Cand spinii devin sageti

06/02/2011

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Reactie

Nu cred sa mai fi fost un secret, in ultimul timp, asimetriile inverse dintre putere si opozitie in planurile strategic si tactic. In timp ce, lipsit de strategie, regimul Basescu-Boc excela prin tactici de contraactiune (frizand maleficul, dupa cum s-a vazut in dosarele penale instrumentate politic, dar nu numai), in cealalta tabara lucrurile stateau exact pe dos. Slabiciunile tactice ale opozitiei au tinut insa pana ieri, cand polii sai de centru-stanga (PSD) si centru-dreapta (ACD) au hotarat sa-si uneasca fortele intr-o constructie politica numita Alianta Social-Liberala (USL).

Ca unul care am fost de fata in aceasta zi a facerii, mi s-au parut extrem de semnificative mesajele celor trei lideri din momentul semnarii acordului politic de constituire a noii aliante. In spatiul fizic incarcat de simbolistica politica al Salii Alexandru Ioan Cuza din Palatul Parlamentului, presedintele PSD, Victor Ponta, si-a motivat semnatura pe actul de constituire prin cuvintele: „Ce facem sa-l invingem pe Traian Basescu? Ne unim! Ce facem dupa victorie? Indreptam toate strambatatile!”. Respingand pixul rosu oferit de Ponta, liderul PNL, Crin Antonescu, si-a asternut iscalitura cu propria-i unealta de scris, atragand atentia asupra literei „N” din acronimul partidului sau: „Este o Alianta pentru Romania, pentru Romani!”. Punctul pe i pare sa-l fi pus Praslea, Daniel Constantin, presedintele PC, care si-a intarit semnatura, spunand profetic: „Schimbarea a inceput, din acest moment ea va produce efecte!”. Urmarindu-i, am fost incantat sa observ cum la o caruta noua trag trei cai tineri, rasati! Basescule, pazea!, mi-am spus, surazand, in gand…

Pe orice fata ai intoarce aceasta alianta si oricum ai talmaci-o si rastalmaci-o, cred ca singura concluzie care rezista este ca USL reprezinta o noua masina de lupta ceruta de conditiile campului tactic, o arma politico-tactica. Acest lucru pare sa fie probat de faptul ca fiecare aliat si-a pastrat propria-i strategie si identitate doctrinar-ideologica si istorica, implicit electoratul, iar compromisurile care au facut posibila nasterea USL au fost politice, din ratiuni tactice, iar nu concesii ideologice, pendinte de strategie. In acelasi sens curge si argumentul ca USL nu are organe proprii de conducere, in afara celor doi copresedinti, care sunt sefii celor doua mari partide. Cu alte cuvinte, cele doua „armate”, de stanga si de dreapta, nu se amesteca, ci raman diferite, dar unite, pe obiective comune, prin coordonarea acestora de catre cei doi „generali”.

Din aceasta perspectiva, nu as da niciun „ludovic” pe asertiunile care pretind ca USL ar reprezenta o „amestecare intre stanga si dreapta”, care „nu este sanatoasa pentru democratie”. Intr-o democratie normala, desigur, afirmatia ar fi avut sens, dar extrapolarea mecanica a acesteia asupra Romaniei ultimilor sapte ani este total neintemeiata. Despre ce „democratie” vorbim, despre cea a regimului portocaliu, infestata de clientelism, abuzuri, hotie si autoritarism, care o pun in pericol, tintind statul de drept?! Sau despre basescianismul care a suspendat dialogul social si politic si a subordonat legislativul executivului, conducand tara prin dictate, sub forma „asumarilor” guvernamentale ?!…

Atat trecutul cat si prezentul dovedesc ca in fata unor amenintari grave asemenea aliante sunt nu numai posibile, ci si necesare, intern sau extern. Fara alianta antifascista dintre SUA si URSS, care au reprezentat, la vremea respectiva, poli de dreapta si de stanga in relatiile internationale, ar fi existat un alt deznodamant pentru soarta democratiei in lume. Dupa cum, recentul indemn adresat democratilor si republicanilor de catre presedintele american, Barack Obama, in discursul despre Starea Natiunii, de a se sprijini reciproc in adoptarea noilor legi pentru infrangerea crizei, este tot un soi de bipartizanism politic, de aceasta data intern, al carui mesaj este limpede: Vom progresa impreuna sau deloc.

