Despre starea si perspectivele social-democratiei (1)

Intr-un tren care alerga din Elvetia, prin Germania, catre Rusia revolutiei din februarie 1917, un singur om stia catre ce se va indrepta aceasta din urma. Acest om era Lenin. Astazi, asemenea scenarii cu un singur personaj nu mai sunt posibile. In noul „sat global”, democratia este cea care face legea. Pentru orice spirit social-democrat, o intrebare este insa irepresibila: Ce se intampla cu social-democratia din zilele noastre si care va fi soarta ei in lumea de maine ? Detasandu-ne de abordarile istoriciste sau hazardante, sa indraznim, pe baza faptelor din ultimile doua decenii, un diagnostic si un prognostic.

O stare de fapt si mai multe intrebari

“Modelul suedez” social-democrat pare a nu mai avea cautare nici chiar la el acasa. Pentru a doua oara in ultimii patru ani, alegerile parlamentare din Suedia au fost castigate de o coalitie de centru-dreapta, iar extrema-dreapta a intrat pentru prima data in parlament. Un asemenea fenomen nu are cum sa treaca neobservat, pentru ca el este simptomatic, cu mici exceptii, pentru intreaga Europa (un esec poate fi o intamplare, dar repetarea lui indica o problema). Stanga este sub cizma dreptei. De ce ? Pentru ca, ar fi o varianta de raspuns, probabil, stanga europeana nu mai are modele. Discursul negativ este necesar (pune presiune pe adversar), dar nu suficient pentru a misca stanga din punctul mort in care se afla. Licaririle stangii franceze sunt neconcludente pentru perspectiva stangii europene. Este nevoie de un nou model social-democrat (social-economic ?) sau pretinsa criza a acestuia este efectul ideologiei economice a dreptei ?! Care ar trebui sa fie diferentele specifice ale tipului de acumulare social-democrat in raport cu cel neoliberal ? Prin ce mesaje ideologice reuseste dreapta sa se mentina la putere chiar si in conditii de criza si de post-criza ? Ce fel de mecanisme foloseste dreapta pentru a se coordona la nivel european, mecanisme care lipsesc stangii ? (Merkel vine la Bucuresti, creditand astfel politica lui Basescu). Statul social a functionat efectiv in Romania in perioada guvernarilor social-democrate, asa cum sustine dreapta sau tranzitia si acumularea primitiva de capital nu ar fi putut face posibil un asemenea proiect ? Cat de potrivita etapei este strategia alegerilor anticipate ? (putere fara putere ?!) Astfel de probleme de doctrina, ideologie si model economic (dar si multe altele) raman deschise, asteptand solutii constructive de la Congresul social-democratilor, din luna octombrie. Probabil ca, inainte de a suna semnalul de lupta, goarna PSD ar trebui sa-l sune pe cel al reinnoirii si reconstructiei.