Reindustrializarea ne va scoate economic in lume

20/09/2018

Mircea Popescu, inteleg si apreciez autostrazile pe care le descrieti. Dar… Exista doua „dar”-uri, in opinia mea. Primul, ca SUA sunt de multa vreme o superputere economica, inca prima din lume si probabil pentru inca ceva timp, dupa cum arata statisticile si prognozele.

Dar… noi suntem o tara emergenta si mai avem mult drum de parcurs pana la a ne merita, fara indulgente politice, un loc in OECD, de tara dezvoltata in termeni reali. Mi-e teama ca a continua sa dam curs laudelor sau criticilor privind autostrazile, care tintesc sa ne „indarjeasca” sa ne bagam banii in pamant, nu ne va misca in veac economic, nici macar cu un deget, din punctul in care ne aflam.

Al doilea, ca avem nevoie urgenta de investitii productive, de pe urma carora vin toate celelalte, locuri de munca, educatie, sanatate, locuinte, nivel de trai etc. Asta inseamna sa ne intindem cat ne permite plapuma, sa dam bani si la autostrazi, dar nu pe cei mai multi.

Prin urmare, boier dumneavoastra, ca sa pun degetul acolo unde se pare ca doare, cui si de ce i-ar fi teama ca Romania sa nu mai fie o piata de desfacere si o tara de consumatori?! Ce-i drept, daca ne bagam toti banii in pamant, nimeni n-ar avea de ce sa se ingrijoreze ca i-am putea face concurenta. Investitiile in autostrazi sunt pasive, nu ne scot marfurile si brandurile in lume. Pe autostrazi vin investitorii straini, ceea ce este bine, dar nu suficient, pentru ca trebuie sa le creem perspectiva economica si comerciala si investitorilor autohtoni. Ori asta numai prin dezvoltarea capacitatilor de productie nationale va fi posibil.

Ca sa inchid subiectul, cuiva ii este o spaima teribila sa nu redevenim o tara de producatori, cu inalte tehnologii si cu marfuri industriale competitive, de aceea ne indeamna sa ne bagam banii in autostrazi, care nu ne schimba profilul economic si nu le fac concurenta.

Reclame

Juristocratia: Suspendarea statului de drept

20/09/2018

Rodica Stanoiu

Rodica Stanoiu este fara indoiala o Doamna de Elita a clasei de magistrati si a scolii juridice din Romania. Dovezi le aflam si in discursul acesteia despre statul de drept, din cadrul dezbaterii de la Sinaia. Un discurs cu substanta si bine construit stilistic, doua lucruri care sunt mai rar intalnite la un acelasi autor sau o aceeasi opera:

Statul de drept -dezbatere Sinaia

Cred ca, intr-adevar, trenul nostru, romanesc si estic, deopotriva, si aici ma refer si la calatoriile politice spre Vest ale celorlalti estici europeni, a ajuns prea tarziu la destinatia Occident. Cand Occidentul insasi intrase de mult in criza, numai PR-ul ne-a impiedicat sa vedem acest lucru. Pe cale de consecinta, noi am preluat un model occidental deja perimat, care-si atinsese limitele, am importat un model de criza.

Aceasta realitate este confirmata daca privim, comparativ, la Rusia, cu a ei doctrina sinatriana “My way”, pe care anii de reforme au relansat-o spectaculos, si in crestere, ca mare putere, solidara cu noile sau mai vechile puteri ale noii lumi multipolare, si aceasta solidaritate de nezdruncinat de egoisme, protectionisme si nationalisme, cum sunt cele americane, este una din marile surse de energie, stabilitate si crestere ale rusilor. Dar si la China, care, spre deosebire de Rusia, un model de virtute a schimbarii, si-a continuat netulburata marsul monopartidist, un model de virtute a continuitatii. Inca o data se confirma ca discontinuitatea (schimbarea) si continuitatea nu sunt prin ele insele virtuoase sau vicioase, ci numai prin raportarea lor la situatii concrete si la un sens clar.  

In opinia mea, puciul procurorilor politici a insemnat sfarsitul libertatii statului de drept. Nu al statului de drept, ci al libertatii acestuia, ori, mai corect spus, decat “sfarsitul”, este suspendarea libertatii statului de drept. Pe ce termen, inca nu ne putem da seama, dar este evident ca eliberarea nu va putea veni decat tot din partea magistratilor care se considera slujitori ai Dreptului, nu stapani ai Dreptului.  

