Sechele ale maleducatiei obamiste: Rasismul negroid la catedra: Un profesor bate un elev alb in fata clasei

04/11/2018

Barack Obama

Rasismul negroid, cultivat asiduu de regimul fostului presedinte afroamerican Barack Obama, a ajuns si la catedra. Un profesor negru bate cu salbaticie un elev alb in fata clasei.

Indignarea a devenit generala. De ce un astfel de individ needucat a fost pus sa predea cu pumnii lectii de rasism negroid unei clase de copii albi?

Civilizatia trebuie sa controleze primitivismul, sa-l excluda din educatie. Indignati-va!

 

Los Angeles, SUA: Un profesor negru bate salbatic un elev alb.

Pentru a vedea filmul, accesati link-ul:

https://stirileprotv.ro/stiri/socant/bataie-ca-n-filme-intre-un-profesor-si-elev-imaginile-socante-surprinse-intr-o-sala-de-clasa.html

Reclame

CEx/PSD: Ar fi o greseala daca vor fi excluderi

04/11/2018

Contra-propaganda interna din PSD, ori, poate, cea a Opozitiei, internalizata ocult in masivul partid de la guvernare, vehiculeaza un scenariu terifiant, si pe consecinta putin credibil, ca, la o eventuala motiune de cenzura, 30 de parlamentari social-democrati ar vota impotriva propriului Guvern.

Cred ca miza acestei contra-propagande este de a determina PSD sa opereze excluderi, la CEx-ul de luni al partidului, ceea ce ar putea insemna inceputul sfarsitului. Excluderile ar putea fi interpretate ca un semnal de slabiciune, ca PSD nu i-ar mai putea controla pe unii lideri cu pozitii divergente, iar de aici si pana la un punct critic de la care partidul sa intre in disolutie nu mai este mult.

Este foarte adevarat ca social-democratia a intrat intr-o zona a provocarilor existentiale, a se vedea SPD-ul german, dar PSD-ul romanesc s-a inscris, dupa 2016, pe un curs de iesire din aceasta zona, printr-o apropiere in crestere de interesul national si o distantare, pana la rupere, de clasicul internationalism, care a tinut stanga prizoniera unor interese extra-nationale, ale unui centru supranational de putere.  

Pentru cei inca aproape doi ani de parcurs guvernamental, pana la alegerile parlamentare din 2020, PSD ar trebui, teoretic, sa se tina de programul de guvernare si sa ramana unit in jurul leadershipului ales in mod democrat, pana la viitorul Congres al partidului. Acest proces ar trebui sa se desfasoare fara probleme, neexistand niciun risc real din partea Opozitiei. Daca aceasta din urma va incerca sa schimbe de drum, nu o va putea face decat prin tentative de racolare.

Opozitia este intr-o stare deplorabila, ca viziune si alternativa de guvernare. La aceasta lipsa de viabilitate se adauga frictiunile sale interne, divizarile dintre partidele tinere, USR, PMP, Ro+, de o parte, si PNL, partid seniorial, de cealalta parte. Desi absenta unei alternative de guvernare este nociva pentru Romania, lipsa de unitate a Opozitiei lucreaza pentru PSD. Ce ar putea face PSD ar fi sa deruleze, simultan cu guvernarea, un program intern de adaptare mai sustinuta si de valorificare a pozitiilor critice din interiorul partidului. Dizidenta este mai usor de controlat decat daca este exclusa, ba chiar si imblanzita si apropiata. Excluderile, cel putin nu acum.


Politică externă activă, fără inhibiţii şi frontiere: Palatul Victoria surclasează diplomatic Palatul Cotroceni: Prima femeie premier a României, Viorica Dancilă, turneu politic în ţări din zona Golfului

03/11/2018

Abia intoarsa de la intalnirea pentapartita de la Varna (intre premierii roman, bulgar, sarb, grec, israelian), care a avut loc vineri, premierul Viorica Dăncilă a plecat, sâmbătă, în vizite oficiale în tari din zona Golfului, la Muscat, în Sultanatul Oman, respectiv la Doha, în Statul Qatar.

