Lipit de putere ca marca de scrisoare: Ce personaj penibil, Bolsonaro isi incheie mandatul plangand!

Jair BolsonaroFoto: Bruna Prado / AP / Profimedia

Preşedintele brazilian de dreapta Jair Bolsonaro, invins in alegeri de politicianul de stanga Lula da Silva, se desparte cu greu de putere, ca si cand ar fi fost lipiti pe viata. E lucru cert, a fost momentul cand a urat cel mai mult democratia.

Bolsonaro şi-a luat rămas bun de la susţinătorii săi, vineri, plangand la propriu, dovedind cat de dureroasa este despartirea de putere, cand ti-o grefezi organic, ca parte din tine, caz in care este nevoie de o „separare chirurgicala”! 

Arogant, el nu a precizat dacă îi va înmâna duminică eşarfa prezidenţială succesorului său, aşa cum prevede protocolul de învestitură, întrucât în perioada 1-30 ianuarie 2023 va fi în SUA, care nu este exclus sa-l instige si sa-l ajute la o lovitura de stat militara, cum fac de regula globalistii, cum au facut si in Ucraina. Haideti ca acestui fatalau ridicol al globalistilor sa-i cantam „Nicio lacrima”, de Dan Spataru!

 

Maleficul Jair Bolsonaro, teatru sfasietor la plecarea de la putere: Globalistii l-au invatat bine lectia emo a victimizarii si culpabilizarii!

Sursa: https://www.hotnews.ro/stiri-international-25995638-video-brazilia-jair-bolsonaro-isi-ramas-bun-sustinatorii-sai-plangand.htm

Dan Spataru (Romania) – Nici o lacrima (1967)

O agendă care intrigă: Un „accident” diplomatic?

Este absolut surprinzator ca diplomatul Adrian Severin face o confuzie terminologica intre un tratat (de baza) si un parteneriat (strategic), care nu sunt sinonimi, ci diferiti.

In relatiile internationale, tratatul este un instrument obisnuit, de rang comun, utilizat in relatiile bilaterale de catre toate cele 193 de state membre ale ONU. In contrast cu aceasta uzanta generala, parteneriatul strategic descrie o relatie speciala si preferentiala, dusa la nivelul urmator relatiei comune, codificate printr-un tratat de baza. Ierarhia de niveluri si de calitate este evidenta. Orice parteneriat strategic este in mod obligatoriu premers de un tratat de baza, dar nu orice tratat de baza este urmat automat si imperativ de un parteneriat strategic. Aceste nuante sunt de la sine inteles ca sunt discriminate cu acuratete profesionista de catre un jurist si cu atat mai mult de catre un diplomat. Am fost atat de surprins de confuzia in cauza incat initial am crezut ca autorul acesteia nu are o calificare superioara juridica, dar ulterior am aflat ca este absolvent, in 1978, al Facultății de Drept, Universitatea din București. Si atunci…?!

Poate nu ar fi trebuit sa fiu atat de surprins, avand in vedere istoricul unor gafe monumentale ale domnului Adrian Severin. Sa ne amintim ca acesta s-a declarat revoltat că apa de la robinetele din Capitala ar avea o concentrație „nepermisă” de hidrogen, doi atomi la doar unul de oxigen, aratand o lacuna elementara, că nu cunoștea formula H2O a apei! Nu ar fi de mirare sa se arate indignat daca ar afla ca tratatele de baza ale membrilor ONU nu sunt parteneriate strategice, ca acestea din urma au o pondere „nepermis” de mica in relatiile interstatale! Totusi, in termeni de diplomatie si politica externa ale Romaniei, agenda domnului Adrian Severin privind aceste teme chiar intriga, si inca persistent. Ca turnesol de atitudine, sa nu uitam de costul gafei fostului ministru de externe privind Insula Serpilor!

PS/NB: De o minimalizare neprofesionala este si afirmatia politicianului Adrian Severin prin care califica DECLARAŢIA Parlamentului României, din 28 noiembrie 1991, privind Referendumul din Ucraina asupra independentei, din 1 decembrie 1991, drept „un act unilateral și fără forță juridică”. Fostul parlamentar, onorat cu acest statut de incredere si reprezentare de catre alegatorii romani timp de aproape doua decenii, pare sa fi avut o ciudata eclipsa de memorie politica si democratica, cand a bagatelizat un act al institutiei supreme a democratiei. Orice lege isi are izvorul in vointa politica si in votul parlamentarilor, care o data exprimate sunt transpuse in tipare juridice. Actele parlamentului, politice sau juridice, au forta precaderii, emise de organul reprezentativ suprem al unui popor. O declaratie a parlamentului este un act politic de pozitie, imprescriptibil si inalienabil, are forta politica suprema.     

Referinte: https://adriannastase.ro/2022/12/30/doua-raspunsuri-pentru-adrian-severin/