Congresul PNL: O recalibrare de viziune

Ati vazut vreodata cum brutarii isi pun aluatul la fermentat, din care-si vor face franzelele si apoi le vor introduce in cuptor? Si cum nerabdatorii, carora le lasa gura a apa, vor trebui sa mai astepte, pana cand jimblele se vor rumeni? Cam asa mi-a dat impresia sa fi fost Congresul extraordinar al PNL, de astazi, o brutarie de partid. In cel mai mare vas de dospit al ideilor liberale, congresul, s-a facut aluatul, in care s-au adaugat reconfirmarile de pastrare a identitatii si numelui PNL, de fuziune cu PDL, de aderare la PPE si, bineinteles, agentul de fermentare, noul presedinte, Klaus Iohannis, s-au framantat bine si apoi s-a pus la crescut.

Liberalii nu se mai grabesc cu desemnarea candidatului pentru prezidentiale, s-au aliniat, tacit, tacticilor de temporizare si de selectie interna ale celui mai puternic competitor, PSD. In acelasi timp, surdina care s-a pus heirupismului liberal, imprimat de fostul presedinte, Crin Antonescu, este si o tactica de asteptare la initiativa Tariceanu, de creare a unui nou partid liberal, pentru a vedea ce iese si a avea timp de masurare si ajustare. Nici caracteristicile psihologice ale noului lider nu trebuie ignorate, Klaus este mai domol, le ia ardeleneste si nemteste, o abordare diferita de cea a reactivitatii de stepa si de balta a lui Crin, si nu o spun critic, se stie, nu exista stil perfect, ci pe situatie.

PNL-ul care va rezulta din fuziunea cu PDL va fi, fara indoiala, un pol cu greutate pe partea dreapta a esichierului si un adversar de temut, pe termen lung, pentru stanga social-democrata. De aceea cred ca PNL-ul nu mai vizeaza, in urma congresului, un castig pe termen scurt, nu are nici forta necesara, s-ar risipi inutil si, ceea ce este cel mai important, si-ar putea altera proiectul de reconstructie. Perioadele de constructie politica nu sunt pentru performante, ci pentru a aduna putere (o situatie post-germinativa, insa cu mult mai proasta, este si la PMP). PNL are nevoie sa adune putere, sa creasca, de aceea am si spus ca s-a pus la dospit, largirea cu PDL ii va fi o sursa semnificativa de putere, dar acomodarile organizatorice si, de loc de neglijat, ale celor doua segmente de electorate, presupun un cost de timp, implicit in privinta obiectivelor de putere.

Exista si niste costuri de partid pentru fiecare din cele doua propuneri ale Congresului, din care va fi desemnat candidatul pentru prezidentiale, ceea ce indeamna la prudenta si o buna cantarire. Daca va fi desemnat Antonescu si va castiga, isi va arde toata karma politica negativa. Daca va fi infrant, riscul va fi unul personal, va lua tot insuccesul asupra lui si va iesi din joc, atata tot, dar castigul va fi pastrarea stabilitatii noului leadership liberal. Daca va fi desemnat Iohannis si va castiga, va fi nevoie de un nou presedinte al PNL, Crin Antonescu e limpede ca nu se mai poate intoarce, iar daca va fi infrant, iarasi s-ar putea pune problema unui nou lider.

Interesanta de vazut va fi si evolutia „PNL” Tariceanu, ce denumire isi va alege, nu pot fi doua PNL-uri, traditia liberala este clar de cine a fost asumata, este argumentul trecutului, de intaietate, de drept istoric. Avand in vedere ca va coagula, in principal, frustrarile liberalilor pro-uselisti, ar putea prelua brandul USL, dar, in opinia mea frustrarile se vor atenua la scurt timp dupa alegerile prezidentiale, ceea ce ma face sa cred ca utilitatea acestei a doua constructii liberale va fi una tactica. Insa voturile noului PNL pro-USL, in fapt pro-PSD, vor intra cu siguranta in masa critica a voturilor stangii la prezidentiale, s-a vazut si din mesajul de pe Facebook al lui Ponta, pentru Congresul PNL, prin care a multumit votantilor liberali pentru constructia USL.

Cum ar fi mai bine? O schita de optiuni

O criza politica intr-un an electoral este cel putin un nonsens. Consuma inutil niste energii, care, in cel mai bun caz, ar putea fi folosite la buna organizare si desfasurare a scrutinurilor. In cel mai rau caz, acuzele de lovitura sau de pregatire a unei lovituri, care au mai fost fluierate pe aiurea, s-ar putea reiti si chiar recapata o anumita statura. Premonitiile, de la hotarul dintre ani, despre ruperea USL sau suspendarea lui Basescu au fost cele mai fara de noima.

