Auspiciile turului doi: Macovizarea discursului iohannist

03/11/2014

Confuzie si declaratii suprarealiste in randurile dreptei, dupa primul tur de scrutin prezidential, de ieri. Klaus Iohannis vorbeste de “un rezultat foarte bun”, desi este cu 10% sub scorul electoral al lui Victor Ponta si, spre deosebire de castigatorul turului 1, va avea nevoie de un plus de 20% pentru a castiga turul 2. In afara procentelor Elenei Udrea si Monicai Macovei, care impreuna au obtinut circa 10% din voturi, este greu de spus daca si de unde va obtine inca 10%, pentru ca aproape toti ceilalti candidati s-au declarat in campanie impotriva unei “mosteniri” a liniei politice a lui Traian Basescu.

Cand Iohannis s-a aratat increzator, in prima declaratie, la aflarea decalajelor de scoruri, ca “se produce schimbarea”, acesta de fapt a livrat alegatorilor o intoxicatie, sub forma de confuzie sau mistificatie. Schimbarea poate fi un obiectiv electoral dupa un mandat prezidential, dar dupa doua mandate consecutive, maximul admis constitutional, alternanta apare in gros-plan. Basescu putea fi schimbat in 2009 cu un alt presedinte de dreapta, care ar fi insemnat o continuitate ideologica, dar marile schimbari sunt schimbari ideologice.

O rocada, in 2014, intre Basescu si Iohannis, la Cotroceni, ar echivala cu o conservare de ideologie si putere la varful statului pentru inca zece ani. Consecinta, chiar daca nu o spun, o constientizeaza multi analisti si observatori ai scenei politice romanesti, va fi o contradictie antagonista intre un establishment anacronic si nevoile acute de reforme socioeconomice, intr-o ordine mondiala aflata ea insasi in statu nascendi.

Sa se schimbe, primesc, dar sa nu se modifice nimic, aceasta pare a fi lozinca electorala caragialesca, intre tururi, a primarului sibian, dupa ce, aseara, a preluat, practic, ideologia de campanie a candidatei Monicai Macovei. Iata declaratia-soc a lui Iohannis, cel care la referendumul din 2012 a votat impotriva basescianismului: “Avem un rezultat foarte bun, care arata ca se produce schimbarea. Sunt singurul candidat ramas in competitie care e dispus sa garanteze independenta justitiei si a statului de drept.”

Protejata vesticilor a fost scoasa din cursa prezidentiala la un scor ridicol, sub orice asteptari, putin peste 4%, care i-a facut tandari si proiectul de infiintare a unui partid, pe osatura unor procurori si judecatori “penali”, cum ii acuza adversarii, pentru implicarea in marile dosare politice din timpul mandatelor presedintelui Basescu. In acelasi timp, Iohannis insusi este implicat intr-un proces de incompatabilitate, intentat de ANI, ce urmeaza sa se judece pe 18 noiembrie. Sa fie macovizarea subita a lui Iohannis un pret politic?


Campania de arestari, in competitie cu campania electorala. O propunere de judecata (Sine ira et studio)

28/10/2014

ZeV, George Ban, inteleg frustrarile celorlalti la fel de bine ca si pe ale mele, dar nu cred ca a ne ingheta gandirea in fata provocarilor, din campanie dar si in general, ar fi cel mai bun raspuns. Nici macar canonul ideologic nu ar merita asa ceva, o stim din istoria recenta. Stiu, partizanatul este altceva, formam o familie, dar il pastrez de ultima instanta. Desigur, alegerea momentului de comunicare se poate discuta, este o alta problema, tine de oportunitate. Cat priveste toleranta foarte ridicata la frustrare, aceasta este un semn distinctiv de personalitate, iar reunirea noastra in aceasta comunitate de analisti si comentatori (sau de comunicatori, pentru a evita ghilimelele) se datoreaza tocmai unei astfel de personalitati puternice, in jurul careia s-au adunat si vor continua sa se adune toti romanii de buna credinta, pentru ca se simt reprezentati. Asta, en passant, esential ar fi insa un alt lucru.

