Diplomatia SUA, dirijata de evrei, a secretat o noua idiotenie, in incercarea, din start esuata, de a abate atentia critica si denuntatoare dinspre SUA spre Iran.
Departamentul de Stat american, condus de evreul Antonu Blinken, a lansat miercuri stirea-zvon ca Seif al-Adel, fost membru al armatei egiptene, stabilit în Iran, ar fi noul lider al-Qaeda, de când Ayman al-Zawahiri ar fi fost ucis în 2022.
Nimeni nu poate inghiti acest fake toxic, cu care inselatorii evrei imbie lumea. Intreaga comunitate internationala stie ca al-Qaeda este o creatie si unealta a terorismului globalist. Pe de alta parte, Afganistanul a respins afirmatia SUA ca Zawahiri ar fi fost ucis de americaniîntr-o casă din Kabul anul trecut, iar Adel locuieste in Iran, o tara siita, in timp ce al-Qaida este o grupare sunnită.
Teheranul a reacţionat ferm, joi, la acest anunţ calomnios, denunţând o „dezinformare” şi o intriga „rizibila” faptul de a „lega liderul al-Qaida de Iran”.
„Creatorii al-Qaida şi ai grupării Stat Islamic sunt responsabili de creşterea terorismului în lume”, a declarat într-un tweet ministrul iranian de externe, Hossein Amir-Abdollahian, care a acuzat astfel Statele Unite ale Americii.
Vladimir Putin/ Foto: Mikhail Klimentyev-Kremlin Pool / Zuma Press / Profimedia Images
Un articol din Pravda Online, din 15 februarie, cu tendinte nationaliste (exista si ziarul Pravda, cu orientare de stanga), il critica neobisnuit pe liderul de la Kremlin, Vladimir Putin.
Intitulat „O întrebare corectă pentru Putin: de ce susține Federația Rusă regimul de la Kiev?”, articolul e preocupat de întârzierea operațiunii militare speciale din Ucraina. Acesta acuza exporturile de gaze naturale care tranzitează Ucraina.
Rabdarea strategica a Kremlinului – pe care si NATO a evaluat-o, ieri, avertizand si predictand ca trebuie să fie pregătit pentru o confruntare de lungă durată cu Rusia -, are insa baze foarte rationale si de calcul bine fundamentat, caracteristici ale intelighentiei clasei politice ruse.
Graba strategica, sugerata de grupul pravdez, de aplicare rapida a unei lovituri decisive pentru inlaturarea regimului neonazist de la Kiev, care parea iminenta in primele zile ale operatiunii ruse, nu ar fi adus o solutie profunda si durabila.
Denazificarea si demilitarizarea centrului, reprezentat de Kiev, le lasa neatinse pe cele de la periferie, distribuite in teritoriul ucrainean. Nazismul si militarismul din Ucraina nu ar fi fost dezradacinate, ar fi intrat in adormire aparenta.
Potentialul teritorial de insurgenta si razboi al nazistilor si militaristilor ar fi ramas intact, continuand sa fie un pericol mortal pentru libertate, democratie, natiocratie si reforme, nu numai anti-Rusia si anti-Ucraina, dar si anti-Europa.
Nici macar URSS nu a reusit eradicarea nazismului din Ucraina sovietica, cuibarit sub identitatea falsa de „ucrainean”, nemaivorbind de democratia de dupa independenta, care a fost sacrificata prin revolutie portocalie (2004) si lovitura de stat euromaidan (2014).