Diplomatia inalta a RO privind RM in prima etapa dupa despartirea fostei republici sovietice de URSS

Adrian Nastase pe vremea cand era Ministru de externe (1990)

Luciditatea si inteligenta deosebite ale diplomatiei romanesti din prima etapa post-Revolutie trebuie recunoscute si valorizate, ca drept la memorie si model pentru viitorime.

Romania a avut atunci o diplomatie inalta, in acceptiunea cea mai deplina a ceea ce inseamna o diplomatie inteligenta. Acel standard nu ar fi fost posibil fara un sef al diplomatiei cu calitatile necesare, cu o gena de politician rasat, dar si cu o minte si o inima de patriot roman desavarsit.

Declaratia [1] Romaniei privind recunoasterea [2] desprinderii [3] Republicii Moldova de URSS si constituirea unei entităti [4] statale a fost nu numai prima, dar si cea mai indicata formula de reactie, intr-un mediu extrem de fluid. Alegerea termenilor politico-diplomatici a fost absolut remarcabila, pentru fiecare in parte, releva o analiza semantica de impact ireprosabila (vezi notele mele 1-4).

Noi nu puteam sa incheiem, atunci, acum si niciodata, un „tratat politic de baza” cu RM, dupa modelul cu alte tari, pentru ca particularitatea RO iesea din acel model, RM e teritoriu romanesc. Ar fi insemnat sa renuntam in mod gratuit la reunificare si reintregirea poporului roman, care nu poate avea decat un singur stat, am fi cazut in capcana minciunii iudeo-comuniste despre „poporul moldovean”.

Desigur, Chisinăul era inca sub influenta iudeo-sovietismului cand ne-a propus să incheiem si un „tratat bilateral”, asemănător cu cele incheiate de Romania cu Germania, Italia, etc. Probabil ca sovieticii propusesera acea formula, care practic dispunea pentru viitor eternizarea unei statalitati artificiale, renuntarea la idealul reunirii Basarabiei cu patria mama, implicit o ramanere pe vecie a Basarabiei intr-un statu-quo inacceptabil, de influenta straina. De pilda, prin semnarea tratatului politic de baza cu Romania, Ungaria a recunoscut fara echivoc, sub semnatura, apartenenta Transilvaniei la Romania, ca pamant romanesc, asa cum a facut de altfel si dupa Marea Unire. Chiar daca extremistii unguri mai vocifereaza si acum si asta nu va disparea niciodata, dar aceasta este o alta problema, iesita din sfera dreptului international si intrata in cea a extremismului.

https://adriannastase.ro/2023/02/02/un-proiect-de-tratat-de-fraternitate-si-integrare-cu-republica-moldova-din-1992/

Opinii: Stiinta, doctorat, academie, universitate

Mi se pare derutanta punerea intre ghilimele a termenului „elite”, parca sugereaza o pedeapsa generala la adresa elitelor, intre care exista si elite autentice. Cred ca ideea dorita a fi exprimata ar fi fost mai elocventa daca intre ghilimele ar fi fost pus cuvantul „academic” din sintagma „academic-cultism”. Sau analogia ar fi fost fara cusur, dupa tiparul de gandire folosit in „prolet-cultism”, daca ar fi fost expusa ca „acad-cultism” sau „academism-cultism”.

Nu vad nimic rau in emblema „Stiinta Militara III” acordata maistrilor militari si subofiterilor. Dimpotriva. Cred ca este o formula onorifica, de recunoastere a valorii celor care produc inventii si inovatii in domeniu, ori in alte domenii. Istoria cunoasterii consemneaza ca au existat si personalitati contributoare la stiinta, care au adaugat valoare, uneori imensa, fara sa fi avut ceea ce, poate absolutist sau intelectualist, se conditioneaza de studii superioare.

Foarte de acord, falsele elite trebuie denuntate cu argumente si probe indubitabile. In privinta doctoratelor, as semnala aparitia unui nou tip de frauda intelectuala, cu AI si ChatGPT, noile chipuri cioplite ale unor intelectualisti,  care pot scrie teze de doctorat „perfecte”. Si ei trebuie eradicati.

Privind critica termenului „academie”, probabil ca e o tentativa monopolista a universitatii, de a-si marca exclusivist un teritoriu care nu poate fi inchis, ci deschis. Sa ne gandim la Academia Franceză de Științe (L’Académie des sciences, numită Académie royale des sciences, la crearea sa în 1666). Ori la similara sa britanica Royal Society of London for the Improvement of Natural Knowledge (Societatea regală din Londra pentru îmbunătățirea cunoștințelor despre natură), fondata in 1660. Sau la Academia Regală de Știință din Suedia (care decerneaza si premiile Nobel). E suficient pentru ca termenul de academie sa fie respectat si onorat.