Ar mai trebui sa observam ca si in competitia politica apar, precum in cea sportiva, situatii cand diferenta o fac nu jucatorii laterali (stangaci sau dreptaci), ci cei cu ambidextrie politica, care, prin avantajele oferite de posibilitatile de simetrizare si conjugare a actiunilor tehnico-tactice, pot duce la cresterea eficientei jocului politic si fortarea victoriei. In actualul context de criza, ar trebui sa recunoastem, indiferent de pozitionare, ca infiintarea USL nu ar putea fi interpretata decat ca o maiestrie politica a opozitiei.

In sfarsit, nu ma indoiesc ca adversarii USL, care au pus sub „lupa” discursul presedintelui de onoare al PSD, Ion Iliescu, nu au sesizat afirmatia axiomatica a acestuia conform careia noua alianta „e o evolutie catre centru”. Faptul ca o trec sub tacere e o subscriere implicita, dar adevarul despre efectul centripet al USL nu-i avantajeaza. Calculul politic al PDL este, in acest caz, simplu, inselator si singurul la indemana, pentru ca tine de solutia de avarie: prezentandu-se drept „unicul” jucator lateral-dreapta, mai are o sansa de a-si astupa gaurile din bordaj, evitand scufundarea, prin recapturarea unei parti din electoratul pierdut.

Perspectiva unor crini victor(iosi), in urma transformarii spinilor trandafirilor social-democrati in sageti liberale, starneste panica.



Politica, o arta a fabulatiei sau absurdului ?

14/01/2011

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Opinie

Traim vremuri atat de bolnave incat pana si definitiile au inceput sa sufere. Daca politica a fost denumita drept arta posibilului sau a compromisului (numai Hitler o revendica imposibilului, dar cu el este o alta poveste), am aflat de curand ca aceasta ar putea fi definita si ca prezentarea a ceva imaginar ca fiind real. Sau ca o opera a absurdului, in care, precum Eugen Ionesco, este greu sa faci diferenta intre comic si tragic ori in care, potrivit lui Albert Camus, gandirii nu-i este harazit decat un rol limitativ, de inteligenta ce se foloseste de aparente, pentru a acoperi cu imagini ceea ce nu are nicio ratiune.

Nici nu au apucat bine sa se risipeasca patimile starnite de anuntul privind posibilitatea reunirii PSD si PNL-PC intr-o alianta, ca, trecandu-se la negocierea conditiilor acesteia, a si aparut fantasma paritatii intre cei doi poli, de centru-stanga si de centru-dreapta, ca si cand ar fi fost invocata de un complex al liliputanilor in fata unei naivitati gulliveriene (in engleza gullible insemnand credul). Pai de unde fratilor Crin Antonescu si Daniel Constantin atata paritate, s-a-ntalnit hotu’ cu prostu’, voi nu va uitati in oglinda sau in jurul vostru, la istoricul alegerilor, la raportul de forte din parlament si din teritoriu ori la pozitiile in sondaje, cele reale, nu masluite, ca bordeiele de mucava ale lui Potemkin ?!… Scurt pe doi, paritatea nu are nicio legatura cu realitatea.

