Corupatori si corupti: Salvatoarea cursa de Bruxelles

14/02/2019

Asadar, fosta procuroare sefa a DNA, Laura-Codruta Kövesi, eroizata de catre ameropeni drept vanatoreasa de corupti, a fost pusa sub acuzare de Sectia de anchetare a magistratilor. De fapt, deculpabilizator si eufemistic spus, acuzarea este depunctata de Kövesi ca o chemare la audieri in calitatea de suspect, într-un dosar în care acuzaţiile sunt de abuz în serviciu, luare de mită şi mărturie mincinoasă.

Kövesi va trebui sa treaca prin aceleasi furci caudine prin care ea si-a trecut victimele pe care le-a vanat la comanda politica. Prin ironia soartei, fosta vanatoreasa a devenit, acum, vanat. Si inca ce vanat! Cel mai neasteptat si mai mare posibil, pe bune, nu prin trucare! Cum reactioneaza Kövesi? Ar fi fost de asteptat ca, din respect pentru actul judiciar, pentru, nu-i asa?, a nu stirbi mult clamata independenta a justitiei, cat si pentru onorarea blazonului mitic de procuroare demna si incoruptibila, Kövesi sa se puna cu celeritate si in totalitate la dispozitia justitiei. Fosta zeitate a anticoruptiei reactioneaza insa contrar la acuzatii: cu smiorcaeli, ca n-a facut si n-a dres, ca altii sunt de vina si cu tentative de a se sustrage justitiei, prin fuga la Bruxelles, cu cursa de vineri, cand e citata.

De ce la Bruxelles? Pentru ca acolo se afla protectorii politici atotputernici, in mana carora s-a aflat intotdeauna lesa. Dar si pentru ca imaginativii din PPE, afland despre Kövesi ca nu sta deloc pe roze, datorita problemelor pe care aceasta le are cu justitia din Romania, au pus la cale o operatiune de extragere a protejatei lor din zona acuzatiilor. Ei si-au propus sa o duca, unde credeti?, in functia de procuror sef al Parchetului European! Pe langa imunitate, aceasta functie o va face din nou pe Kövesi intangibila si imaculata, lasand justitia subalterna din tara sa cu ochii in soare. Aceasta operatiune a PPE, privind-o pe Kövesi, de punere a ei la adapost, prin inscrierea in cursa procurorilor pentru Bruxelles, va trebui sa se desfasoare repede, pana la alegerile europarlamentare din 23-26 mai, cand actualii diriguitori din institutiile eruropene s-ar putea sa piarda puterea.

Reclame

Proiect regresist al progresistilor: Abandonarea regulii unanimitatii ar deschide calea spre state spectatoare sau subordonate unor carteluri ale celor mai puternice state membre ale Uniunii Europene

13/02/2019

Parlamentul European

Credeam ca numai institutiile executive ale integrarii europene pot fi marcate de derapaje nedemocratice. M-am inselat. O rezolutie adoptata miercuri de catre Parlamentul European cere sa se renunte la regula unanimitatii in favoarea celei a majoritatii calificate in adoptarea deciziilor la nivelul Uniunii Europene.

Motivatia sustinuta de rezolutie e ca prin schimbarea pe care o propune ar fi depasite “opozitii” ale unor state privind “politica externă” sau “migraţia” si se va “avansa” mai rapid in luarea deciziilor europene. In realitate, daca blocul “pro-european” din PE, prefigurat de 407 voturi pentru rezolutie, va avea castig de cauza, “euroscepticii” si “neutrii”, desenati de 196 voturi impotriva si respectiv 41 de voturi abtineri, vor deveni “spectatori” sau “subordonati”. Va fi un derapaj al PE. Toate statele membre UE sunt pro-europene. Este un abuz semantic, o speculatie politicianista ca adeptii unei integrari europene discriminatorii sa se autointituleze “pro-europeni”.     

