Cred ca afirmatia ca „politicul impune științei” este excesiva si nerezonabila. Daca politica „impune”, atunci stiinta in mod categoric dispune: nicio politica nu poate ignora principiile, descoperirile si avertizarile stiintei! Mai mult, orice politica se autoscientizeaza la greu, pentru a nu ramane in urma si deveni vetusta. Isi poate imagina cineva o politica fara beneficiile enorme ale stiintei, aduse, de exemplu, de tehnologiile comunicationale sau ale digitalizarii?! Dimpotriva, politica fara stiinta nu mai este putere (Francis Bacon), risca sa fie inertiala si sa se tarasca in urma societatii, practic sa se autoexcluda. De aceea cauta politica sa consoneze si sa avangardeze in raporturile cu stiinta, alocandu-i fonduri, pentru ca pana la urma politica asta este, domeniul sau decizia care aloca resursele.
Introducerea artificiala a unei opozitii intre stiinta si politica pare sa aiba acelasi scop malign ca in cazul dihotomizarii raporturilor dintre stiinta si religie, desi in ideile si productiile lor ambele sunt la fel de ferme, nondisputabile si intangibile, „dogmatice” daca vreti, postulatele stiintei au aceeasi aura de absolutism ca si cele religioase: esti homo scientificus daca ii accepti postulatele, esti homo religiosus daca ii accepti postulatele! Stiinta ofera mijloacele, politica resursele si religia orientarea, precum busola navigatorilor. A remarcat cineva cat de debusolati, alienati si rataciti sunt inclusiv multe vedete din SUA, care fara busola credintei sfarsesc de tineri, inghititi de non-existenta? Nu politicul impune științei limita de temperatură de 1,5°C, ci stiinta se impune politicului! Ca intotdeauna, stiinta dispune.
La fel si tema precedenta mi s-a parut ca introduce o falsa opozitie intre ingineri si universitari. In general, inginerii si universitarii nu sunt mai presus sau mai prejos unii fata de altii. In particular, situatiile pot fi diferite. Cel mai simplu inginer care are totusi o creatie palpabila, contributoare la imbunatatirea vietii oamenilor, oricat de putin, este superior unui universitar complex care nu are nicio creatie in acest sens. Desigur, „simplitatea” si „complexitatea” unora sau altora e o chestiune subiectiva, de atribuire sau perceptie. S-ar parea ca domnul Cranganu a emis o proiectie antitetica despre ingineri si universitari, lucru pe care unii colegi mi l-au confirmat spunand ca primii isi presteaza doar o „morma” de la catedra, in timp ce ceilalti le au doar cu „surubul”, stanga-stanga, dreapta-dreapta. Cred ca domnia sa privilegiaza inginerul universitar sau universitarul inginer, desi si aici s-ar putea replica ca cine face doua lucruri in acelasi timp nu le poate face la fel de bine pe amandoua. Marturisesc ca privind la succesiunile ametitoare ale articolelor si comentariilor, cu scoruri uneori umflate, motivate cel mai adesea in cazurile de propaganda, incep sa suspicionez ca unele texte sunt productii ale AI sau ChatGPT si ca pierdem timpul cu ele, pentru ca aparent oricat de destepte ar fi, nimeni nu vrea sa dialogheze cu un robot. Fraudele intelectuale cu ChatGPT, plagiatele academice, iar uneori chiar utilizarea monstruoasa a ChatGPT in emiterea de sentinte judecatoresti – un tribunal din Columbia a facut recent acest lucru – incep sa devina tot mai preocupante si respingatoare, lipsite de morala si de buna credinta.
This entry was posted on Marți, 7 februarie 2023 at 10:04 and is filed under General. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.