel Macron sunt de inteles si de subscris. Dar pentru perspectiva romaneasca, care economic si compensatoriu trebuie sa fie omniazimutala, va fi nevoie de o clarificare. Macron a propus un consiliu de conducere (denumita si “guvernare”) al spaţiului Schengen, dotarea acestuia cu un mecanism de intervenţie rapidă în caz de criza la frontierele externe ale UE si “adoptarea unei politici comune de azil şi imigraţie”, care sa fie “mai operaţională şi mai unită” in expulzarea migranţilor ilegali în ţara lor de origine si in materie de vize fata de tarile necooperante la readmisie.
Nu e nimic in neregula cu aceste masuri, ele sunt de mult asteptate, Dar Romania nu are nimic de-a face cu spatiul Schengen, in care nu a fost cooptata, in aceeasi pozitie fiind si fata de zona euro. Nici nu sunt indicii majore de a fi cooptati, doar promisiuni in genul dusului cu zaharelul, ca Romania, Bulgaria si Cipru vor fi “viitoare state membre ale acordului Schengen”. Si mai ciudat este ca tari europene care nu sunt in UE sunt in Schengen. Ce inseamna asta? Ca zona non-Schengen cu tari UE este o zona gri a UE!
Daca ei nu ne vor, noi de ce i-am vrea?! Nu este vorba numai de frustrare emotionala, ci si sau mai ales de uriase pierderi materiale potentiale, datorate neaccesarii vastelor piete din Est, o abuziva interdictie geopolitica a UE. Pana in fundul Orientului, exista o imensitate de piete de desfacere si de materii prime. Sau mai bine zis de resurse, care ocupa locul unu in orice enumerare de piete, avand in vedere grava criza energetica. Avem o nevoie vitala de acces la pietele din Est.
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 