Turneul diplomatic, desfăşurat în perioada 3-8 noiembrie, urmăreşte “consolidarea, la cel mai înalt nivel guvernamental, a dialogului politic bilateral şi a cooperării economice şi sectoriale, interacţiunea pragmatică cu statele membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului reprezentând un obiectiv distinct de politică externă asumat prin Programul de Guvernare 2017-2020”, potrivit unui comunicat al Guvernului.

In loc sa salute acest activism politico-diplomatic extern al primei femei premier a Romaniei, Viorica Dancila, care ii surclaseaza pe multi politcieni barbati, incepand cu cel de la Cotroceni, marii barbati de stat ai Opozitiei se gandesc si fac planuri despre cum sa-i darame Guvernul. Acest sinistru politic pare hotarat sa se intample in aceasta luna. Graba si mizele par sa fie la fel de mari si, cred, nu numai interne.

In chiar ziua in care sefa executivului de la Palatul Victoria a plecat din tara, fostul premier tehnocrat Dacian Cioloş a lansat un mesaj de “oportunism-ultimativ” pentru Opozitie si “lichidatorist” pentru Guvern. El a cerut, crezandu-se un fel de reprezentant de serviciu al “competentei” si “responsabilitatii”, pe care probabil si le imagineaza ca etaloane ale fostului sau guvern, dar care in realitate a fost un “Guvern Zero”, ca Opoziţia să se coalizeze pentru a darama Guvernul Dăncilă până la sfârşitul lunii noiembrie. Altfel, ar putea sa fie prea târziu, a speculat Ciolos.

Domnilor barbati de stat, obisnuiti-va cu ideea de femei de stat. Premierul Viorica Dancila este o femeie de stat. Si inca ce femeie de stat! O femeie barbata, daca va incalzeste orgoliul. O romanca patriota, devotata interesului national, binelui romanilor. O lidera de guvern care infrunta batjocoririle pe nedrept ale Opozitiei si se bate ca o leoaica politica, ca o eroina a luptei anti stat paralel, pentru indeplinirea punctuala a programului de guvernare, cu care se afla in grafic, in ciuda piedicilor politice care i se pun de la Cotroceni si din partea PNL.

Mandatul electoral al Guvernului PSD-ALDE este pana in 2020. Daca Guvernul va fi daramat prin jocuri politice in Parlament, prin coruperea voturilor din majoritatea PSD-ALDE, parlamentarii care se vor deda la astfel de defectari de incredere si de mandat vor decadea moral si electoral din calitatea de reprezentanti ai alegatorilor lor, iar Parlamentul isi va pierde legitimitatea nominala si, implicit, de ansamblu (institutionala), data de alegatori nominali, in 2016, pe candidati nominali, partide nominale si circumscriptii nominale.

Va fi un afront pentru electorat, care nu va fi trecut cu vederea. Fara nicio indoiala, candidatii Opozitiei la alegerile prezidentiale de la anul vor fi sanctionati de catre alegatori, pentru manariile privind caderea Guvernului Dancila. Va fi o singura posibilitate de compensatie, ca Viorica Dancila sa-si depuna candidatura pentru presedintia Romaniei. Cu siguranta, scorul electoral pe care il va obtine prezidentiabila Dancila va fi mai mare decat scorurile prezidentiabililor Iohannis si Ciolos.