Nu e inca timpul de bilant, mai sunt cateva zile pana la alegerile prezidentiale, insa, orice s-ar mai intampla, o concluzie nu va putea fi schimbata, campania de urmariri si arestari a fost la competitie cu campania electorala. Scopul de intimidare, depozitionare sau chiar eliminare a candidatilor cu cele mai mari sanse nu poate fi escamotat, faptele petrecute si cele care vor mai urma, probabil, stau si vor sta marturie. Dupa parerea mea, campania a inceput prost, a continuat si mai prost, cat despre proiectiile sfarsitului, nu vreau sa fiu o Cassandra. Nu este normal ca dupa incheierea perioadelor de depunere a candidaturilor, de verificare a dosarelor, de judecare a contestatiilor si de pronuntare asupra caracterului definitiv al acestora sa se mai permita amestecuri grosolane, politice si juridice, in procesul electoral.

Cetatenii, intre care il am in vedere si pe cetateanul presedinte, ori institutiile care ar fi avut informatii despre incompatibilitatea unor candidati au avut la dispozitie timpul legal de a le aduce la cunostinta opiniei publice. Cred ca si in acest caz, cutuma morala si religioasa “Cine are ceva de spus sa spuna, acum, ori sa taca pe vecie”, pe care preotul o reaminteste la oficierea publica a unei casatorii, este la fel de imperativa si de valabila. Curtea Constitutionala a judecat sapte contestatii impotriva mai multor candidati la Presedintie, pe care le-a respins ca nefondate. Atunci ar fi fost ‘momentul”, cum consacra cutuma mentionata, dar ANI si ICCJ au tacut. In opinia mea, inchiderea unei sesiuni de judecare sau validare de candidaturi este definitiva si irevocabila. Sper ca o analiza si o hotarare legala pe aceste nereguli sa nu mai duca la repetarea lor in viitor.

PS: Sunt permeabil la orice critica, chiar mi le doresc, ca incercari, dar bazate pe argumente.

http://nastase.wordpress.com/2014/10/27/parlamentul-valahiei-in-urma-cu-170-de-ani/


Traian Basescu si campania sa anti-electorala si anti-stat de drept. „Descoperiada” va dezlantui asupra Romaniei o furtuna de crize fara precedent

17/10/2014

Motto: „Romania se afla intr-un moment de turnura”, Mark Gitenstein, fost ambasador american la Bucuresti

In absenta dovezii, acuzatia presedintelui Traian Basescu referitoare la situatia nelegala si neconstitutionala in care s-ar fi aflat Victor Ponta, in perioada 1997-2001, cand a fost procuror si ar fi fost si ofiter acoperit SIE, ramane nefondata, o mostra de campanie electorala negativa impotriva candidatului favorit in alegerile prezidentiale. Cu aproape doua saptamani inaintea primului tur, actualul premier conduce detasat de ceilalti 13 candidati, in sondajele de opinie, fiind la o distanta de circa 10 procente de primarul Sibiului, Klaus Iohannis, al doilea clasat in intentiile de vot. Practic, nimic nu l-ar mai putea opri pe Ponta, poate doar scoaterea la iveala a unui accident juridic, din trecut, care sa-l faca incompatibil cu ocuparea primei pozitii in statul de drept.

Traian Basescu este cunoscut pentru abilitatea de a construi locuri inguste, din excese de interpretare, formalizare sau instrumentalizare, in care sa-si prinda adversarii politici ca intr-o capcana, cel putin pe perioade scurte, in care se consuma mize strategice, cum este si cea de alegere a presedintelui. Modurile in care a reusit sa-l vulnerabilizeze electoral pe Mircea Geoana in campania prezidentiala din 2009 si sa invalideze referendumul de demitere din 2012 sunt semnificative pentru personificarea statului de drept in intoarcerea situatiilor politice in avantaj propriu. La fel, cand este vorba de interese de familie, de partid sau clientelare. Incalcarea impersonalitatii legilor si institutiilor statului a dus si duce la asimetrizarea si relativizarea oricaror sanse sau decizii.