Aaa, inca ceva, era sa uit. Doctoratul nu te face mai inteligent. El este un titlu valabil in invatamant si in cercetare, care necesita o aprofundare prealabila pe o tema, o specializare sau un domeniu dat, in afara caruia nu garanteaza detinatorului inteligenta, desteptaciunea sau priceperea in toate. Doctoratul nu salveaza pe nimeni de ignoranta in alte domenii si nu adauga nimanui puncte la coeficientul de inteligenta (IQ). El nu te face un „Socrate” sau un „Petre Tutea” (considerat un Socrate al Romaniei), care nu au scris despre invataturile lor, fiind cunoscuti mai ales din relatari ale unor scriitori contemporani ai acestora.

Dar, vai!, sunt unii care au o slabiciune carierista de a se impopotona cu acest titlu, pe care il folosesc si ca o bariera fata de ceilalti iar in interiorul acestei caste sclifosite chiar se apeleaza cu „Doctor”. Imi aduce aminte de nelipsitul acronim Dr. care insotea numele lui Goebbels. Dar si de exemplul de la noi al agramatei prime doamne Elena „savanta” (acad. dr. ing.!). E amuzant sa vezi aceasta desertaciune pana si in SUA. Discutabila mi se pare si generalizarea din medicina a termenului de doctor la alte domenii, care este o extrapolare cat o uzurpare!

Un amic proaspat doctor in stiinte nemedicale, care se ironiza ca titlul il baga in belele, povestea cu umor cum, aflat in concediu la Sinaia, cineva, care ii vazuse acronimul dr. pe cartea de vizita, il rugase sa-i puna si lui o parafa, si nu intelegea explicatia ca nu e doctor din „ala”, ci „altfel” de doctor, replicandu-i ca nu conteaza, parafa sa fie!

Sursa: https://www.contributors.ro/elitele-romaniei-de-la-prolet-cultism-la-academic-cultism/  

Se bagă singur în seamă: Apartheidistul Netanyahu se caţără pe scara războiului globalist din Ucraina

https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-26056363-israelul-semnaleaza-premiera-putea-ajuta-militar-ucraina.htm

Desi Israelul nu mai conteaza pentru lumea libera si democrata, apartheidistul evreu Benjamin Netanyahu vrea sa se catere pe scara razboiului globalist din Ucraina.

Israelul sufera de lipsa de vizibilitate si consideratie in relatiile internationale, din cauza colonizarii ilegale a teritoriilor palestiniene si regimului de apartheid.

Netanyahu, redevenit premier al Israelului, a oripilat umanitatea prin atacurile bestiale impotriva palestinienilor, masuri hitleriste de pedepsire a rudelor martirilor palestinieni si de introducere a pedespsei cu moartea.

El nu este altceva decat aidoma unei paranteze, si aceea la sfarsitul frazei, dar tanjeste, sociopat si in mod clar fara nicio sansa, sa ajunga in fruntea discursului global. Cum problema care domina in prezent retorica internationala este razboiul provocat de globalisti in Ucraina, Benjamin Netanyahu vrea sa-l foloseasca ca pe o scara.

El a declarat, miercuri, că Israelul ar putea trimite un ajutor militar Ucrainei, oferindu-se insa să medieze în conflictul dintre Kiev şi Moscova, in conditiile in care medierea dintre evrei si palestinieni e o problema veche, fara niciun rezultat.

Nu exista absolut niciun motiv care sa recomande o tara atat de conflictuala si agresiva precum Israelul, care nu se aliniaza rezolutiilor ONU, pentru a media un alt conflict.

Nimic nu ar scoate mai bine in fata Israelul si pe Netanyahu decat catararea pe verticala razboiului ucrainean, provocat de expansiunea SUA, agitand ajutorul pentru Kiev si oferta de a media pacea, ambele venind de la un hiperagresor.

Daca hitlerizatul premier evreu Netanyahu ar ajunge in varful scarii, fara indoiala ca ar scuipa lumea in cap, ca orice prost care se vede deasupra altora. Dar Benjamin Netanyahu tot prost ramane, pentru ca uita ca lumea tine scara.

Iata niste stihuri pentru prostii care se cred cu mot, precum premierul israelian Netanyahu: „A fost odata un cacat/ Micut , obraznic si motat/ Si il stimau cacatii toti/ Caci el era cel mai cu mot/ Dar intr-o zi/ Un caine mic si pricajit,/ S-a dat la el si…l-a halit./ A stat un pic, l-a rumegat/ Si l-a facut din nou cacat/ Era micut si fara mot/ Radeau de el cacatii toti./ Morala: Sa nu fii mare si motat/ Ca o s-ajungi din nou cacat”.