Juristocratia asta inseamna, transformarea unor slujitori ai Justitiei in stapani ai Justitiei, luarea in captivitate a Justitiei. Domnia legii a fost inlocuita cu domnia unor persoane sau paturi socioprofesionale extrem de subtiri, din magistratura si din serviciile secrete, care s-au autoinstituit drept stapani ai Justitiei.

PS/NB: Metaforic spus, relativ la abuzurile celor care s-au transformat din slujitori in stapani ai Justitiei, Procurorul General Augustin Lazar, inca in functie, si fostul procuror sef al DNA Laura Codruta Kovesi, revocata din functie, au fost niste “Samsoni” ai Justitiei, ale caror puteri discretionare au stat in legile Macovei din 2005, care au de-format structurile institutionale si statutele profesionale din domeniul Justitiei, si protocoalele secrete incheiate cu SRI.


Guvernele si legea proportiilor economice

20/09/2018

Dacii de pe Columna lui Traian, modele pentru generaţii de pictori/ Historia.ro

“Pupaza din tei”: Se pare ca ati uitat sau ca ignorati legea proportiilor din economie. Desi nu ar fi trebuit, pentru ca ne-am lovit dureros de ea in anii ’80, cand dezvoltarea industriilor energointensive nu a tinut cont de resursa energetica disponibila si ne-am pomenit ca nu mai aveam cu ce sa-i alimentam lacomia nesatioasa sau ca eram nevoiti sa aducem unele resurse de la dracu’din praznic (asta si din motive politice). Daca suntem onesti, ar trebui sa recunoastem ca nu numai achitarea datoriei exeterne a contribuit la criza alimentara, ci si supracosturile de productie, care au explodat o data cu incalcarea grosolana a legii economice a proportiilor.

Nu numai transporturile, ci si alte conditionari se inscriu in ecuatia eficientei, inclusiv cele de management, organizare, tehnologizare samd, despre care din felul unilateral si exclusiv in care puneti problema asi putea intelege si ca vreti sa ascundeti sau scuzati deficientele din domeniile respective sau din “industrie”, “turism”, “agricultura”, la care va referiti. Legea proportiilor economice ne spune ca trebuie sa luam in calcul toti parametrii economici, implicati intr-un act economic, pentru ca daca fie si numai unul este omis vom fi condamnati sa repetam istoria disproportiilor care duc inevitabil la crize.

In aceasta etapa sunt mai multe proiecte nationale concurente, nu numai (si nu in primul rand) problema autostrazilor, la care avem deja realizari notabile, comparativ cu nimicul de la care am plecat. Dar mi se pare un unilateralism obtuz sa apreciem eficienta unei guvernari, care este a proportiilor, prin prisma kilometrilor de autostrada realizati sau ca ar trebui sa ne bagam toti banii in autostrazi, care ne-ar face automat si superdezvoltati. Scuzati-ma, dar mi se pare puerila o astfel de abordare. Guvernele guverneaza in primul rand proportiile.

Ghita Bizonu: Dragul meu Bizonas, ma surprinzi, ma obligi sa te evaluez dihotomic pe scala docimologica! Stiai ca Elvetia este cea mai bogată țară din lume pe cap de locuitor (2011) si pentru ca are cea mai densa retea feroviara din Europa? Care insumeaza peste 5000 Km, cu 350 milioane de pasageri anual si o medie de peste 2000 Km parcursi in fiecare an de un cetatean elvetian, cel mai entuziast calator feroviar din lume? Ca elvetienii au inclusiv retele feroviare cu ecartament ingust, o adaptare la terenul muntos, precum “Mocanitele” romanilor din tinuturile carpatine? Dar si pentru ca economia Elvetiei, apreciata ca stabila si prospera, este inalt tehnologizata, gradul de tehnologizare fiind indicatorul decisiv de competitivitate?

Vezi, tu, Ghita, a scoate din legea proportiilor economice, despre care i-am povestit “Pupezei din tei”, un parametru sau altul si a-l opune celorlalti este calea sigura spre disproportie si criza. Ti-as da un zece pentru comentariul privind importanta retelelor rutiere, care printre primele lectii de economie sunt comparate cu retelele circulatorii ale organismelor economice, dar nota doi la capitolul “hermeneutica”, pentru ca nu ai citit atent sau nu ai decodificat corect ce am spus in finalul comentariului PS/NB, cand nu am respins necesitatea autostrazilor, ci prioritizarea zero a acestora, in etapa care urmeaza. Ce-ai zice daca am opri toate investitiile productive si sociale din urbe pentru a face in primul rand trotoare?! Sau numai trotoare?! Nu neg, cifrele de afaceri ale celor care fac si instaleaza borduri ar creste exponential…

https://adriannastase.ro/2018/09/17/lansare-de-carte-la-fundatia-titulescu-12/


Brexitul, o optiune unilaterala a Marii Britanii: Uniunea Europeana nu este indreptatita sa faca oferte Londrei sau sa-i acorde ca premiu un acord

19/09/2018

Marea Britanie: Cursă contra cronometru pentru un al doilea referendum, de anulare a Brexit

Nu mai incape nicio indoiala ca prin optiunea unilaterala de iesire din Uniunea Europeana, Marea Britanie isi va lega singura de picioare un pietroi care o va trage in jos. Exultarile independentistilor si ipocriziile conservatorilor britanici din urma cu peste doi ani, de la referendumul de iesire (23 iunie 2016), s-au consumat relativ rapid, iar din indelungile rumegari ale Londrei rezulta fara echivoc ca asteptarile vor fi foarte departe de cele anticipate, atat in privinta cursului  Marii Britanii, cat si a Uniunii Europene.

Consecintele nefaste si autoflagelante ale Brexitului,  care de la inceput au fost evidente pentru toata lumea, au inceput sa transpara si pentru unii politicieni britanici. Pentru inceput, inca destul de neclar, ca aparitiile din proverbiala ceata londoneza, cum la fel de difuz se contureaza si reactiile de autocorectie, pentru ca de decizii interne va fi vorba, nicidecum de ceva din afara Marii Britanii. In privinta daunelor provocate Uniunii Europene, socul Brexitului ar fi comparabil, dupa unii, cu cel pe care l-ar fi provocat decizia lui Moise de iesire din Egipt.

Chiar daca aceasta comparatie cu prabusirea civilizatiei Egiptului este in cea mai mare parte ireala, este destul de limpede ca impactul deciziei Brexit asupra Uniunii Europene a produs deja consecinte. Indiferent daca decizia de iesire va fi sau nu anulata de catre britanici, Uniunea Europeana nu va mai fi ce a fost. Sensul ramane de vazut, desi cred ca va fi de crestere, de maturizare, ca atunci cand treci prin incercari. In fond, inputurile decisive de reformare eurocomunitara au fost date de decizia Brexit, care a fost ca o deschidere a cutiei Pandorei, pentru toate partile. Chiar daca va ramane in Uniunea Europeana, nici Marea Britanie nu se va mai bucura de increderea si derogarile pe care le-a speculat in trecut, provocand de multe ori nemultumiri din partea altor membri comunitari.

In leadershipul britanic, cea mai spectaculoasa pirueta a facut-o premierul Theresa May, succesoarea lui David Cameron, cel care a convocat pioniereste referendumul, si gestionara pana la capat a unui Brexit “ordonat” (de la Obama citare, desi e neclar ce a vrut sa spuna, semnificatia de “ordin” neputand fi totusi exclusa). In mod vizibil, May a retrogradat prioritatea absoluta a Brexitului (“Brexitul inseamna Brexit si va fi un succes”), afirmata sententios in discursul de investire, la prioritatea unui acord , pe care vrea sa-l semneze cu Bruxelles-ul. “Va fi acordul meu sau niciun acord”, i-a avertizat May, luni, pe “revoltatii” din propriul partid (conservator), care ii contesta strategia de iesire din Uniunea Europeana, strategie care in mod cert nu a existat in momentul deciziei de referendum si, apoi, de activare a Brexit. Glumind putin, se pare ca cei doi premieri conservatori au actionat dupa zicala ironica despre cei neprevazatori care cumpara intai hamul si apoi calul!