Orice analiza a episodului „ Victor Ponta-ofiter acoperit” nu poate face abstractie de momentul dezvaluirilor, care putea fi oricare altul, din afara campaniei electorale, cele mai propice fiind cele trei numiri ale premierului de catre presedinte, in 2012 si 2014. Faptul ca tema a fost tinuta in asteptare, infierbantata cu foalele asa-zisei autodeconspirari a jurnalistului Robert Turcescu si apoi aruncata, incinsa la rosu, in plina campanie, ne decoperteaza o motivatie pur electorala. Cel mai probabil, confirmarea ramane de vazut in evenimentele de campanie, Traian Basescu va incerca sa mai loveasca inca o data, in inconfundabilu-i stil de presedinte-mafiot si cu forta unor institutii aservite ale statului, pentru a rasturna ierarhia de valori si de sanse a candidatilor la presedintia Romaniei, in favoarea candidatului PMP, Elena Udrea.

In opinia mea, eminamente personala, nu si hazardata, cred, pentru cine observa si face corelatii cu ce se intampla, aici si aiurea, operatiunea de descoperire a ofiterilor acoperiti, initiata de catre Basescu, face parte din categoria provocarilor si diversiunilor, utilizabile de catre politicile ilegitime, incapabile sa castige prin mijloace curate. Ma gandesc, pentru a extinde putin sfera judecatilor si a intelege ce vreau sa spun, ca astfel de evenimente, care lovesc in emotiile colective, precum „descoperiada” lansata de la Cotroceni, drona care a zburat, zilele trecute, deasupra stadionului din Belgrad, avionul prabusit, in vara, deasupra Ucrainei, dar si seriile de acuzatii si urmariri penale preventive, par rupte din acelasi manual sau venite de la aceiasi mentori.

Isi va atinge tinta lovitura pe care Basescu o va da procesului electoral, pentru a-si supra-pozitiona perceptiv favorita blonda si a trece de partea ei prima sansa de castigare a alegerilor prezidentiale? Reusita planului ar inaugura, de facto, o linie de ereditate politica a dreptei basiste la sefia statului roman, pentru cel putin inca zece ani. Rezultatul nu va fi insa usor de obtinut. Va depinde de cel putin trei riscuri majore de crize pe care le poate provoca presedintele-jucator, in orbirea sa de catre boala puterii, in ultimul si cel mai nedemocratic rol, de presedinte-electoral.

Primul si cel mai nefast risc ar fi cel de natura politica, de criza guvernamentala. Daca Traian Basescu isi va proba afirmatia ca Victor Ponta a fost ofiter acoperit in timp ce era procuror, consecinta de demisie din functia de premier si de retragere din cursa prezidentiala va fi inevitabila. Culpa in acest caz nu tine de necompletarea CV-ului cu aceasta calitate sau de mintirea electoratului, sunt gaselnite politice ridicole, asa ceva nu se face public, cel putin nu inainte de retragerea la pensie si scrierea memoriile, tine de protectia personala si de securitatea nationala. Din acest punct de vedere, candidatul Ponta a respectat legea, incalcarea legii a facut-o procurorul Ponta, daca a facut-o, cand a fost, simultan, si ofiter acoperit, daca a fost. Statul de drept inseamna separatia puterilor, independenta justitiei, iar daca procurorul Ponta a lezat aceasta cutuma universala si prevedere expresa in dreptul national, va trebui sa plateasca. Pretul cel mai mare nu va fi insa pentru o persoana, fie ea si premier, ci pentru populatie si statul roman, o criza guvernamentala in prag de alegeri si de iarna va fi o veste cat se poate de proasta, o alta consecinta dramatica a regimului Basescu.

Un al doilea risc, tot politic, ar fi cel de criza prezidentiala. Declansarea de catre presedinte a unor evenimente cap-coada de doborare a premierului ii va atinge si propria pozitie, prin lovitura de coada a evenimentelor. O astfel de lovitura de coada este asemanatoare celor ale rechinilor sau aligatorilor, de care Basescu nu are cum sa nu stie, ca marinar, de care insa pare sa fi uitat, furat de patima „vanarii” lui Ponta (in treacat spus, toate evenimentele create au o lovitura de coada, provocatorii de senzatii tari ar face bine sa-si aminteasca de acest lucru inainte de a agresa spatiul public).

Daca Traian Basescu va scoate la lumina o dovada oficiala prin care sa-l deconspire pe Victor Ponta ca a fost ofiter acoperit, aceasta va fi si o proba de autoincriminare, pentru ca va incalca legea. Nu numai prin deconspirarea in sine, dar si prin modul de intrare in posesie, pastrare, manipulare sau fotocopiere a documentelor secrete de stat (apropos de mapa cazului, uitata de Basescu in studioul Realitatea TV). Intr-adevar, presedintelui nu i se poate refuza nicio informatie sau document cu caracter secret, dar are obligatia legala de semnare de primire, de returnare si de folosire potrivit clasificarii.