A-a-a, ca aveti cu cine, pentru ca presedintelui Victor Ponta ii lipseste un „cap limpede” (ca al surghiunitului Mircea Geoana) pentru a vedea diavolul care se ascunde in detalii, ma rog, asta-i altceva, dar nu stiu ce-i va zice partidu’, de la care, in treaca fie spus, nici nu are mandat de negociere, cum nu are nici Crin Antonescu, acuzat deja pe la colturile PNL de dictatura in partid (in al carui cap probabil ca dictatul e la fel de democratic precum imperiul, cum incearca, ieri, intr-un interviu pe HotNews.ro, Clyde Prestowitz, presedintele Economic Strategy Institute, sa-l prezinte pe cel american !). Cat despre fabulatia, care ne-a lasat muti de uimire, ca desemnarea candidatului PSD-ACD la presedintie se va face dupa facaturile numite sondaje, ce-am mai putea spune ?!… Poate doar sa ne intrebam de ce presedintele nu va fi ales nu de catre electorat, ci prin sondaje ? (sic !).

Avand in vedere gravitatea crizei si pricinuitorii acesteia, cat si faptul ca social-democratii sunt de departe cel mai mare partid de pe scena politica romaneasca, toata lumea constientizeaza ca PSD va castiga la pas alegerile, dar nu prea intelege de ce acesta s-a amorezat brusc de PNL, cu care vrea casatorie cu acte-n regula, uitand de legea partajului in caz de divort. Desigur, nici ca UDMR, care declara ca nu vrea alianta cu nimeni, ci doar cu „comunitatea maghiara” („strategie” a carei marginire este vecina cu stupiditatea, pentru ca un partid mic nu are cum sa ajunga in caruta puterii fara sprijinul unor aliati politici !), dar poate ca un pact politic ar fi suficient, fara a mai fi trecut in tipare juridice, dupa cum este greu de impartasit „bucuria” ruperii aliantei PSD-PC, in numele „clarificarii ideologice” sau al punerii de „ordine” in interiorul opozitiei. Daca-i asa, contrar oricarei logici a bunului simt, ceea ce Liviu Dragnea preamarea ca fiind primul pas in pregatirea „aliantei mari” s-ar putea sa fie un semn ca aceasta va incepe cu stangul sau, si mai rau, ca se va naste moarta…

Cu halucinatiile din tabara puterii ne-am obisnuit, vestea ca Traian Basescu isi pune haine mov pentru a-si face propriile vraji sau a se apara de cele ale adversarilor trecand pana si Oceanul. Mai nou, probabil ca o reactie la preconizata alianta PSD-PNL-PC, pe valurile mirosului de tamaie care vine dinspre Cotroceeni pluteste zvonul ca Traian Basescu s-ar pregati de alegeri in 2011, insinuandu-se ca ar detine si un teribil secret pentru a le si castiga, in pofida prabusirii din sondaje. Judecand dupa reluarea in forta a proceselor politice impotriva lui Adrian Nastase si a strecurarii uneia dintre vrajitoarele sale in completele de judecata, nu se poate pune la indoiala ca teama ii da tarcoale si ca incearca sa previna ceea ce ar putea fi cel mai rau, daca vraja asupra romanilor si Bruxelles-ului se va rupe…

Pe de alta parte, declaratii adormitoare de genul celei a lui Emil Boc potrivit careia PNL si-ar fi tradat electoratul de dreapta, a lui Cristian Preda care sugereaza blocarea definitiva a usii dintre PDL si PNL ori a lui Sever Voinescu despre pretinsa incapacitate a aliantei de a aduce opozitiei mai mult de 40%din voturi, dar si multe altele de aceeasi factura, indica o intensificare tintita a exersarii artei fabulatiei, ceea ce ar trebui sa puna in garda fata de manipularile care vor urma (fabulatii, fabulatii, dar ele ar putea ascunde lucruri mult prea concrete pentru a fi ignorate). Un singur fapt ma nedumereste (si ingrijoreaza, in acelasi timp), cum de un Gulliver precum PSD se lasa inlantuit de fantasmele unei armate de liliputani ?!…


Dubla alianta si tinta ei miscatoare

11/01/2011

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Proiectie

Axioma potrivit careia aliantele non-ideologice se fac intre adversari ar trebui avuta in vedere ori de cate ori analizam constructii politice de acest tip, pentru a nu risca sa dam unor reactii critice (intre care unele pot fi, dupa cum am tot vazut, false sau de-a dreptul obsesiv-compulsive) o atentie pe care nu ar merita-o. Dar, pentru a intelege mai bine noile realitati politice sau pe cele pe cale de a se contura, va propun sa le privim cu detasare, pe cat posibil intr-o cheie dubla, pentru a beneficia de avantajele unei perspective extinse.

