O escaladare a inamicitiei fata de Romania: Arborarea steagului secuiesc pe Parlamentul Ungariei

17/02/2013

Din veac, pentru a folosi o expresie evanghelica, nu s-a auzit ca simbolurile politice ale unui stat sa fie inlocuite cu simboluri etnice sustinute de un stat vecin. Atunci cand acest lucru se intampla, actul in sine este unul de ostilitate, care pune la grea incercare buna vecinatate. Neindoielnic, in aceasta arie de semnificatii se incadreaza si noul episod cu steagul secuiesc, care a fost arborat pe Parlamentul Ungariei, gest in fata caruia nu trebuie sa ne ascundem dupa deget, ci trebuie sa-l recunoastem si sa-l tratam exact dupa ceea ce exprima si-l face sa fie ceea ce este, un semnal neprietenos.

Acest nou seism politic, avand epicentrul la Budapesta si, cred, cea mai mare intensitate pe scala de semnificatii simbolic-ostile, antreneaza dupa sine cel putin o chestiune de principiu si doua probleme practice, de evaluare si de raspuns.

Chestiunea de principiu pe care o am in vedere se refera la faptul ca nicaieri in lume nu se accepta ca simbolurile etnice sa fie utilizate, de catre o minoritate nationala sau de catre un stat strain, pentru a face opozitie simbolurilor politice ale unui stat. Suprematia simbolurilor oficiale este incontestabila si tine de identitatea statala, de drepturile intangibile si inalienabile ale oricarui stat liber, democratic si de drept.

Acompanierea politica de catre Ungaria a unor simboluri etnice care insotesc sau stimuleaza cereri de autonomie teritoriala pe criterii etnice pe teritoriul national al Romaniei reflecta o tinta teritoriala nedisimulata, de export sau de extensie in teritoriul-tinta a influentei, vointei sau puterii statului ungar, ceea ce lezeaza atributele constitutionale ale statului roman. Replica cea mai recenta si cea mai nimerita care imi vinea acum in minte pentru aceasta speta si oricare altele asemanatoare este cea a Casei Albe, care le-a aratat secesionistilor din Texas Constitutia SUA. Scurt pe doi!

Ca un corolar, ar fi de remarcat ca, in pofida pluralismului etnic, niciun presedinte american nu a conceput sau abordat Statele Unite ca pe o multitudine de natiuni, ci ca pe un singur corp, ca pe o fiinta unica si unitara, care subsumeaza si minoritatile nationale, de unde si concluzia ca de problemele oricareia sau ale tuturor se ocupa exclusiv guvernul american. SUA nu s-au autocaracterizat niciodata ca nefiind stat national, ci dimpotriva, politica de securitate este una nationala, juramantul, discursurile de investitura sau mesajele presedintelui sunt, de fiecare data, adresate Natiunii, momente pe care le-am revazut si dupa realegerea celui de-al 44-le presedinte american, Barack Obama. Din nou, fara comentarii!

Facand o evaluare de context si de mesaj, in urma arborarii steagului secuiesc pe Parlamentul Ungariei, primul lucru de care suntem obligati sa luam act este faptul ca suita de ingerinte budapestane in politica romaneasca a capatat un chip, cel al dreptei ungare, care, in virtutea majoritatii, a imprimat si si-a asumat gestul inamical. Ar fi gresit sa confundam poporul ungar, vecin si prieten, cu dreapta guvernamentala de la Budapesta, care a tarat Ungaria intr-o criza rebela si fara speranta, dupa un retetar ideologic vetust, in care locul faptelor economice si sociale (ale statului social, in fond) a fost luat de retorica si emotie, pe temele desantate ale nationalismului.

Dreapta ungara se confrunta cu un paradox, cel de a fi tare acasa (dar foarte aproape de un punct critic in perceptiile electoratului) si slaba in afara. Constrangerile externe care se rasfrang asupra Fidesz-ului (aliat cu extremistul Jobbik) nu sunt deloc neglijabile. Acestea vin atat din Vest, din partea PPE, din a carui familie face parte, a UE, SUA si FMI, datorita unor iesiri din canoanele occidentale (economice, financiare, bancare, fiscale etc.), care fac din Ungaria un fel de oaie neagra, dar si din Est-ul catre care vrea sa se intoarca, economic („Deschiderea catre Rasarit”, prin vizita la Moscova, despre care Viktor Orban a declarat, stupefiant, ca se intelege mai bine decat cu Bruxelles-ul!), cu care insa doctrinar dreapta intra in coliziune cu stanga (ceea ce va face ca acest drum sa ramana in cea mai mare parte obturat, pana la revenirea socialistilor).