Oricum ar da-o, Basescu va avea de ales intre doua rele, in urma zgandaririi problemei ofiterului acoperit. Daca nu va veni cu dovada, va intra in istorie ca cel mai mare presedinte mincinos. Daca va exhiba public dovada, din calcul politic, orgoliu sau razbunare, va incalca in mod explicit legea, pentru care nicio imunitate din lume nu l-ar putea apara. Convingerea ca raspunderea juridica nu-l va ajunge in pozitia suprema se va dovedi falsa, statul de drept, care trebuie sa fie acelasi la Bucuresti ca la Washington, Londra sau Berlin, il va trimite fara drept de apel in istoria presedintilor demisi sau demisionari.

Un al treilea risc major ar fi de criza electorala, de distorsionare atat de grava a clasamentului competitional si a posibilitatilor de alegere, incat o mare parte din alegatori vor fi lipsiti de egalitatea de sanse in intentiile de vot. Libera alegere este, in principiu, o expresie consonanta a intereselor alegatorului si a profilului ideologic al candidatului. Altfel spus, avand in vedere ca interesele se exprima prin ideologii si ca ideologiile exprima interese, libera alegere inseamna o adeziune sau o integrare a unei ideologii individuale la o ideologie de grup, prin care prima se recunoaste si se simte reprezentata prin cea de-a doua.

In ipoteza retragerii lui Victor Ponta din cursa prezidentiala, va aparea o mare problema electorala, cel mai mare partid si sustinatorii sai se vor vedea exclusi de la posibilitatea de a avea un candidat propriu, ceea ce ar fi o negare a egalitatii de sanse si a reprezentativitatii in sfera politica, principii cardinale ale democratiei. Nici nu cred ca ar fi corecte sau de acceptat niste alegeri prezidentiale in care o parte a esichierului, stanga sau dreapta, nu ar avea un candidat, in care unor mase mari de alegatori sa le fie exclusa sansa unui vot ideologic, pentru un candidat al propriilor interese, convingeri sau aspiratii. Ar fi o redivizare sau o perpetuare a doua Romanii, care vor pune presiuni pe unitate si stabilitate.

Daca si Klaus Iohannis ar fi sters de pe buletinele de vot, prin pierderea procesului cu ANI, fizionomia alegerilor ar deveni de-a dreptul caricaturala. Alegerile electorale doar pentru dreapta basista, cu castigator prestabilit, nu-si vor merita numele. Nu inseamna ca daca unul sau ambii candidati au incalcat legea nu vor trebui sa raspunda pentru faptele lor, cred insa ca normalitatea procesului electoral nu ar trebui sa aiba de suferit.

Daca oricare dintre cele doua ipoteze se va adeveri, o redeschidere a sesiunii de candidati s-ar impune, dupa parerea mea, chiar fara campanie sau cu o campanie minima. Poate unii nici nu ar avea nevoie. Poate ca reactia electorala va face ca un al doilea tur sa nu mai fie necesar. Poate ca vor fi si alegeri anticipate, care poate vor fi oportunitatea de a reforma clasa politica. Peste acesti prea multi de poate, un lucru este cert: Romania se afla la o rascruce de alternative, continuam sau schimbam?


Alegerea presedintelui: Sa nu votam ca martienii!

12/10/2014

Cei care au vizualizat sau comentat articolul dl Vladimir Tismaneanu, “Cine este, totusi, dl Iohannis?”, au vrut, probabil, sa vada cum s-ar putea argumenta iesirea de pe taramul luciditatii si intrarea in cel al sperantei, intr-o speta electorala. Exista insa si o speranta lucida sau o luciditate a sperantei, pe care, din pacate, nu o vom afla urmand firul argumentatiei pro-Macovei.

Este evident ca atunci cand o proiectie, inclusiv electorala, este vida de baze reale in prezent ori de un viitor real de crestere, nu ne aflam pe terenul sperantei, ci al desertaciunii. Speranta ca Monica Macovei sa ajunga la Cotroceni peste o luna, nu peste 5-10 ani (sau un alt multiplu de 5), cand sansele pot fi altele, este o desertaciune. Este similara cu speranta colonizarii planetei Marte fix pe 2 noiembrie, adica tot o desertaciune, acum, nu si peste decenii sau veacuri, cand vor fi posibilitati reale.

Mi se pare pur si simplu amuzanta pledoaria ca “Macar in primul tur (…)” sa o votam pe “Idola” domniei sale, care suna ca o ruga deznadajduita. „Stim ce valori slujeste” Monica Macovei, la nivel de discurs, dar tot atat de bine stim si pe cine slujeste, faptic. Investitorul si investitia in DNA au facut destule furori, in epoca Traian Basescu.

Klaus Iohannis stie, la randu-i, ca fara a fi si stat democratic si social, izvor primar de drept, ceea ce se vehiculeaza a fi stat de „drept” este sau poate fi o lozinca sau un derapaj. Candidatul ACL are, prin urmare, o reprezentare reala a evenimentelor din vara 2012, nu se lasa prins in mrejele unui construct ideologic, cel al „puciului” parlamentar-referendar, expresie a unor interese (neoliberale) care intra in conflict cu valorile.

Un vot irosit ramane un vot irosit, o stie oricine vrea sa se simta un castigator. Lectiile amare din ultimii zece ani au facut din tot alegatorul un “sociolog” electoral, in 2014, care nu va vota ca martianul, ci ca pamanteanul, care vrea sa mearga cu trenul invingatorului.

http://www.contributors.ro/editorial/cine-este-totusi-dl-iohannis/


Din afara jocului politic: Constitutia, un brand al standardului unic. Trei argumente de nerevizuire

17/09/2014

Aflu ca unii candidati in alegerile prezidentiale din noiembrie vor sa-si faca un discutabil staif electoral din revizuirea Constitutiei.

Constitutia Romaniei a castigat deja reputatia de constitutie occidentala. In pofida unor dificultati fara precedent, in ultimii zece ani, legea fundamentala a fost balanta care a masurat cu acelasi standard toate actele proceselor politic, institutional si democratic, mai cu seama, nota bene, a celor din sfera drepturilor si libertatilor cetatenesti si minoritatilor nationale. Ceea ce si-a probat durabilitatea, modernitatea si performanta nu se schimba, este o chestiune universal acceptata, o viziune castigatoare nu se abandoneaza.

In al doilea rand, perspectiva schimbarii unui presedinte de dreapta cu un presedinte de stanga va oferi posibilitatea de a demonstra si consacra echidistanta constitutionala, prin raportarea viitorului joc politic la aceeasi Constitutie. Daca textul constitutional va fi revizuit, dupa alternanta dreapta-stanga la presedintie (si, foarte probabil, si la guvernare), aceasta cutuma de echidistanta constitutionala se va irosi, revizuirea va naste imputatii, in moderarile ulterioare. Daca regulile de arbitrare vor fi aceleasi si cand jocul politic se va muta in terenul celeilalte parti, orice imputatii vor fi fara obiect.

In al treilea rand, aliantele politico-militare si parteneriatele strategice nu se trec in constitutii, este o chestiune care tine de dinamica internationala si de libertatea guvernelor de a exploata oportunitati externe. In acelasi sens curg si ideile de “zero probleme cu vecinii” si de “relatii in toate azimuturile”. In opinia mea, aceeasi politica a standardului unic, care deja a intrunit acceptul si recunoasterea Occidentului, devenind un brand romanesc, va trebui sa fie folosita si in vremurile care vor veni.

P.S.: Nu sustin nerevizuirea constitutionala in pofida unor mutatii de substanta, de filosofie politica sau realitati interne. Amanarea intrarii in vigoare a unei revizuiri, pentru ciclul electoral care urmeaza, ar putea fi, cred, o solutie rezonabila. Functionare nerevizuita pe doua alternante succesive de putere ar putea compensa diferentele de interpretare si aplicare. Mai clar spus, partile vor avea posibilitatea sa imparta in mod egal efectele acelorasi norme, mai cinic, cand vor revizuiri, sa-si aminteasca zicala ca fiecare pasare pre limba ei pier(d)e…

http://nastase.wordpress.com/2014/09/17/revizuirea-constitutiei-mai-este-necesara/