In primul rand, ar trebui plecat de la premisa ca sefii celor trei partide din opozitie apartin unei noi generatii politice, despovarate in cea mai mare masura de povara trecutului, ceea ce reprezinta un fapt incontestabil de progres si de speranta, dar nu si suficient pentru modernizarea clasei politice.

In al doilea rand, impresiile celor care ar fi tentati sa vada in cei trei lideri de partide niste Feti-Frumosi care vor sa caute sau sa mestereasca impreuna glontul de argint cu care sa-l rapuna pe Zmeul cel rau ar trebui ponderate de o alta viziune populara, care vine pe filonul mioritic, pentru ca la fel de bine ei ar putea fi asemuiti si cu cei trei baci sau ciobanei din cunoscuta balada, in care doi dintre ei se aliaza impotriva celui de-al treilea. Ceea ce ar lipsi ca acestia sa se identifice cu unii sau altii dintre eroii respectivi ar fi, o stim prea bine, intriga politica, intotdeauna aflata, se pare, cu un pas inaintea bunei credinte si, pe cale de consecinta, a reformei. Vreti cea mai recenta mostra ?! Iata “fitilul” consilierului presidential Sebastian Lazaroiu, care se intreaba retoric “ce cauta un partid care are 1-2% in sondaje alaturi de doua partide care au peste 20%” (sic !) si tot el isi raspunde: “Este vorba despre resursele mediatice si financiare pe care PC le pune la dispozitie”, dupa care forteaza: “Estimez ca alianta PSD-ACD ar obtine maxim 40%, ceea evident nu poate fi numit un succes” (sic ! sic !).

In al treilea rand, cei care ar fi inclinati sa creada ca ura ar putea sta la baza unei aliante politice ar trebui sa stie ca in politica nu sunt sentimente, ci numai interese. Ca urmare, spusele lordului Palmerston potrivit carora nimeni nu are amici sau dusmani eterni, dar in schimb are interese eterne, ar trebui subscrise si pe malurile Dambovitei (referirile erau la Albion, dar ele sunt general valabile). Privita prin aceasta prisma, este de salutat precizarea lui Victor Ponta, facuta astazi in discutiile online cu cititorii HotNews.ro, pe tema eventualei aliante cu liberalii: “Nu am nici un fel de ura fata de dl Basescu si PDL. Am o mare dezamagire pentru sansa ratata de Romania in ultimii 6 ani” (ramane in schimb discutabila afirmatia acestuia ca locul PC nu ar fi decat intr-o alianta de dreapta, nu si intr-una de stanga).

In al patrulea rand, ar trebui vazut cine ar avea de castigat de pe urma aliantei si, eventual, in ce ordine. Cel mai important castigator ar fi Crin Antonescu si PNL, care dupa ce Crin s-a dat o data peste cap si a produs cu PC miraculoasa ACD, care spera sa-i gonfleze suficient partidul pentru a-i putea pretinde fratelui mai mare tratament la paritate, mizeaza ca prin urmatoarea dare peste cap si obtinerea celei de-a doua minuni, alianta PSD-ACD, sa salte peste cele 20% din intentiile de vot in viitoarele alegeri (inclusiv sa urce in schema guvernului post-electoral). Urmatoarele locuri in ordinea avantajelor ar fi ocupate, evident, de PC (cu grupurile parlamentare proprii) si PSD (care, adaugand suficiente procente peste cele 40% ale sale, va fi in masura sa dicteze noile reguli ale jocului). Ei, bine, in pofida a ceea ce s-ar putea crede, printre castigatori se va numara si… PDL, care, indiferent de cat va pierde sau de aliniamentele ideologice pe care se va retrage in opozitie, mare parte din valorile sale vor ramane in zona puterii, prin PNL, ca partid de dreapta, si cuirasa sa ACD (asadar, la limita cel putin, afirmatia ca PNL ar putea lucra pentru intreaga dreapta ideologica, implicit pentru PDL, nu ar putea fi respinsa !).