Comparativ, dreapta ungara este foarte aproape de a calca pe urmele dreptei romanesti, iar sansa ca guvernantii social-liberali romani sa-i aiba omologi, de la anul, pe socialistii ungari este foarte mare (mai ales ca Fidesz-ul nu a a beneficiat niciodata de doua mandate consecutive, nationalismul l-a autoexclus). Cred ca din aceste doua vulnerabilitati majore ungare, esecul economic si autoexluziunea nationalista, cat si din raspunsurile la cateva intrebari s-ar putea extrage cateva note pentru reactiile romanesti., care sa fie aduse in fata opiniei publice din cele doua tari si a autoritatilor europene. Este nationalismul strident antiromanesc al dreptei ungare un razboi declarat vecinului de peste Tisa sau stangii romanesti? Este o precampanie timpurie pentru alegerile din 2014? Exista o intelegere intre Basescu si Orban pentru salvarea dreptei romanesti, implicit a celei ungare, prin provocarea guvernarii social-liberale si atragerea acesteia in capcana nationalistilor din Ungaria? Sau este cate putin din toate acestea? Fiecare din aceste intrebari merita o examinare atenta.

Asa cum arata toate datele si prognozele, USL a ars rapid etapa mostenirii economice de la guvernarile de dreapta si a inscris Romania pe crestere, pe care o va mentine in 2013, iar singurul lucru care ar putea-o trage in jos si ar pune ceva combustibil in motoarele dreptei romanesti ar fi o greseala de raspuns la provocarile nationaliste care vin de la vecinul ungar. Dreapta ungara se afla in impas, nu mai are solutii economice, dar incercarea de a turna in rezervoarele guvernului combustibil nationalist nu va misca catusi de putin inainte masinaria economica, cel mult va abate atentia publica intr-o directie emotionala si va incerca sa-si pregateasca castigarea si a urmatorului ciclu electoral.

Nationalismul este o carte perdanta, care nu se mai joaca la masa Europei, miza economica este si ramane cea importanta. Dupa parerea mea, Fidesz nu va reusi performanta sa se mentine doua cicluri electorale la guvernare si pentru ca stanga europeana va reveni, asa cum se prefigureaza, la carma institutiilor europene si a guvernelor nationale, ceea ce-i va micsora drastic spatiul de manevra. Pe de alta parte, cred ca, fara a minimaliza contrareactiile, ar trebui sa vedem in exacerbarea nationalismului ungar doar o miscare tactica, care iese din orizontul strategic european. Razboaiele nu se castiga prin operatii tactice, ci prin operatii strategice. Prin urmare, cred ca viitorul dreptei ungare va fi unul de lunga opozitie, actiunile provocatoare din prezent ale acesteia nu sunt altceva decat o lupta disperata de a se folosi de ultimul varf de vizibilitate, a carui numaratoare inversa a inceput (cel putin pentru cel din PE), pentru a atrage atentia si a capta interesul european si electoral cu o falsa problema.

Problema tipului de raspuns este, in acest cadru si din aceasta perspectiva, una extrem de importanta. Raspundem sau nu la provocarile nationalismului ungar? Un raspuns simetric sau unul asimetric? O atitudine reactiva sau proactiva? Un raspuns de aceeasi natura sau de o natura schimbata?

Cred ca inactiunea este un semnal prost, care poate duce la incurajarea si amplificarea fenomenului, dar la fel de bine acesta ar putea inflori si pe o reactie nepotrivita. Pentru a evita cele doua situatii, raspunsurile ar trebui sa fie ferme, echilibrate si ancorate in legislatia nationala si europeana, cu o buna individualizare a cauzelor care l-au generat. Cum Parlamentul Ungariei a vorbit, Parlamentul Romaniei este dator sa raspunda, nu neaparat cu un contraraspuns, care la o declaratie de ostilitate ar presupune o alta declaratie de ostilitate (ceea ce ar insemna o escaladare), nici cu o declaratie de dragoste, dar o motiune ar fi salutara, in care sa se spuna pe sleau:  Nu te supara frate, dar Constitutia este Constitutie si statul de drept este stat de drept!

 http://nastase.wordpress.com/2013/02/16/steagul-secuiesc-pe-cladirea-parlamentului-din-budapesta-e-nevoie-de-o-reactie/


%d blogeri au apreciat: