
Premierul britanic Boris Johnson a intreprins calatorii de 24 de ore, miercuri, in Suedia si Finlanda, pentru a discuta despre razboiul din U-kraina si a incheia cu fiecare din cele doua tari un „acord de aparare reciproca”, inaintea unor posibile decizii suedeze si finlandeze de aderare la NATO.
Acest demers unilateralist al Londrei, pe deasupra capetelor membrilor UE si NATO, este o tehnica globalista, uzitata si in interbelic, de a scurtcircuita multilateralismul si a-si tese un nou paienjenis de influenta, interese si directie in Europa.
Pentru a intelege cu limpezime care sunt riscurile unor astfel de bilateralizari de securitate si aparare, initiate de globalisti in afara UE si NATO, trebuie spus ca razboiul din U-kraina este efectul unor acorduri bilaterale incheiate de Kiev cu Londra si Washingtonul, care alimenteaza activ razboiul. Globalistii ii pun astfel in pericol pe europeni si atenteaza la pacea mondiala. Ei vor intelege pericolul doar daca razboiul va fi pe teritoriile britanic si/sau american.
Regatul Unit i-a tradat de doua ori pe europeni, o data prin Brexit, a doua oara prin AUKUS. In ultimul caz, desi este o tara membra NATO, e binecunoscut ca nimeni nu poate sta cu fundul in doua luntri, iar din vechime ca nimeni nu poate sluji la doi stapani. E usor de dedus ce luntre va scufunda sau pe care stapan il va trada, in caz de criza. Ca in afaceri, cel care a inselat este ocolit si nu se mai bucura de credit.
Nu trebuie uitat ca Regatul Unit este atat samanta, cat si creierul globalismului. Infasurarea europenilor cu o plasa de acorduri bilaterale e periculoasa si pentru ca aceste acorduri se pot transforma oricand in dezacorduri. Din considerente sa le zicem de complianta diplomatica, cele doua acorduri bilaterale, de „aparare reciproca”, care au fost semnate azi, ar putea fi acceptabile doar cu titlu temporar, pana la operationalizarea si eficientizarea apararii europene, iar prevederile lor sa fie activate si sa inceteze strict la cerere.