In al cincilea rand, chiar daca nu stiu daca e adevarat ca graba ar veni de la diavol iar moderatia de la divinitate, asa cum se zice in popor, ar trebui sa mai remarcam ca „grabnicii” sunt in PNL, in timp ce „moderatii” apartin PSD, ceea ce ar putea induce, fie si numai speculativ, ideea preexistentei unui plan, cu obiective si termene supervizate (raspunsul la intrebarea „de catre cine ?” tine de o anumita pricepere; daca nu este un zvon ca puterea se pregateste de alegeri in 2011, atunci ar trebui luata in calcul ipoteza unei posibile strategii a acesteia de introducere a unui pilon fisurat in noua constructie politica, prin a carui retragere, la semnal, sa antreneze prabusirea intregului ansamblu !).

Dar de ce o „tinta miscatoare” ? Pentru ca de aceasta trag, divergent, si unii si altii, cel putin asa cum se observa pana in prezent. In timp ce PNL tinde sa indrepte tirul noii aliante spre un om sau un partid, obiectiv pe care Ludovic Orban ar vrea sa-l introduca inclusiv in Statut, dar care ar fi nesemnificativ pentru o schimbare calitativa, de fond, fiind mai degraba o diversiune (de ce ar vrea cineva cu tot dinadinsul sa ne asigure de distantarea sau ruptura de altcineva, daca nu ar folosi-o ca acoperire ?!), PSD spune foarte transant, prin vocea presedintelui sau, Victor Ponta: „Scopul nostru politic nu este debarcarea lui Basescu, ci un nou model economic si social pentru urmatorii 8 – 10 ani.” Tocmai aceast nou model, care este sau ar trebui sa fie miza reala a aliantei, va genera, inevitabil pentru deosebirile ideologice pe care le inglobeaza, tensiuni care vor face ca platforma comuna sa se zgaltaie


Agenda politica a Sfintei Treimi PSD-PNL-PC

08/01/2011

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Reactie

Chiar daca firave, apar, in sfarsit, si primele semne bune ale anului 2011. Daca de Craciun si de Revelion multi romani nu au avut ce pune pe masa, fiind ingropati in biruri si taieri de salarii, pensii si ajutoare sociale de catre austeritatea excesiva si selectiva a carmuirii portocalii, iata ca de Ziua Sf. Ioan Botezatorul, Prooroc si Inaintemergator al Domnului, pare sa se fi pogorat asupra romanilor un duh de izbavire politica, sub forma Sfintei Treimi PSD-PNL-PC. Anuntul facut de liderul social-democrat Victor Ponta pe blogul sau despre iminenta constituire pe baze juridice a unei platforme comune pe termen lung, Agenda 2019, coagulate in jurul polilor democratici ai opozitiei, de stanga (PSD) si de dreapta (PNL-PC), reinvie speranta in inlaturarea strambatatii regimului neoliberalist si readucerea Romaniei pe fagasul bunului simt si corectitudinii sociale.

Indiferent de intinderea ei in timp (Crin Antonescu avanseaza si un alt reper, anul 2016) sau de ce vor spune tonomatele de presa ale lui Traian Basescu, alianta politica si electorala a opozitiei, ce urmeaza a se infaptui in maxim trei luni, va reprezenta fara indoiala o victorie asupra fundamentalismului ideologic, care nu a facut decat sa impiedice articularea unui raspuns coerent si cu sanse de reusita impotriva derapajelor nedemocratice ale puterii. Istoria a dovedit cu prisosinta ca in momente de criza, deosebirile ideologice trebuie sa faca loc apropierilor politice, pentru a putea depasi adversitati pe care numai unitatea le poate infrange (sunt insa si lectii edificatoare care tin de actualitate, cum ar fi modul in care mediul public a intins mana celui privat pentru iesirea din recesiune).