Nu este intamplator ca autori ai rezolutiei de renuntare la unanimitate sunt socialistii internationalisti. Ei sunt masacratorii de serviciu ai intereselor nationale, sustinatorii subordonarii unor interese straine, unui centru supranational. “Trebuie să depăşim regula unanimităţii folosind clauzele-pasarelă ale Tratatului de la Lisabona sau reformând tratatele pentru a evita blocajele în politica externă, în cea fiscală, sau în alte domenii unde este nevoie”, a afirmat iniţiatorul rezoluţiei, eurodeputatul socialist spaniol Ramon Jauregui, agitand riscul “nationalismului”.

Este stranie coincidenta dintre demersul socialistilor si pozitia din urma cu cateva zile a miliardarului evreu american George Soros, dusmanul declarat al natiunilor europene. El este speriat de posibilitatea ca fortele pro-nationale din UE sa castige apropiatele alegeri europarlamentare si sa “nationalizeze” proiectul european, in favoarea statelor-natiuni. Soros se afirma ca un activ sustinator politic si financiar al transformarii Europei intr-o colonie a migrantilor.

Culmea ridicolului si cinismului, care insa il lasa nepasator, pentru el contand doar banii sai blestemati si ong-urile sale toxice,  e ca intr-un articol, “Europa, te rog trezeste-te!”, publicat luni, finantatorul traficantilor de migranti demonizeaza fortele pro-euro-nationale drept… “forte antieuropene”! Orbit de modelul federalist al Statelor Unite ale Americii (SUA), George Soros nu vede legatura dintre pro-national si pro-european, specifica Europei natiunilor, care ar fi anulata de un proiect „Statele Unite ale Europei” (SUE). „Din păcate, forţele antieuropene se vor bucura de un avantaj competitiv la acest scrutin, din mai multe motive, între care sistemul partinic învechit din majoritatea ţărilor europene, imposibilitatea practică de a modifica tratatul şi lipsa instrumentelor legale pentru disciplinarea statelor membre care încalcă principiile fondatoare ale UE”, afirmă Soros. Inveteratul unilateralist-globalist face ce stie cel mai bine: raspandirea cuvantului demonic, care dezbina si subjuga. 

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/02/13/parlamentul-european-cere-sa-se-renunte-la-regula-unanimitatii-in-adoptarea-deciziilor-la-nivelul-ue–257626

https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/george-soros-ue-se-poate-prabusi-asemenea-uniunii-sovietice-1080908


Ultima Thule: “Au armele descarcate!”

12/02/2019

NASA a publicat noi poze cu Ultima Thule. Aceasta este cea mai indepartata planeta explorata vreodata. Ultima Thule se afla la peste 6 miliarde Km de Terra. Pozele au fost facute de sonda spatiala americana New Horizons, de la o distanta de 52 milioane de Km de Ultima Thule. Ele nu aduc informatii stiintifice, ci doar atrag atentia si imaginea publice. Asa s-a intamplat si in 2015, cu propaganda increzuta si galagioasa, dirijata de Obama, despre „maretia cosmica” a SUA prin orbitarea de catre aceeasi sonda spatiala a planetei pitice Pluto, cea mai indepartata planeta din Sistemul Solar, despre care a transmis spre Terra „cele mai frumoase fotografii”.

De aceasta data, insistenta americana cu care se incearca sa se capteze interesul international pare sa fie si un rezultat al unei mandrii ranite, dupa ce chinezii au aselenizat recent pe partea nevazuta a Lunii, o performanta fara precedent mondial. La aceasta competitivitate spatiala si cosmica impresionanta a Chinei se mai adauga si recunoasterea, cu ingrijorare invidioasa, de catre miliardarul evreu american George Soros ca in materie de inteligenta artificiala chinezii au luat-o mult inainte.

Cel putin pe baza acestor doua indicii majore, incep sa capete sens ipotezele privind complexul de inferioritate al SUA si incercarile de contracarare perceptiva. Aceasta din urma este mult mai la indemana decat inspiratia tehnologica, care pare sa fi secat, dupa captura de razboi a cercetarii stiintifice si tehnologice prin ocuparea teritoriala a Germaniei de Vest, in uma celui de-al doilea razboi mondial. 

Mai interesanta decat utilitatea unor incursiuni la distante mega-astronomice, care le fac practic imposibil de urmarit si de confirmat din alte surse, dar si lipsite de interes, si decat comentariile futile ale NASA despre ceva si ce pare sa fie acel ceva, un “om de zapada”, o “clatita”, este brandul teuton Thule. Ca si alte branduri non-americane – Tesla, dar nu numai, cu ceva ani in urma, americanii isi propusesera sa-si insuseasca pana si brandul “Yoga”, si ar fi reusit daca indienii nu ar fi protestat si nu le-ar fi batut obrazul -, Thule este un simbol strain, cu care in mod fatarnic si gratuit este impodobita “aura” SUA. El a venit la pachet cu ezoteristii si savantii germani, luati in custodie de catre SUA, in 1945. Dar de cand Wernher von Braun – pionierul si vizionarul dezvoltarii tehnologiei si zborurilor rachetelor – si colaboratorii sai, toti facuti peste noapte „americani”, au trecut in eternitate, rezervorul american de inteligenta tehnologica e gol. El e plin doar cu vorbe, la care se pricep jewmericanii, dar, probabil ca de/compensativ, potrivit justitiei divine, ei nu au geniul tehnologic, care a fost dat thuleenilor teutoni.  

Thule este numele folosit de germani pentru o societate secreta, al carei obiect era de a se pune de acord cu fortele primordiale ale universului. Multi dintre membrii ei erau vegetarieni cu varste de peste 90 de ani – v. Hitler si lideri americani. Comunistii (sau cei din spatele lor) au asasinat 7 membri Thule, apreciati ca detinatori ai celor mai inalte secrete ezoterice thuleene. O debarsare cam in genul celei a lui Hiramm Abiff, fiul vaduvei, pentru a i se afla secretele privind construirea Templului lui Solomon sau dupa ce acestea au fost obtinute, prin furt sau forta, ori asemanatoare cu uciderea/rapirea savantilor iranieni pentru a impiedica Iranul sa se doteze cu rachete balistice si nucleare, pentru a nu face concurenta Israelului.

Societatea Thule era interesata de mostenirea nordica (teutona) a cunoasterii secrete codificate referitoare la rasa primordiala, venita din univers, care s-a incrucisat cu rasa indigena, care traia pe pamant, dand nastere oamenilor. Acest lucru a avut loc in Thule, capitala tinutului mistic al Hiperboreei (cuvant care inseamna “dincolo de poli”). Legenda orasului Thule descrie puterile arhetipale ale universului, mitul soarelui din centrul pamantului, reprezentat uneori ca o sfera neagra sau un vid negru. Cum era de asteptat, cei care se autodefinesc ca “alesi” si “extraterestri”, au intrat pe fir si au pus mana pe toata cunoasterea ezoterica germana a Societatii Thule. Hitler a trimis chiar o expeditie la Polul Nord, pentru a descoperi intrarea spre civilizatia thuleeana/hiperboreeana. Cautarile au fost un esec, dar ele tradeaza  apartenenta non-germana a Fuhrerului, ajuns in aceasta pozitie prin asaltul logosului demonic asupra mintilor germanilor si luarea sub control a acestora.

Ca prim loc in care oamenii si zeii s-au intersectat, Ultima Thule este considerata Gradina teutona a Edenului. Unde sunt americanii in toata povestea asta? Nicaieri. Nici nu aveau cum sa fie, in cele doua secole si jumatate de existenta ca stat. Atunci, care este explicatia fascinatiei americane, mai bine zis jewmericane, pentru Ultima Thule? Impletirea politicii Casei Albe privind “cucerirea” celor mai indepartate taramuri ale spatiului cosmic cu legendele Thule si Hiperboreea despre zeii atotputernici si puterile arhetipale ale universului, in care liderii americani se autoinclud, este o sursa de manipulare, de politica a fricii, de supunere a oamenilor, de impregnare a subconstientului global, al rasei umane, cu ideea fantasmagorica a “rasei” de “supraoameni” care conduce SUA. Ironia neputintei infatuate e ca despre Luna si Marte, “banal” de aproape, americanii par sa dea de inteles ca ori au fost “cucerite”, ori ca ceva atat de “lesnicios” nu merita efortul. In realitate, “armele lor sunt descarcate”. Acest denunt, in care se afla cheia articolului, este o reactie de memorie dintr-un rol de film de science-fiction, despre razboaie intergalactice. Un grup de razboinici intergalactici este luat prizonier si tinut sub bataia armelor. Intr-o strafulgerare de memorie, unul dintre ostatici isi aduce aminte ca gardienii lor isi consumasera toata munitia intr-o confruntare anterioara. Atunci, eroul memoriei salvatoare ii da in vileag pe dusmanii care isi mimau puterea amenintatoare. El exclama: “Au armele descarcate!”. Povestea are insa un corespondent in realitate, in istoria apropiata de final a razboiului rece. Stim, azi, ca si SDI-ul lui Ronald Regan a fost o arma descarcata.  

https://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-22968934-nasa-publicat-noi-poze-ultima-thule-corpul-ceresc-aflat-6-miliarde-pamant-concluzia-este-nu-mai-seamana-zapada-clatita.htm


Bugetul: Test al majoritatii parlamentare

11/02/2019

Desi Guvernul coalitiei PSD-ALDE a trecut prin atatea motiuni, iesiri din randuri si critici distructive, ca s-a aureolat cu supranumele de “Nemuritorul” – desigur, pana la primele alegeri, la termen sau anticipate -, ata guvernarii s-ar putea rupe acolo si cand asteptarile sunt cele mai putine.

Votul pe buget in Parlament se anunta destul de incert in privinta rezultatului. Criticile privind structura, sumele alocate si intarzierea bugetului – o intarziere probabil fara precedent – au irumpt din toate partile spectrului parlamentar. Inclusiv din partidele coalitiei de guvernare si alte partide ale stangii (Pro Romania). Cat priveste opozitia, criticile ei privind bugetul sunt demolatoare.

Ce se va intampla daca bugetul va pica la votul Parlamentului? Ar fi primul si cel mai relevant indiciu ca majoritatea parlamentara nu mai exista. Ca Guvernul PSD-ALDE este unul minoritar, o situatie de non-supravietuire in conditiile asaltului opozitiei asupra guvernarii. Ca Guvernul va fi in imposibilitatea de a-si continua guvernarea si a-si pune in aplicare programul politic, pentru care bugetul este principalul instrument. Ca timp pentru refacerea bugetului – in ce idee si a cui? – nu ar mai exista. Care vor fi reactiile, de o parte si de alta, si consecintele? Greu de intrevazut, dar, oricum, va fi o situatie de criza politica, imprevizibila, inedita, dificil de manageriat si stins.


Istorie si clarificari: Razboiul pierdut al antidogmaticilor

11/02/2019

Da, ZeV, observatia este corecta. Voltaire a avut si el pacatele lui, mai ales politice. Antimonarhismul sau vituperant a depasit limita, dincolo de care incep antifrancezismul si antipatriotismul. Din acest motiv, se speculeaza ca ar fi fost o unealta masonica.

Limita criticismului lui Voltaire a fost data de faptul ca a facut parte din secta celor care cred ca au intotdeauna dreptate. A se vedea Trump, in zilele noastre, sau mai inainte Schopenhauer, cu al sau tratat despre „cum sa ai intodeauna dreptate”. Cred ca si Camus a fost atins de aceasta „boala”. Dar chestiunea cu dreptul la libera exprimare a lui Voltaire trebuie retinuta si integrata in discursul tematic.

