Exploziile care au facut inutilizabile gazoductele Nord Stream 1 și Nord Stream 2, situate pe fundul Mării Baltice, au fost acte de sabotaj international, cu o cantitate mare de explozibil, de peste 100 de kg de dinamita (cf. expertilor).
Atacarea terorista a infrastructurii energetice europene a avut loc in apropierea Suediei si Danemarcei. Cine pierde e clar, rusii si europenii sufera pagube mari, care se cumuleaza in timp. Dar cine sunt raufacatorii geopolitici care castiga?
Raspunsul la fel de clar, dat in limbajul sec al cifrelor, il aflam in creșterea bruscă a profiturilor companiilor din SUA care furnizează gaze Europei. La aceasta proba majora se adauga inca una la fel de indubitabila, o declarație a presedintelui SUA, Joe Biden din luna februarie: ”Dacă Rusia invadează Ucraina, atunci nu va mai exista Nord Stream 2”. Luni, aceasta amenintare terorista a fost pusa in aplicare.
Mai trebuie luata in calcul si o rasturanre de situatie geopolitica prin aderarea Suediei si Finlandei la NATO. Spre deosebire de Marea Neagra, care este „un lac rusesc”, Marea Baltica a devenit un „lac NATO”, fapt care fusese prevestit in luna mai de o analiza geopolitica a BBS, inaintea primirii celor doua state in NATO. Intr-un „lac NATO”, supravegheat militar cu toate mijloacele de cercetare specifice, prezenta unui submarin sau a unor scafandri cu 100 de kg de trotil nu ar fi ramas nedescoperita si fara alerta. Absenta detectiei si alertei inseamna ca in zona exploziilor la Nord Stream nu au fost forte ruse, ci doar forte maritime ale NATO si SUA.
Cine are ochi de vazut clar si cap sa judece lucid, va intelege ca este vorba de mult mai mult decat un act de sabotaj, ca de fapt este un cutit infipt in spatele aliatilor europeni.
Marele Razboi a avut cele mai de amploare efecte geopolitice: s-au prabusit simultan trei mari imperii monarhice – rus, austriac, turc -, iar o data cu ele au disparut din istorie tarii si sultanii, iar regii europeni au devenit niste raritati aproape exotice si decorative.
O exceptie notabila a facut-o monarhia britanica, unde monarhul si-a consolidat tronul, ca rege in 14 state si sef de stat in 51 de state (Commonwealth). Globalistii imperiali anglo-americani au fost marii castigatori ai Marelui Razboi.
Cele trei imperii care au sucombat au fost o formula de echilibru, dupa care s-a accelerat spre globalismul (evreisc) si ordinea mondiala unilaterala de azi. Fostii tari si sultani au devenit tinte ale istoriei oribile scrise de globalisi. Globalistii se tem de ei si azi. Un istoric american, Mark Galeotti, il defineste pe Putin drept „tar”, sugerand fals ca tarul ar intruchipa tot raul posibil. O reevaluare axiologica a tarilor si sultanilor, eliberata de denigrarile globaliste, este absolut necesara. Mai in gluma, mai in serios spus, daca rusii si turcii ar vrea sa revina la tari si sultani, acum este momentul, in contextul apoteozei monarhilor britanici. Revenirea pe noi baze la tari si sultani ar putea sa fie o optiune. Cel putin la nivel onorific, prin instituirea titlurilor / premiilor de „Tar de onoare” si de „Sultan de Onoare”. Ar fi o reconectare, fie si imagologica, la traditiile popoarelor rus si turc.
Țarul Petru cel Mare, by Carel de Moor
Portret al lui Petru I de Godfrey Kneller, 1698. Acest portret a fost darul regelui Angliei, William al III-lea, pentru țarul Rusiei.
Întâlnirea dintre Petru I și micul Ludovic al XV-lea al Franței la Hotel des Lesdiguieres din Paris.
SUA se lanseaza in lamentatii ipocrite si dramatizate pe tema unor false ingrijorari privind posibilitatea sau imposibilitatea de a „depista” in timp util un ipotetic atac nuclear al Rusiei, determinat de esecurile sale militare in razboiul din Ucraina.
Cinci actuali si fosti oficiali americani, care si-au pastrat anonimitatea, au agitat aceasta perspectiva in publicatia Politico. Ei au mai spus ca agențiile de informații americane și-au intensificat supravegherea pentru a detecta orice manevre militare sau comunicații rusești care ar putea semnala folosirea de arme nucleare în Ucraina.
De ce aceasta ipohondrie teatrala a SUA, in linia bolii sale cronice de unilateralism globalist? De ce Statele Unite isi leaga astfel de „temeri” de informatiile serviciilor secrete, cand este repetat dovedit ca acestea fabrica fake news, pretexte si diversiuni pentru actiuni geopolitice nefondate si ilegale? Generalii lui Biden sunt tentati de precedentul generalilor lui Truman, care au atacat asa-zis „preventiv” si „umanitar” cu bombe atomice Japonia, un carnagiu motivat ca „salvator de vieti” americane, cand soarta razboiului din Pacific fusese deja decisa de armele conventionale?
Liderii Rusiei au declarat foarte clar ca nu vor utiliza arme nucleare daca Rusia nu va fi provocata teritorial, daca Rusia nu va fi pusa in pericol cu atacuri asupra teritoriului national rus, in care se integreaza si cele patru teritorii cu populatie rusa din estul Ucrainei. Generalii rusi au evidentiat ca orice obiective militare in Ucraina pot fi atinse fara gres cu arme conventionale de inalta precizie si fara rival, cum sunt armele hipersonice si altele nefacute publice.
In concluzie, nu de Rusia va depinde o reactie nucleara, ci de actiunile unilateraliste ale SUA. Lumea trebuie sa stie ca nu de „anunturi” si „depistari” este nevoie, daca teritoriul Rusiei va fi atacat va urma o reactie legitima si fulgeratoare.
Occidentul pana de curand colectiv se disociaza ireveresibil in Noul Occident si Vechiul Occident. A te substitui altora e nereprezentativ, e la fel de diferit ca partea de intreg.
Noile evolutii politico-electorale din Europa, cu o deplasare neta spre dreapta suveranista si conservatoare, ca reactie la globalism si progresism, demonstreaza ca SUA nu mai pot vorbi in numele Occidentului, ci doar al sau, cum e si corect.
Secretarul de stat american Antony Blinken a declarat marți că Statele Unite și aliații săi „nu vor recunoaște niciodată” anexarea de către Rusia a teritoriilor din Ucraina. A vorbi in numele altora, a Occidentului multiplu si divers, este un abuz de reprezentare, o uzurpare a dreptului legitim al fiecarei parti de a vorbi in nume propriu. Pe de alta parte, seful diplomatiei americane uita sau ignora o cutuma diplomatica (si nu numai): „Niciodata sa nu spui niciodata”.
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 