In al doilea rand, ar trebui spus ca alianta intre fortele de centru-stanga si cele de centru-dreapta ale opozitiei este o expresie fericita a politicii ca arta a compromisului, pe care o reitereaza ori de cate ori are prilejul presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, act politic care ar putea oferi, in acelasi timp, posibilitatea resuscitarii „Spiritului de la Snagov” (1995). In conditii de pluralism politic, inflexibilitatea, incremenirea pe pozitii ideologice este contraproductiva pentru interesele oricarui partid, dar mai ales pentru cele nationale, iar PSD si ACD (PNL-PC) au demonstrat ca prin dialog si cedari reciproce se pot evita sau depasi blocaje, ajungandu-se la armonizarea punctelor de vedere si castiguri pentru toate partile.

Cu siguranta, teama puterii ca forta nenascuta dar prevestita, aidoma magilor biblici (pentru a folosi aceeasi „proiectie”, dar in alt sens, dintr-un articol la care ma voi referi mai jos) ar putea aduce schimbarea va activa corul detractorilor si al ploilor de ocara la adresa noii aliante. Graba cu care se incearca revitalizarea eforturilor de animare perpetua a schismei si talibanismului de natura ideologica este semnificativa. A se vedea diversiunea lansata de insusi Basescu la TVR1, prin care a insinuat, intr-o forma teatral jucata, colaborarea lui Crin Antonescu cu fosta Securitate, catalogand drept „admirabila” alianta dintre PNL si PC, ca un pact al lui „Felix (Dan Voiculescu, n.n.) cu Porumbacu, Porumbelul (…) cu domnul Crin Antonescu”.

In aceeasi directie, dar intr-o maniera mai coroziva (deh, discipolii urmaresc intotdeauna sa-si depaseasca maestrul), tintesc si recentele digresiuni istorice ale lui Vladimir Tismaneanu, dar care se potrivesc ca nuca-n perete cu prezentul democrat al Romaniei, tara membra UE si NATO, atunci cand compara noua Alianta, pe care o defineste ca fiind a „Noii Drepte-Stangi”, cu un „samanism peronist”, citandu-l, neinspirat, pe generalul Juan Domingo Peron, fost presedinte argentinian (“Am doua maini, una dreapta si una stanga, pe care le folosesc dupa necesitati”). Spun in mod elegant „neinspirat” (nepotrivindu-se nici macar partidelor prezidentiale PDL si UNPR !), pentru ca este vorba de o fortare nepermisa a unui alt spatiu si a unui alt timp, care apartin lumii latino-americane, gradina din spate a SUA, potrivit doctrinei Monroe, dupa cum autoasumatul „bombardament” de sinonime aruncat fara nicio noima asupra aliantei PNL-PC si, in curand, a PSD, reflecta o tendentiozitate descalificanta pentru orice analiza care se doreste obiectiva (si care din pacate se poate extinde si asupra unor consideratii care pot fi pertinente, motiv pentru care un asemenea „stil” nu se mai poarta in analiza politica).

Revenind asupra Agendei propriu-zise, as observa ca obiectivele formulate ar trebui subsumate unui scop sintetic, reprezentativ pentru ceea ce se urmareste, iar denumirea aliantei sa fie exprimata printr-un concept sugestiv si usor de operationalizat. Deasemenea, posibilitatea asumarii raspunderii guvernului ar trebui reformulata in asa fel incat aceasta sa nu mai poata fi folosita ca un instrument politic pentru infaptuirea obiectivelor de partid. Acestea fiind zise, cred ca nu ne mai ramane decat sa-i adresam aliantei PSD-PNL-PC urarea marinareasca: „Vant bun din pupa !”.


%d blogeri au apreciat: