Concilierea islamica dintre Arabia Saudita si Iran: Spre un Nou Orient Mijlociu si o Noua Ordine Mondiala, sub auspiciile culturale ale Chinei

Foto: Profimedia

Normalizarea relatiilor diplomatice dintre Regatul Arabiei Saudite si Republica Islamica Iran, mediata de China, este un efect spectaculos al unei noi culturi politice mondiale.

Vechea cultura politica mondiala a fost, si inca mai produce efecte distructive, chiar daca marginale si in scadere ireveresibila, o cultura a violentei, dezbinarii si jafului.

Politica globalitara a fortei si fricii a supus natiunile si le-a deschis hemoragii ale avutiilor nationale, cu care globalistii s-au hranit pradator, ca dintr-un lant trofic.  

Promotorul noii culturi politice mondiale este indiscutabil China, o putere culturala milenara, devenita, prin reforme structurale, o superputere multilaterala in secolul XXI.

Concilierea saudito-iraniana este exceptionala prin constientizarea si inlaturarea divizarii agresive si artificiale din cadrul religiei lor comune, islamul. Este un acord ismaelit sau allahic, in virtutea acelorasi radacini spirituale.

Arabii si persii sunt populatii etnic diferite, dar islamul le inrudeste spiritual-religios. Islamul e o religie impartasita de urmasii lui Ismael si de alte populatii. Cuvantul Islam are sensul de pace și supunere față de Allah, a toate Creator.

Acordurile de normalizare dintre Israel si cateva tari arabe sunt oarecum fortat numite „abrahamice”, corect istoric sunt ismaelit-isaacice, de religii diferite, intre urmasii lui Ismael, părintele arabilor, si ai lui Isaac, parintele evreilor.

Aceste nuante clarifica multe manipulari care au spart unitatea islamului. In secolul trecut au fost diversiunea „Lawrence of Arabia”, de ostilizare intramahomedana (intre turci si arabi) si inselarea arabilor palestinieni, vizibila azi.

Nu e intamplator ca acordul allahic arabo-iranian, salutat de toata lumea, a fost primit cu critici de catre Israel, dusman declarat si faptic al Iranului (atacuri de razboi, ucideri de savanti si militari iranieni, instigari la revolta etc.).

Exista un probatoriu binecunoscut public ca Arabia Saudita a fost in ascuns o tinta a „primaverii arabe”. Era o chestiune de timp pana cand Jamal Khashoggi, varf de atac politic si ideologic impotriva Riadului, cu invocatia falsa a „drepturilor omului”, care nu sunt opozabile drepturilor la traditie (heterosexualitate, port specific femeiesc etc), ar fi operat o lovitura de stat si ar fi devenit un Zelenski, controlat de SUA.

Acordul de reconcilire saudito-iranian trebuie privit prin prisma a cel putin trei perspective/consecinte benefice. (1) El deschide calea spre un Nou Orient Mijlociu, mai pasnic, cu respectarea suveranitatii si drepturi egale la securitate.

Ca cele mai mari tari din regiune, Arabia Saudita (suprafata: 2 149 690 km², populatie: 35,95 milioane) si Iranul (suprafata: 1.648.000 km², populatie: 87,92 milioane), cu resurse imense, potential militar si sprijin international in crestere, inclina impreuna semnificativ balanta influentei, securitatii si cooperarii islamice in Orientul Mijlociu.    

(2) Acordul allahic este totodata un pas important in directia asteptatei Noi Ordini Mondiale, mai bune si mai juste. Noua ordine va fi improprie fara rezolvarea echitabila si definitiva a problemei palestiniene. Intre cele doua perspective (1 & 2) exista o legatura indisolubila. (3) Gratie noii superputeri China – al carei model social-politic intern si multilateralist extern contrasteaza ca superioritate si atractivitate cu cel globalitar, desuet prin unilateralism si neosclavism -, relatiile internationale vor avea drept fundament o noua cultura politica, caracterizata prin coexistenta pasnica, prohibirea sanctiunilor si ingerintelor, autodeterminarea sistemelor si regimurilor politice, cooperare simetrica si avantaj reciproc.

Referinte: https://adriannastase.ro/2023/03/12/h-d-hartmann-regatul-saudian-face-un-pas-curajos/