Unitatea cladeste viitorul: Congresul extraordinar extins al PSD, o Alba Iulia a Romaniei electorale

11/09/2014

Mi se par extrem de inspirate optiunile pentru desfasurarea Congresului PSD la Alba Iulia si cuplarea conferintelor organizatiilor judetene la lucrarile acestuia prin sistemul de videoconferinta. Congresul de vineri, 12 septembrie, va aproba candidatura lui Victor Ponta pentru alegerile prezidentiale, din 2 si 16 noiembrie, programul pe care candidatul PSD il va prezenta alegatorilor si strategia din campania electorala, care se va desfasura intre 3 octombrie si 1 noiembrie.

L-as numi Congresul Extraordinar Extins, la ale carui dezbateri si decizii va participa, practic, prin cele 42 de organizatii social-democrate din tara, intreaga Romanie PSD. Un cadru politic si de mobilizare fara precedent, motivat de miza electorala covarsitoare pentru viitorul Romaniei, din urmatorii 5-10 ani. Nu este suficient sa fii cel mai mare partid pentru a castiga alegerile, daca nu-l activezi si nu-l faci partas, in cvasiintegralitatea sa, la deciziile strategice care vor viza angajarea electorala.

Constientizarea momentului si importantei lui viitoare este valoarea adaugata numarului, ambele, si cantitatea si calitatea, fiind la fel de importante in castigarea bataliei electorale. Semnalul pe care PSD il poate da alegatorilor este unul de Alba Iulia a schimbarii regimului. Ceea ce nu poate fi reformat nu trebuie perpetuat sau cosmetizat, ci abandonat, asa cum am facut-o in 1989.

In realizarea schimbarii trebuie fugit de imbatarea cu cuvinte, schimbarea va fi greu de realizat. Vor fi multe provocari informationale si emotionale, regimul s-a osificat zece ani in manipularea electoratului prin metode murdare. Modelului murdar de competitie i-a sunat ceasul. Congresul PSD are loc a doua zi dupa comemorarea puciului emotional din 11 septembrie 2011, caruia emotiile nu i-au cazut captive, spiritul de neinselare si de disciplina emotionala vor trebui folosite si la o alta scara, a unei precampanii si campanii electorale care se anunta a fi cum nu au fost niciodata, cu surprize in lant si germeni de crize peste tot.

Victoria electorala va fi a poporului PSD, a aliatilor sai si a nehotaratilor daca vor constientiza ca prin unitatea lor vor cladi un viitor pentru fiecare si pentru tara. Daca ar fi sa dau un mesaj Congresului, probabil ca vor fi multe mesaje civile pe timpul acestui forum politic, as folosi doar trei cuvinte, unitatea face viitorul, tot asa cum unitatea a facut unirea.

La Congres va participa si Adrian Nastase, recent intors din detentie, omul politic pe care regimul Basescu nu a reusit sa-l ingenunchieze. Reabilitari, rasturnari de situatie? Nu le presupun, dar nici nu le exclud, constat doar ca timpul i-a devenit aliat.


Un semnal pentru parlament si viitorul presedinte: Statul de drept nu se electoralizeaza. Orice deriva se sanctioneaza

22/08/2014

Inainte de a fi o stare de fapt, statul de drept este o stare de spirit, care se cere a fi in permanenta educata si consolidata de catre clasa politica, institutiile statului si societatea civila. Cand oricare dintre puterile statului se implica in politica sau in campania electorala a unui partid sau altul, este limpede ca oricat ar pretinde ca apara statul de drept nu este credibila, o face doar retoric, ii lipseste acea stare de spirit care ar fi impiedicat-o sa-si incalce echidistanta si sa se situeze deasupra legii.

Implicarile sefului statului, Traian Basescu, in politica PMP sunt de notorietate. Insa a deveni si agent electoral, sef de campanie al Elenei Udrea pentru alegerile prezidentiale, prin invitarea acesteia la Cotroceni spre a-i oferi public sustinerea candidaturii si inchinarea de ode electorale udrismului la televiziune sunt deja excesive, provocatoare si incompatibile pentru statutul de presedinte al tuturor romanilor, sunt o sfidare a statului de drept, a prevederilor constitutionale.

Actiunile de electoralizare de pe sfarsit de mandat ale lui Basescu ridica doua mari probleme de atitudine. In primul rand, va fi o reactie de atitudine? Va fi oprita interventia partizana explicita a administratiei prezidentiale in procesul electoral, susceptibila de a-si folosi influenta si resursele in deformarea sanselor si rezultatelor candidatilor? Sau vor prevala inhibarea si autoinhibarea, prin vanturarea ideilor de capitulatiune in fata voluntarismului neconstitutional basist, ca nu ar mai fi  timp pentru un referendum de demitere si ca oricum peste trei luni va pleca din  functie?

In opinia mea, abordarea inactiva ar fi nerealista, neoficial exista o criza a institutiei prezidentiale din momentul in care Basescu si-a abandonat atributiile constitutionale si a facut din palatul Cotroceni un sediu de campanie electorala. Nu ar fi nici productiva, incurajeaza situatii parazitare – timpul trece, leafa merge, chiar de deresponsabilizare – cine greseste, nu plateste. Nici macar fostii sustinatori occidentali, care s-au lamurit in privinta fostului protejat, nu ar risca sa-si risipeasca nicio letcaie din contul de imagine pentru a acoperi un afront la statul de drept, cu atat mai putin al unui presedinte expirat. O reactie sanctionatorie s-ar impune.

In al doilea rand, ce semnale de atitudine se transmit candidatilor la presedintie si, mai ales, viitorului presedinte? Un precedent de incalcare a Constitutiei care ar ramane nesanctionat ar fi o invitatie la “consecventa” pentru urmatorul presedinte, cunoscut fiind ca precedentul creeaza regula. Sa ne gandim ca pentru un comportament americanesc, ca al Elenei Udrea sau pentru unul basist, cum pare a fi clonat cel al lui Victor Ponta, un stat cu doar doua puteri, din care ar lipsi cea parlamentara, ar fi ideal pentru continuarea derapajelor executivist-judiciariste, care au proliferat in ultimii zece ani. Si din acest punct de vedere ar fi necesara, deci, o atitudine activa.

Daca suntem de acord ca un raspuns activ este o chestiune de atitudine si ca singurul subiect legitim si capabil de a o pune in opera este parlamentul, la intrebarea ce tip de atitudine ar trebui adoptat cel mai bun raspuns l-a dat seful Senatului, Calin Popescu Tariceanu: suspendarea. Sanctiunea suspendarii presedintelui nu va fi urmata de demitere, dar va fi simbolica, in apararea statului de drept. Va dori Basescu sa-i faca campanie Elenei Udrea, foarte bine, isi da demisia, se autosuspenda sau va fi suspendat de parlament.

Daca suspendarea se va suprapune cu cele treizeci de zile de campanie ar fi ideal, dar chiar si daca va fi doar o zi de suspendare efectul de sanctiune-simbol ar fi acelasi, pentru prezent si, mai ales, pentru viitor, presedintii sa ia aminte, nu sunt deasupra legii.

Liberalul reformator Tariceanu a dat in primul rand un semnal foarte puternic dreptei. Desi nu a facut nicio aluzie, e clar ca perspectiva unui presedinte socialist, foarte probabila, care ar reproduce fara nicio opreliste precedentul Basescu in materie de politizare si electoralizare a statului ar crea dreptei acelasi gen de probleme pe care presedintele democrat-liberal/popular le-a creat stangii. Cum Basescu se afla in situatia celui aflat intre linii, care risca sa primeasca cate un “glont” si din fata si din spate, este de asteptat ca atat stanga cat si dreapta sa nu-i dea nicio sansa la a treia suspendare.

Tariceanu a mai facut ceva, un gest de corectitudine care ar trebui subscris de toti candidatii, a anuntat ca, in cazul suspendarii, va refuza sa asigure interimatul sefiei statului, deoarece va candida la alegerile prezidentiale. Pentru ca cercul vicios al partizanatelor institutionale sa fie rupt o data pentru totdeauna, procesele de suspendare si de alegeri prezidentiale ar trebui sa aplice in mod egal lectia echidistantei. In consecinta, si premierul, care candideaza, ar trebui sa se autosuspende pe perioada campaniei electorale. Ar fi un act de mare rezonanta politica pe intregul esichier, care ar stinge sau diminua nemultumirile si contestatiile electorale.