PS/NB: (1) Parlamentul nu a fost ales la gramada. Se risca insa ajungerea la o astfel de depreciere daca se incalca si/sau amesteca ideologiile, partidele, pozitiile pe esichier, programele, mandatele cu care s-au castigat locurile in Parlament (cum ar vrea Opozitia, ca totul sa devina o apa si-un pamant). (2) Motiunea de cenzura va fi impotriva programului politic, devenit de guvernare, cu care PSD a castigat alegerile. (3) Caderea Guvernului o va elibera pe Viorica Dancila de orice retinere de a accepta sa fie candidatul PSD la alegerile prezidentiale. (4) Programul politic cu care Viorica Dancila ar avea cele mai mari sanse daca s-ar inscrie in cursa prezidentiala ar fi programul de guvernare al PSD, adaptat si completat. (5) Parlamentul risca sa-si piarda identitatea si reprezentativitatea electorale, dobandite in urma scrutinului parlamentar, si sa devina o masa amorfa si de manevra, la dispozitia statului paralel. Nu se schimba structura partidista si regulile jocului politic in timpul exercitiului parlamentar. La acest rezultat se va ajunge printr-o motiune de cenzura corupta, cu voturi cumparate de catre Opozitie de la majoritatea PSD-ALDE.


Varna: Reinventare a sindromului Stockholm?

02/11/2018

Tentativa de captatio benevolentiae care va fi experimentata de catre premierul israelian Benjamin Netanyahu la intalnirea de vineri, de la Varna, in Bulgaria, cu premierii Romaniei, Bulgariei, Serbiei si Greciei, sugereaza posibilitatea unei reinventari a sindromului Stockholm. Noul sindrom Varna ar putea insemna perceperea lui Netanyahu intr-o aura de umanist, pacificator si antiterorist. Daca acest lucru se va intampla, dupa ce inaintea intalnirii voci critice au atentionat, joi, ca Netanyahu are mainile pline de sange palestinian si i-au indemnat pe cei care i le vor strange sa-si spele mainile dupa intrevedere, el va semnifica un nou stadiu al sindromului Stockholm, mai agravant si mai impregnat de irationalitate.   

Cu o zi inaintea intalnirii de la Varna, Netanyahu a denuntat “atitudinea ipocrită și ostilă a Uniunii Europene” (UE) față de Israel. El incearca o abordare diferentiata a europenilor, din partea carora spera sa obtina o angrenare in indeplinirea intereselor israeliene. Pe de o parte, intr-o abordare separata, particularizata, Netanyahu încearcă să refacă alianțele politice cu țările europene mai puțin critice față de actuala politică israeliană față de palestinieni. Pe de alta, intr-o abordare globala, generala, a blocului comunitar, premierul israelian dorește să convingă UE să întărească presiunea asupra Iranului, dușmanul său declarat, și nu a încetat să critice planul de ajutor elaborat de Bruxelles pentru a salva acordul nuclear cu Teheranul și pentru a compensa sancțiunile americane împotriva acestei țări.

În cadrul unui interviu pentru Antena 3, difuzat joi, Benjamin Netanyahu si-a dezvoltat propria versiune, in tonurile unei povesti de PR, in contul careia Israelul s-ar aşteapta la “reciprocitate şi corectitudine” din partea Europei, pentru că ar fi prevenit atentate în zeci de ţări europene. „În Europa există o anumită birocraţie care nu ne tratează în mod corect. Iar eu vreau ca Israelul să fie tratat în mod corect. Este singura democraţie din Orientul Mijlociu (…) Israelul e singura ţară din Orientul Mijlociu în care creştinii nu doar că sunt apăraţi, dar comunităţile de creştini înfloresc”, a afirmat şeful guvernului israelian. “Cred că, doar în ultimii doi-trei ani, Israelul a oprit în jur de 40 de atentate teroriste majore nu împotriva Israelului, ci împotriva altor ţări din toată lumea. Zeci dintre ele erau în Europa. Înţelegeţi că Israelul apără Europa. Iar faptul că Israelul se află în acel loc, că e un bastion al valorilor occidentale, al valorilor europene, în inima Orientului Mijlociu, blocând astfel marşul islamului militant – asta apără Europa. De aceea mă aştept la reciprocitate şi corectitudine. E o cerinţă de bun simţ şi chiar minimală şi sunt sigur că şi România ar avea aceeaşi pretenţie”, a dorit sa puncteze liderul israelian.


Noii “templieri” si patrularea maritima pro UE

02/11/2018

O firmă israeliană va opera un sistem de patrulare maritimă pentru UE

Compania israeliană Elbit Systems a anunţat joi că va opera sistemul de patrulare aeriană fără echipaj în ţările Uniunii Europene, conform unui contract în valoare de 68 de milioane de dolari, transmite Xinhua.

Elbit a obţinut contractul cadru pe doi ani, cu posibilitate de prelungire pe o perioadă similiară, ca parte a misiunilor de patrulare maritimă pentru statele UE. Coordonatorul programului este Agenţia Europeană pentru Siguranţă Maritimă (EMSA), iar franciza aparţine firmei CEiiA din Portugalia.

Sistemul aerian Hermes 900 este echipat special pentru observaţii de durată în zonele de coastă şi în largul mării, cu ajutorul radarelor, mijlocelor opto-electronice şi comunicaţiilor prin satelit.


Al saselea simt despre rugul pre-aprins de Halloween: De ce ambasadorul american Klemm continua sa faca o legatura nenaturala intre “coruptie” si holocaustul de la “Colectiv”? O legendare acoperitoare?

01/11/2018

Hans Klemm la „Colectiv”/ Foto: Facebook

In timp ce ancheta privind incendiul de la clubul “Colectiv”, un adevarat holocaust preintimpinator al Halloween-ului din 2015, pare sa bata pasul pe loc sau sa lancezeasca din motive politice, incercari repetate de a o pune pe o pista falsa atrag flagrant atentia.

Accident probabilistic sau predeterminare malefica, infioratorul eveniment din urma cu trei ani continua sa fie politizat in mod fortat de ambasadorul SUA, Hans Klemm. Acesta sosise la post pe 21 septembrie, cu putin peste o luna inainte de drama colectiva, din 30 octombrie, soldata cu 64 morti si 186 raniti (146 spitalizati). De notat ca incendiul sau incendierea a avut un efect la tinta comparabil cu cel al unei arme din noua clasa performanta si precisa: totul s-a petrecut in 153 de secunde! Printr-o avocateala persistenta, dar de nimic sustinuta, pentru o legatura non-cauzala intre coruptie si focul izbucnit la clubul “Colectiv”, Klemm trezeste suspiciunile celui de-al saselea simt.     

In contextul politic intern in care a fost aprins rugul “Colectiv” si in unele practici geopolitice (privind sursa acestora sper ca prefixul geo este suficient de elocvent) de inlaturare a unor guverne indezirabile, pot fi aflate indicii care sa puna ancheta pe fagasul corect, la capatul caruia sa fie aflate cauzele si vinovatii. Guvernul Ponta se lansase hotarat in politici pro-romanesti, fapt ce ameninta sa devina o defectiune intolerabila in scenariul colonial occidental. In astfel de cazuri, loviturile de stat explicite sau implicite sunt o regula unilaterala a Vestului privind Estul. In Vest, niciun eveniment sau proces negativ major nu zgaltaie sau inlatura vreun guvern (v. crimele colective americane in serie, Brexitul etc).

Cert a fost ca reteaua ONG-urilor de presiune politica si zgomot social, hranite cu bani occidentali, a cerut agresiv si nemotivat demisia Guvernului Ponta, pe care au obtinut-o, facand o pretinsa legatura cauzala intre coruptie, pe care SUA si Occidentul ne-o atribuie la fel de vocal si de ne-circumstantiat, si atacul incendiar de la “Colectiv”. Politicile pro-romanesti au fost suspendate de catre guvernarea tehnocrata care a urmat, pana la alegerile parlamentare din decembrie 2016, care au fost castigate masiv de PSD.

Dupa, a reinceput circul politic cu saltimbancii stradali “Coruptia & Penalii”, asezonat cu numere grotesti, ca de salturi mortale, voite parca sa-ti taie respiratia, sub cupola de mucava “Stat de Drept & Independenta Justitiei”. In realitate, totul este un kitsch politic si o uzurpare de concepte, cu ostilitate antiguvernamentala si tendentiozitate antistatala cat cuprinde. Prin preocuparea sistematica de a tine in viata acest spectacol deplorabil, cu ajutorul parghiilor de polarizare clasice instigare-recompensare, ambasadorul american Klemm s-a autopozitionat volens nolens in perceptiile sociale ca sef al “reprezentatiei”.

La trei ani de la tragedia de la “Colectiv”, in loc sa se reculeaga cu pietate si sa dea dovada de decenta in respectarea ritualului comemorarii, asa cum l-ar fi obligat o compasiune sincera, seful Ambasadei SUA a incercat din nou sa faca o legatura stranie intre coruptie si incendiu, sa-i polarizeze pe romani si sa deturneze atentia opiniei publice si a anchetei pe o pista falsa. In vizita, pe valul politic si popular al comemorarii, la Memorialul dedicat victimelor de la Clubul #Colectiv, Hans Klemm a declarat că nu s-ar fi așteptat ca lupta anticorupție să fie slăbită (hodoronc-tronc!), așa cum s-ar fi  întâmplat recent (imaginatie bogata, nu gluma!), și că ar exista un risc și mai mare (ei, da, har mumei sale pentru ce riscalagiu genial a dat lumii!) ca selectarea procurorilor să fie din nou politizată.

Klemm a mai sustinut că cele descrise de el ar fi o mare îngrijorare atât pentru ambasadă, cât și pentru SUA. Dar, cu fiecare tentativa de siluire a realitatii politice romanesti, de a-i impune un calapod al intereselor americane, precum un pat al lui Procust, sansele de credibilitate si de reusita ale ambasadorului american sunt din ce in ce mai putine. Pentru vitalitatea parteneriatului strategic, ar fi timpul ca acest ambasador invechit, cu stereotipuri de pe vremea lui Obama si depasit de noua era Trump, sa fie revocat cat mai grabnic posibil.


Scoala Chicago la Bucuresti: Un semnal al inchiderii apropiate a parantezei protectioniste a administratiei Trump? SUA se vor intoarce la neo/liberalism?

31/10/2018

Am aflat din presa despre conferentierea de catre John Mearsheimer la Bucuresti. Media l-a prezentat pe profesorul de la Universitatea Chicago drept un “prieten al Rusiei”. “Excelent”, am murmurat, luminat la gandul ca Rusia a mai castigat un prieten, alaturi de presedintele american. In aceeasi categorie, a fost inclus si un participant de vaza, Adrian Nastase, fondator si presedinte al scolii geopolitice Fundatia Europeana Titulescu (FET).

M-am intrebat, apoi, ce interes ar fi putut merita venirea de peste Ocean la frontiera de Est a NATO si UE a unui expert in politici externe ale marilor puteri. Raspunsul pe care l-am gasit a fost ca un geopolitician de talia lui John Mearsheimer nu poate fi decat un adept al relatiilor internationale in toate azimuturile. El a venit fara clisee de political correctness la prieteni estici, carora nu li se poate cere sa-si renege identitatea, credinta si istoria de estici.

Urmatorul gand a fost cat de puternic legat este profesorul Mearsheimer de Scoala neo/liberala de la Chicago, aparuta in perioada interbelica si condusa in cea postbelica de Milton Friedman, supranumit “Adam Smith al secolului nostru”. Chicago este orasul politic al fostului presedinte afroamerican Barack Obama, dar si al gangsterului Al Capone. Nu este locul aici pentru detalii, dar ultimele doua personaje mi s-au parut mereu foarte asemanatoare, iar despre neoliberalismul Scolii de la Chicago am considerat intotdeauna ca aceasta a pus in mana statului o teorie praduitoare asemanatoare gangsterismului.

Cum vor evolua politicile externe ale marilor puteri si ce influente vor avea acestea asupra Europei si Romaniei sunt chestiuni de futurologie politica, care au, deci o mare doza de improbabilitate. Expunerile si dezbaterile pe aceasta tema nu pot fi in consecinta luate decat cu rezerve si fara ca acestea sa aiba temperatura celor curente sau operationale. Presupun ca insasi conceptul de “mare putere” ar putea suferi mutatii semnificative de continut. Cred ca regiunile, alaturi de state, vor contribui mai mult la configuratiile in cest sens. Mutipolaritatea ar putea insemna nu numai noi centre statale de putere, ci si noi regiuni ca poli de putere, ca areale in care statele componente isi vor pune impreuna securitatile. O complementaritate intre state si regiune, in care punctele tari de securitate ale unor state le vor acoperi pe cele slabe ale altora, toate aflate in acelasi spatiu geopolitic. Ideea de „granite externe ale regiunilor” ar putea sa devina extensiva, sa cucereasca actori colectivi regionali, cum ar fi, de exemplu, cei din regiunea Orientului Mijlociu.

Un stat liliputan cu pretentii de mare putere este o ciudatenie, daca nu se observa sau denunta ca el de fapt isi trage forta de la o mare putere reala, careia ii secatuieste contribuabilii si resursele. La fel, o insula saraca in resurse care sa inglobeze intr-un imperiu propriu aproape o jumatate de lume nu cred ca va mai fi o realitate durabila in viitor. Dimensiunile teritoriale si demografice, cele doua atuuri substantiale si inegalabile, ma gandesc la tari emergente din Asia, la China si India, dar si la Rusia, la aceasta din urma adaugandu-se si resursele imense, vor fi jucate cu cele mai mari sanse de castig, daca acestea vor fi sustinute de un potential tehnologic si de o teorie de dezvoltare corespunzatoare, care sa fie ca niste rachete portante pe masura maselor gigantice pe care le transporta si al destinatiei propuse.

O alta idee, nu in ultimul rand, pe care mi-a suscitat-o mesagerul Scolii de la Chicago se refera la posibilitatea ca acesta sa fie purtatorul unui semnal subtil privind o apropiata inchidere a parantezei protectioniste pe care o reprezinta administratia Trump. In politica externa, SUA s-ar putea intoarce la neoliberalism, pe care de fapt nu l-a parasit niciodata. Nu are importanta cum isi va numi noua teorie, daca va apare un nou scotian “Adam Smith” sau un nou american “Milton Friedman”, esenta va fi aceeasi, un neoliberalism reinventat va insemna o tentativa de reinventare a imperiului.

Un indiciu ocultat al neo/liberalismului este resuscitarea afluxului necontrolat de imigranti (care, intre altele, se poate presupune ca urmareste sa-i acopere pe cei interni ilegali, avand in vedere antecedente de escamotare a acestui subiect), fara de care imperiul nu poate exista. „Caravana imigrantilor”, viitori sclavi ai imperiului, cu destinatia SUA, si manevrele belicoase trumpiste de la granita cu Mexicul sunt suspectate de a fi puneri in scena de catre activistii neoliberali (pe modelul Soros, poate si cu banii progresistului evreu american), pentru a crea punctul de sprijin pentru bascularea post-Trump. In politica interna, neocomunismul, care va fi mai rau decat comunismul, asa cum este neoliberalismul in comparatie cu liberalismul, va fi un viraj tentant si extrem de probabil. Cel mai specific simptom al derapajului spre „ultracomunism”, un termen alternativ la cel de neocomunism american, il reprezinta erodarea puternica a drepturilor omului, pe componente fundamentale ale acestora (drepturile omului la viata, securitate, viata privata etc.).