Acum, stim, USL a decis sa mearga mai departe. A constientizat ca ruperea ar fi insemnat o tradare a electoratului, care ar fi avut consecinte. A da prioritate orgoliilor personale sau de partid, in defavoarea intereselor cetatenilor, este cel mai prost lucru care i se poate intampla unei formatiuni politice, intr-un context electoral. In colectia de sloganuri, in care troneaza cel de Dreptate pana la capat, USL mai poate adauga inca unul, poate chiar ultimul: Lupta pana la capat! Impulsul de ducere a trebii la bun sfarsit a fost dat. Ramane sa vedem si rezultatul.

Se subintelege, candidatura lui Crin Antonescu din partea USL la Presedintie este insasi strategia uniunii de inlaturare a regimului Basescu. Evident, un eventual candidat independent, mai mult sau mai putin cunoscut, din oricare din cele trei partide, nu are decat sa-si incerce sansele, daca-l tin curelele, va aduce un spor de culoare si de democratie. Raportabil la strategia comuna pentru prezidentiale, listele separate la europarlamentare vor fi obiective tactice de alianta si strategice la nivel de partid, dar cu sansa ca listele comune sa devina un al doilea obiectiv strategic al USL, ceea ce ar putea conduce la un scor mai mare.

Pe de alta parte, sentimentul ca, o data ales, un presedinte poate face orice, fara niciun fel de riscuri sau de urmari, este inconfortabil. Ca fapt, poate fi considerat si un precedent periculos, de incurajare a abuzurilor, care la altii, o stim prea bine, nu a mers. Dar daca in alte parti au existat sfarsituri anticipate de mandate, la noi ar fi un precedent. Nu l-am pus la socoteala pe cel al lui Nicolae Ceausescu, care, intr-un stat de drept, nu are cum sa fie reeditat, insa penibilul situatiei-limita a lui Traian Basescu l-a constatat si Victoria Nuland. Inca o data, optiunea intre raportarea la precedente sau crearea unui precedent si lipsa de reactie se dovedeste extrem de dificila, ca alegere a raului cel mai mic. O lume competitiva nu face pe nimeni de neinlocuit, absolutul unei functii, mai ales eligibile, ar fi ceva bizar. O astfel de bizarerie, azi, ne-ar aminti de practica de reproducere a cadrelor din structurile de politie politica ale regimului comunist, care, parafrazata si actualizata, ar suna la fel de linistitor: Dormi, Traiane, dormi in pace, tara president, pardon!, premier te face!

In ceea ce priveste declaratia lui Catalin Predoiu, potrivit careia Victor Ponta n-a inteles nimic din vizita emisarului american si ca PDL va lua masuri fata de USL pentru apararea justitiei si a statului de drept, avem o mostra incontestabila de ce inseamna ca un ratacitor prin justitie sa devina un ratacit in politica. Este limpede, acest prezidentiabil in ciorna nu-si da seama ca incercarea de a obtine puncte electorale pe seama statului de drept si justitiei inseamna un atac politic grosolan la niste idei si institutii care tin exclusiv de puterea judecatoreasca, care este si trebuie sa ramana intangibila puterii executive, nici macar ca evocare de partid sau de campanie. Statul de drept si justitia trebuie grabnic depolitizate si dezelectoralizate, in favoarea rejuridicizarii lor, ca drept de monopol al puterii judiciare.

Problema comasarii alegerilor europarlamentare cu referendumul pentru modificarea Constitutiei raspunde, in opinia mea, nevoii stringente de modernizare constitutionala, implicit institutionala, care ar trebui sa se bucure de aceasta prima oportunitate electorala, de a obtine doua efecte dintr-un eveniment (2 in 1). Din alegerile europarlamentare se vor naste noi institutii europene, al caror ciclu de viata va fi de cinci ani. Cum puterea executiva prezidentiala romaneasca are acelasi ciclu de viata cu institutiile de putere europene, necesitatea evitarii decalajelor dintre cele doua cicluri electorale nu cred sa mai aiba nevoie de explicatii. Cea mai simpla dizarmonie ar fi de genul, stiti, noi nu putem aplica decizia x a noilor institutii europene pentru ca avem o lege y sau o constitutie si un presedinte pe tipicul vechilor institutii de la Bruxelles si Strasbourg, va trebui sa mai asteptati etc. Ce vreau sa spun este ca 2 in 1 ar putea deveni 3 in 1, fara scurtare de mandat, ci cu prelungire de preluare mandat (dupa model american). O scadenta electorala unica ar avea multe beneficii, mai ales ca lungirea razboaielor de gherila electorala are ca victime colaterale interesele civic si national.