Tot luni, Theresa May a preluat din zbor ideea lui Tony Blair, pe care acesta a facut-o publica sambata, potrivit careia ar fi randul Uniunii Europene sa-i faca Londrei o oferta, sa raspunda propunerilor Marii Britanii privind Brexit. Ca un premier conservator sa preia ideea gandita de un fost premier laburist este un fapt cu totul iesit din cutuma politica britanica, dar el exprima disperarea lui May de a nu mai putea opri “caruta” 10 Downing Street, pe care o conduce si care se indreapta amenintator spre prapastia Brexit. Alte doua idei ale lui Blair sunt revelatorii, organizarea unui nou referendum privind iesirea din Uniunea Europeana si criticile duble pe aceasta tema la adresa conservatorilor si laburistilor, ceea ce in ultimul caz pare sa fie sinonim cu un vot de neincredere pentru un eventual guvern laburist. Si primarul laburist al Londrei, Sadiq Khan, a indemnat, duminica, la organizarea unui al doilea referendum asupra Brexitului. Pozitia lui Khan nu este atat politica, cat mai ales populista, pentru a mai reduce distanta care-l separa de londonezi. Probabilitatea unui Brexit fara acord este foarte mare. Aceasta temere a fost exprimata, marti, si de catre Bruxelles, prin vocea presedintelui Consiliului European, Donald Tusk. Avand in vedere ca Brexitul este optiunea unilaterala a Marii Britanii, Uniunea Europeana nu ar fi indreptatita sa faca oferte Londrei sau sa-i acorde ca premiu un acord. Corect si legitim ar fi ca solutia la dilema Brexit cu iz shakesperian “Leave or Remain?” sa vina exclusiv din interiorul partii britanice.


Inferiorizarea comparativă europeană a României privind autostrăzile nu este sustenabilă: Poziția noastră geostrategică nu trebuie sa devină un șvaițer

18/09/2018

Inițiativa celor Trei Mări

Am spus de mai multe ori ca nimeni nu-mi dicteaza selectia subiectelor, ori unghiul de abordare sau continutul acestora. Optiunile si responsabilitatea imi apartin in totalitate. Daca uneori ies din “corectitudinea politica”, o fac pentru ca mi se pare o chestiune personala de independenta si de inteligenta, de a nu gandi cu capul altora. Dar, mai presus de toate, pentru ca “political correctness” nu este unealta sau religia noastra, nu ne reprezinta, nu ne apara si nu ne promoveaza interesele. Din acest punct de vedere, sunt destul de arogant, cu multe defecte si incorigibil, si le multumesc mentorilor mei care m-au slefuit in acest mod. Ceea ce mi-au transmis a fost modul critic si analitic de abordare, de depasire a datului, de cautare a propriilor explicatii si de refacere a demonstratiilor. Ideile nu sunt adevarate sau false prin definitie, ci numai situational, prin raportarea la scop, mijloace si progres.

Al doilea lucru pe care il reafirm este ca ideile, propunerile sau solutiile pe care le aduc in discutie nu urmaresc efecte de imagine sau de tranzactionare. Nu sunt politician, nu tintesc voturi sau laude, dar nici criticile nu ma intimideaza. Pur si simplu spun ce am de spus, sesizez sau avertizez, ca un humint sau senzor uman al cetatii. Recunosc, uneori am un fel de paranoia, stiind ca unii vor si nu pot, altii pot si nu vor, dar pe care eu consider ca le am pe amandoua (poate nu intr-atat cat estimez, motiv pentru care sunt atent la contra-argumente), cand ma alertez cu interogatii de genul : “Dar daca problema cutare nu a fost observata, iar carena este macinata si ne putem duce cu totii la fund?”. Pe aceasta platforma de principii, vreau sa-mi exprim iritarea fata de o idée critica, pana la exagerare, de la summitul Initiativei celor Trei Mari, despre care cred ca este un cal de bataie nejustificat.

De la tribuna Initiativei, pe care o apreciez ca o inspiratie valoroasa a politicii externe romanesti, sau prin raportarea la aceasta, au fost lansate comparatii europene care mi s-au parut de inferiorizare a Romaniei. Curge multa critica ascutita pe tema autostrazilor romanesti, ale caror retele teritoriale si, mai ales, provinciale, ar fi departe de un “standard” central si est-european, nemaivorbind de cel occidental. Nu stiu cat de reala, de motivata economic si de unde vine aceasta maciuca la carul cu oale romanesc. La fel ca si cea privind punerea in responsabilitatea guvernelor romanesti a “necheltuirii” fondurilor europene, care in opinia mea este o misculatie politica bruxeleza, menita a masca nedirectionarea deliberata a banilor europeni dinspre centru spre periferie.

De ce ar trebui Romania sa aiba o infrastructura rutiera costisitoare si supradimensionata, cand transporturile feroviar, fluvial, maritim si aerian au adus in alte etape istorice cresteri economice aproape miraculoase? De ce ar trebui ca o pozitie geostrategica inexpugnabila precum a Romaniei sa devina un fel de șvaițer? Am uitat ca Dacia s-a luptat cu un Imperiu si ca nu a fost invinsa decat prin tradare? De ce sa distrugem o pozitie naturala care este asezata pe unul dintre nodurile geomagnetice cele mai importante ale Terrei? De ce ignoram ca Hitler nu ar fi atacat URSS daca nu ar fi avut Romania ca aliat si pozitia geostrategica romaneasca in dispozitivul de atac al Germaniei naziste? De ce uitam ca daca nu ar fi fost lovitura de stat de la 23 august 1944, armatele sovietice nu ar fi trecut de Muntii Carpati ai Romaniei? De ce am uitat ca Romania si in Primul Razboi Mondial a fost o pozitie geostrategica “Pe aici nu se trece” si de care in ultima instanta nu s-a trecut?

De ce minimalizam ca Romania a fost admisa in NATO si SUA au facut din ea cel mai inaintat bastion tocmai datorita pozitiei geostrategice romanesti? Din ce cauza nu luam in seama ca cel mai vehiculat pericol al momentului este cel privind al Treilea Razboi Mondial? Ati vazut “incidentele” privind lipsa de respect a celui mai inalt functionar al Bruxellesului fata de Guvernul Romaniei pe timpul sosirii, participarii si plecarii acestuia de la Initiativa celor Trei Mari, care a avut loc la Bucuresti? Dar “incidentul” neparticiparii sefului unui stat vecin la “Initiativa” pe motiv de “defectare” avion? Desigur, sunt multe “de ce?”-uri si niciun “deoarece” sau “pentru ca”, dar ideea centrala este ca ar trebui sa reflectam pana la ce limita vom merge cu “șvaițer”-izarea pozitiei geostrategice a Romaniei? Nu militez pentru prevalenta considerentelor militare in defavoarea celor economice – din cate observam, exploatarea resurselor offshore din Marea Neagra nu are nevoie de autostrazi, ci de vapoare si de cisterne feroviare -, ci pentru a pune in balanta daca nu cumva supradimensionarea infrastructurii rutiere, pe banii nostri, si inca foarte multi, ar folosi mai degraba unor interese straine, de exploatare coloniala a resurselor romanesti, cand pentru exporturile noastre suverane am putea folosi, cu randamente exceptionale, transporturile maritime, feroviare si, nu in ultimul rand, conductele de transport petrol si gaze. Ca s-o spun pe-a dreapta, am mari indoieli ca prioritatea noastra zero, imediata, ar fi autostrazile si nu industria. Pentru ce sa ne bagam banii in pamant? Ca sa plimbam pe autostrazi, ce? Marfurile industriei pe care nu o avem? E nevoie si de autostrazi, dar, mai pe scurt, cred ca este vorba despre prioritate, nu despre necesitate.


Cote de gen in stiinta?!

17/09/2018

Klemm: Femeile sunt direct afectate de diferenţele şi excluderea din mediul digital

O gluma serioasa, potrivit butadei ca lucrurile serioase se spun in gluma, afirma ca dupa esecurile de a parazita natiuni si religii majore, bubulii ar fi fost intrebati cu cine vor mai face revolutii mondiale pentru a-si gasi noi corpuri gazda. Ei ar fi raspuns: cu femeile, cu negrii si cu homosexualii.

Dincolo de acest nevinovat amuzament al rebelilor neuroni, rebelie pe care bubulii o incurajeaza ori de cate ori e impotriva altora, niciodata impotriva lor, trebuie sa recunoastem ca se incearca o agitatie a acestor noi posibili “agenti revolutionari”.  

Dupa ce fostul presedinte afroamerican Obama a normativizat cotele de negri in arta si la premiile artistice, premierul canadian Trudeau a introdus genul neutru in constitutie si in imnul national, pentru “nediscriminare”, si presedintele american Trump a starnit nimfomania metoo, a venit si randul, cui credeti?, ambasadorului SUA in Romania, Hans Klemm, sa-si imite sefii.

Numai ca de aceasta data ambasadorul american a mai facut un pas inainte, sugerand ca ar trebui introduse cote de gen si in stiinta. Participand la “Digital Romania International Forum”, a carei editii din acest an are ca tema “Women Leadership in Industry 4.0”, Hans Klemm a supozitionat ca “femeile sunt direct afectate de diferenţele şi excluderea din mediul digital.”

Este o realitate ca femeile au o prezenta mai redusa in stiinta, tehnologie, inginerie si matematica, la care s-a referit ambasadorul Klemm, dar nu cred ca datorita “discriminarii” de gen, ci pentru motive mult mai prozaice, care mai degraba tin de predilectii genetice, preferinte sociale, roluri de gen si sociale etc.