E o arta in a identifica la preopinent – mai ales daca acesta este cotat ca fiind de referinta – puncte de sprijin prin care sa-i intorci discursul sau sa construiesti un discurs polemic cu materialul clientului, cum se spune. Adica, cu alte cuvinte, la jumatatea de adevar a adversarului sa adaugi cealalta jumatate si sa construiesti un adevar intreg.

Asta, apropo, si pentru a iesi din absolutismul subiectivismului la care s-a referit Ghita Bizonu’, desi intaresc si aici ca „dogme” sunt si legile juridice si legile fizicii etc.

Conotatia defaimatoare cu care se foloseste in zilele noastre cuvantul „dogma” are o istorie ostila, prin care s-a incercat sa se decredibilizeze credinta religioasa, in special cea crestina.

Dar dogme sunt, repet, toate legile stiintei. Acesta  din urma este un adevar care apropie stiinta si religia, le scoate din raporturile speculativ antagonice si le aseaza in relatia lor fireasca de complementaritate.

Antidogmaticii au fost de la inceput speculativi si rau intentionati. Din aceasta cauza, antidogmaticii au si pierdut razboiul lor, al minciunii contra adevarului. Exactitatea (precizia) este in orice domeniu o dogma.


Drumuri spre libertate: Gandirea si exprimarea libere

11/02/2019

Hai c-ai zis-o, Ghita Bizonu! Ma tem ca ai mari dificultati in a intelege corect conceptele si realitatile pe care acestea le desemneaza.

Daca tu consideri ca Soarele care rasare mereu de la Est este o “dogma” cosmica plictisitoare, ori daca apartenenta ta la familia ta si la neamul tau este un “partizanat” inavuabil, nu stiu ce ar mai fi de spus sau facut pentru salvarea de la ratacire.

Cine nu carteste cand este inlantuit sau injugat are suflet de sclav, dragul meu. “Iarba” aceea ideologica straina, numita comunism, se pare ca unora le-a inoculat fara leac starea de torpoare.

A fi un om liber si un intelectual critic consoneaza pe deplin cu axiologia occidentala. Gandeste si exprima-te liber si vei fi liber!

Pentru a nu rataci, sa facem mereu apel la memoria nepieritoare a libertatii, in care aflam extraordinarele cuvinte ale lui Voltaire: Sunt gata sa-mi dau viata pentru dreptul de a spune “NU!”.

Despre democratie cu Condoleezza Rice (I)

 


Liderologie non providentiala: Nu oamenii sunt pentru functii, ci functiile sunt pentru oameni

11/02/2019

Desemnarea ministrilor civili ai Apararii si controlul parlamentar al resurselor destinate Apararii se supun dinamicii rezultatelor alegerilor electorale democratice. Celelalte intrebari sunt grele, dar si mai grele sunt posibilele raspunsuri.

Ca regula, determinismul politic al numirilor responsabililor politici si militari ai Apararii nu este rectiliniu si, in consecinta, nu este previzibil. Acest determinism aparent automat este dat de multe ori peste cap de prerogativele constitutionale ale comandantului suprem ai Armatei, care si el la randul lui este emanat de procesul electoral al alegerilor democratice, fara a se pune vreodata sub semnul intrebarii prerogativele sau exercitarea lor, care sunt acte de putere (mandatata).

Sa reflectam la speta, inca fierbinte, privitoare la victimizarea politica a generalului James Mattis, fost ministru demisionar al Apararii in Administratia Donald Trump. Ce vreau sa spun e ca generalii pot cadea din functii nu numai in razboaiele militare, ci si la pace, in razboaiele politice. A doua regula, care este la fel de operatorie ca si prima, este ca nu sunt lideri militari providentiali pentru o functie, ci functiile sunt menite pentru anumiti oameni si anumite conjuncturi.

http://www.contributors.ro/editorial/mai-exista-control-democratic-al-organismului-militar/