Intr-o reactie formala simetrica, Rusia a definit Statele Unite drept adversarul sau principal. Documentul in care Rusia nominalizeaza SUA ca tinta predeterminata este noua doctrina navala a Rusiei. De acum, al doilea razboi rece este oficial si confirmat de ambele parti, Rusia si Statele Unite.
Rusia a nutrit speranta ca SUA, care au definit-o anterior adversar, vor renunta la belicozitate si vor reveni la destindere si cooperare in relatiile bilaterale. Dar s-a dovedit o iluzie, SUA s-a angajat intr-un razboi proxy si hibrid cu Rusia in U-Kraina. Cu actualul regim de la Casa Alba, sunt slabe sanse de normalizare a relatiilor ruso-americane.
In noua sa doctrină navală ce prezintă SUA ca principal rival, semnata duminica de presedintele rus Vladimir Putin, Rusia isi stabileste obiectivele maritime globale pentru zone cruciale precum Arctica, Marea Neagră si Marea Azov.Principala ameninţare la adresa Rusiei este „politica strategică a Statelor Unite de a domina oceanele lumii” şi „apropierea alianţei militare NATO de graniţele Rusiei”.
Vladimir Putin, care pentru prima data dupa URSS a refacut trialul lider, armata si popor intr-o relatie indestructibila si de inalta creatie, a anuntat obiectivul strategic al Rusiei de a deveni o putere maritima globala. El a facut anuntul de Ziua Flotei Militare a Rusiei, în fosta capitală imperială Sankt Petersburg, fondată de ţarul reformator Petru cel Mare. Neindoielnic, Vladimir Putin va intra in memoria colectiva a rusilor drept Vladimir cel Mare, iar sanctificarea dainuirii sale sub forma unui Sankt Vladimirburg este foarte posibila.
Putin a slavit memoria lui Petru pentru că a făcut din Rusia o mare putere maritimă şi i-a consolidat pozitia globala. El a facut de asemenea cunoscuta inarmarea flotei maritime cu rachetele de croaziera hipersonice Zirkon, „unice in lume”, a caror viteza e mai mare de noua ori decat viteza sunetului, fapt care le face greu detectabile si practic imparabile, datorita iutelii ca de „fulger” de a ajunge la tinta. Asadar, a inceput al doilea razboi rece, in a doua ordine mondiala, postglobalista. Armele strategice ale Rusiei au la milimetru si la secunda in colimator SUA, pana ce un nou lider american, iesit din logica nefasta a unilateralismului si globalismului, prin care a pierdut aliati esentiali si si-a atras adversitatea globala, se va alinia multilateralismului si va semna cu liderul rus sfarsitul celui de-al doilea razboi rece. Rusia nu duce niciodata lipsa de Gorbaciov-i, dar SUA au criza de Reagan-i.
O parte din silozurile din portul Beirut, capitala Libanului – invecinat cu Siria la nord și est și cu Israel la sud -, s-au prăbușit duminică după-amiază, iar un nor imens de praf și fum a fost observat ridicându-se în zonă, relatează Reuters citând martori.
Silozuri prăbușite în portul BeirutFoto: Captură video Twitter
În cursul acestei luni, un incendiu a ars încet printre ruinele silozurilor de cereale din port, emițând o incandescenţă portocalie vizibilă noaptea din cartierele din apropiere.
The northern part of grain silos that were damaged in the 2020 Beirut Port explosion collapsed on Sunday, after warnings issued by #Lebanese authorities that the collapse of the structure was imminent after a fire broke out at the site earlier this monthpic.twitter.com/32ZsWAioWb
— Wᵒˡᵛᵉʳᶤᶰᵉ Uᵖᵈᵃᵗᵉˢ𖤐 (@W0lverineupdate) July 31, 2022
PS/NB: Libanul şi Israelul sunt încă oficial în stare de război. Au început în octombrie 2020 negocieri mediate de SUA pentru delimitarea frontierei maritime, în vederea eliminării obstacolelor din calea explorării şi exploatării rezervelor de gaze naturale. Tratativele au fost suspendate în mai 2021, din cauza diferendelor referitoare la suprafaţa unei zone contestate, unde se găseşte şi câmpul gazeifer Karish, in estul Mediteraniei, revendicat de Israel si supus atacurilor cu drone din partea mişcării şiite libaneze Hezbollah, aliată a Iranului. La inceputul lunii iulie, noul premier israelian Yair Lapid a facut prima sa vizita in strainatate in Franta, pentru a-i cere sprijinul in deblocarea negocierilor dintre Israel si Liban privind frontiera maritima, de care e legata disputa asupra campului de gaze Karish, aflat langa coastele libaneze, unde israelienii au o instalatie de gaz. Nu se cunosc progrese in tratative, iar incidentul de duminica este suspect de a fi o noua plaga provocata Libanului de Israel. Un alt indiciu care se leaga puternic de aceasta suspiciune rezonabila si o intareste este ca prima nava cu cereale u-krainene care va pleca luni din Odesa are destinatia Liban, unde silozurile de cereale tocmai ce au fost distruse (sic!).
Arta este una din formele de activitate umana cele mai subiective. Atat ca act de creatie, cat si ca validare. Ea place sau nu in functie de preferintele personale. „De gustibus non disputandum”, au imortalizat latinii acest subiectivism.
Antipatiile si conflictele de opinie sunt si ele ceva normal in lumea artistilor, unde ating uneori cote incadescente. Dar nu este normal ca in astfel de reglari de conturi sa-ti implici si patria, pe care sa o invinovatesti si sa-ti versi naduful.
Poate ca neintelegerile cu colegii de breasla ti se datoreaza, partial sau total, prin pacatul mandriei, barfei sau calomniei. E regretabil ca in aceasta situatie se plaseaza si soprana Angela Gheorghiu. Ea a scris, duminică, pe Facebook, un mesaj, care a intristat pe iubitorii muzicii de opera.
„Nu datorez nimic României, nu am fost susținută de acest stat sau de instituțiile lui niciodată în cariera mea”, a afirmat cu ifose soprana Angela Gheorghiu, in mesaj. Ea recidiveaza, dupa defaimari aduse unor compozitori si muzicieni renumiti, intrati in panteonul muzicii universale.
Probabil sunt cazuri rare sau deloc in care un geniu sa fi facut tarii sale un astfel de repros, desi poate a trait in mizerie. Se stiu in schimb cuvintele celebre: „Niciodata sa nu te intrebi ce a facut tara ta pentru tine, ci ce ai facut tu pentru tara ta.” Soprana Angela Gheorghiu e o voce mare, dar exhiba un caracter mic. Sa aduci pe scena muzicii culte rivalitatile cu colegii, ca o țață din piata, e chiar penibil.