Nu am in vedere, Doamne fereste!, diferente de IQ, multe femei sunt mai inteligente decat multi barbati, iar orice tara si orice guvern isi doreste sa aiba cate mai multe femei savante, precum Marie Curie, Lise Meitner, Rosalind Franklin, Ana Aslan etc. Pentru a fi si mai bine inteles in privinta rolului major, dar nu exclusiv, al profilului de gen, voi face trimitere la statistici, care arata ca cei mai multi medici chirurgi sunt barbati, iar cei mai multi medici pediatri sunt femei.

Sunt si alte domenii pe acest exemplu, nu insist, nu cu un lucru atat de evident, in care este vorba de proportii, nu de egalitati, de preferinte, nu de “discriminari” de gen. Desigur, in domenii mai largi si mai comune pot exista si cazuri de acest ultim fel, dar selectia in stiinta este strict riguroasa, ca stiinta insasi, in care o teorie sau descoperire stiintifica “nu are gen”, nu este “discriminata” pe chestiuni privind sexul. In stiinta sunt relevante si retinute doar criteriile proprii de calitate, competitivitate, validitate, iar cine ar veni din afara, de regula politica, sa introduca cote de gen in domeniu, ar prabusi standardele si ar caricaturiza valorile, pur si simplu. Cotele de gen, stabilite de politica, ar fi cea mai mare pacoste pe capul stiintei.


Motivare stupidă: Completul de trei judecători a căutat şi găsit nod în papură în „morala” liderului PSD. Liviu Dragnea, condamnat pentru că s-ar fi folosit “deliberat” de “ascendentul moral”

16/09/2018

Motivarea ICCJ data sentintei de condamnare a lui Liviu Dragnea: S-a folosit, deliberat, de ascendentul moral pe care-l avea față de inculpata

Incep sa cred ca nu numai un medic care prescrie tratamente gresite sau face operatii de malpraxis a terminat facultatea cu nota minima, ci si un jurist care comite erori judiciare. Este totusi o nedreptate ca astfel de indivizi nemerituosi, care printr-o metoda sau alta au fortat grilele de selectare a valorilor, sa se bucure de prestigiul social al profesiilor lor, aidoma celor care au terminat facultatea la standarde de excelenta.

De fapt, cred ca greselile noastre care duc la astfel de proaste actiuni si rezultate incep cand idealizam un domeniu sau altul. Prin aceste idealizari ignoram ca in spatele lor se pot ascunde tot felul abuzatori si profitori, care dorm linistiti la umbra prestigiului social al profesiilor lor. M-am oprit la aceste exemple deoarece am considerat intotdeauna ca sanatatea si libertatea fac parte dintre cei mai importanti indicatori de stare ai vietii omului. Dar si pentru ca un exemplu din ultimul caz l-am constatat in urma cu cateva zile.

Am ramas perplex cand am citit despre cum a motivat completul de trei judecatori de la ICCJ sentinta de condamnare a lui Liviu Dragnea, pentru a influenta apelul la completul de cinci judecători. In dosarul sentinței prin care l-au condamnat pe Liviu Dragnea la 3 ani şi jumătate cu executare pentru instigare la abuz în serviciu, completul si-a intemeiat motivarea pe inadmisibile argumente de morala.

Inalta Curte, ori, mai bine zis, cei trei judecatori care sub inalta autoritate au emis hotararea de condamnare, au motivat presupusa “instigare” punand in sarcina lui Liviu Dragnea culpa morala de a se fi folosit, “deliberat”, de “ascendentul moral”pe care il avea fata de inculpata incriminata pentru abuz in serviciu. Ori, Justitia si Morala au mijloace de sanctionari esential diferite, neinterferabile, ale abaterilor specifice care intra sub incidenta acestora.

Pentru abaterile de la lege, Justitia se foloseste de functia de coercitie si de conformare a statului de drept, in virtutea careia poate dispune privarea de libertate, in raport de pericolul social al faptei si proportional cu clasa de pedepse penale in care aceasta se incadreaza. Morala, in schimb, care se centreaza pe ce este etic, bun, cinstit etc, utilizeaza sanctiuni simbolice, necoercitive, neprivative de libertate, fara caracter administrativ, care tin de controlul social, de oprobriul public, de spirit, psihic, intelect. Doar in vremurile medievale, cand institutia Moralei dispunea de forta de coercitie a Inchizitiei, cand adica Justitia era politica si religioasa, abaterile morale erau sanctionate ca abateri penale. Ca urmare, intr-un stat laic de drept, condamnarea penala a lui Liviu Dragnea pentru „ascendent moral” este eminamente politica.