Avangarda patrioţilor: Savanţii şi oamenii de ştiinţă

Henry Coanda si Nicolae Ceausescu (Snagov, 1967)/ Sursa: https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/14530112

Constat, cu satisfactie, ca domnul Victor Barsan recunoaste ca romanii dispun din belsug de inteligenta creatoare si chiar geniala, in domenii de varf ale cunoasterii, cum e si fizica. Insa trebuie sa stim sa o valorificam si cointeresam, prin politici de confidentialitate, dar, si sa o ferim de furturile de inteligenta din strainatate, care s-au accentuat in noul climat geopolitic. Din uciderea de catre unele state a unor savanti straini ne dam seama cat de vulnerabili sunt cei care apartin acestei clase de elita si cat de inselator si de periculos este sindromul „recunoasterii” internationale inainte de vreme. Adica, in timpul cercetarilor si experimentelor stiintifice, prin laudarea cu ideile si rezultatele lor in conferinte in strainatate sau comunicari in reviste straine numite de prestigiu, ca sa atraga, care de fapt sunt medii din care cei care au drept politici de stat furtul, racolarea sau asasinarea savantilor isi iau primele informatii despre viitoarele tinte.

Remarc, si este un alt plus pentru autor, ca semnatarul prezentului articol confirma ca SUA s-au aflat printre asasinii stiintifici in anii ’40, prin relatarea episodului cu agentul american Morris Berg care avea in plan sa-l ucida pe profesorul german Werner Heisenberg, iar uciderea in 2020 a unui savant islamic din Orientul Mijlociu probeaza ca naravurile din fire nu au lecuire. In al treilea rand, il felicit pe fizicianul Victor Barsan ca si-a dedicat articolul memoriei victimelor genocidului atomic impotriva japonezilor, savarsit de Casa Alba  la Hiroșima, in 6 august 1945, si trei zile mai tarziu la Nagasaki. Ambasadorul Rusiei în Japonia a depus flori, joi, la un monument din Hiroshima închinat victimelor bombei atomice. El a dorit astfel să evidenţieze eforturile ţării sale de reducere a armelor nucleare, criticând în acelaşi timp decizia de a nu fi invitat la comemorarea oficială de sâmbătă. Nu am cunostinta de un gest similar al SUA.

Savantii unei natiuni sunt primii ei patrioti, indiferent de regimul politic, iar o dovada romaneasca elocventa este repatrierea savantului roman Henry Coanda (d. la 86 de ani, la Bucuresti, in 1972). Sunt absolut convins ca geniul stiintifico-tehnic al romanilor ar fi putut realiza bomba atomica, fapt confirmat de altfel de fostul presedinte national-comunist Nicolae Ceausescu, care a interzis insa acest lucru, pentru a nu intra in contradictie cu obiectivele politicii sale de coexistenta pasnica. Cred cu tarie ca pentru a valorifica geniul romanilor in beneficiul neamului romanesc avem nevoie de o politica puternica, neaservita extern, si de o dezvoltare economica inalt-competitiva, care nu este posibila in afara cadrului unei economii nationale si a cresterii majoritare a ponderii capitalului romanesc.

PS/NB: Nu as imparti doctoratele in „stralucite”, obtinute afara si „palide”, facute inauntru. Nici nu cred ca celor care le-au facut afara trebuie sa li se dea din prima o catedra, la venirea in tara. Un doctorat trebuie in primul rand sa si rodeasca. In al doilea rand, e si o chestiune de oportunitate, sa devina liber un post la catedra, dintr-un numar strict determinat, potrivit schemei de personal din fiecare universitate. Nu poti pur si simplu sa dai afara unul pentru a-l incadra pe altul sau sa infiintezi un post cu dedicatie. Ar ploua cu acuzatii de coruptie, nepotism, lipsa de democratie etc. In al treilea rand, un doctorat nu inseamna automat si vocatie didactica, unii au mai degraba inclinatie spre cercetarea stiintifica propriu-zisa, cu norma intreaga.

In prima zi in care am ocupat postul de asistent mi s-a pus in vedere ca urmatorul post didactic il voi ocupa in functie de conjunctura de personal, de eliberare/incadrare. Invatamantul universitar este un sistem „japonez”, bazat pe vechimea in breasla si pe un post didactic, in care fiecare trebuie sa-si astepte randul. De altfel, este suficient sa facem o retrospectiva in domeniu si pe problema pentru a ni se confirma ca unii dintre cei mai eruditi si prolifici doctori in stiinte nu au trecut de gradul didactic de conferentiar. Sigur, in toate astea exista si exceptii, unii nu rodesc, nu au descoperiri, teorii, inventii, inovatii, dar vor sa fie profesori, sefi de catedra etc, in timp ce altii au contributii stiintifice de exceptie, dar nu pot trece de pozitia de conferentiar…

https://www.contributors.ro/fizicienii-romani-ai-anilor-40-si-bomba-atomica/