Coruptia personala si dezintegrarea institutionala: Incotro si ce-i de facut, PNL?

Foarte inspirata comparatia PNL si a celor doi lideri cu o floare si doi gradinari. Probabil, incercand s-o duc mai departe, Crin Antonescu si Calin Popescu Tariceanu ar putea fi comparati, dupa modul cum se raporteaza la „momentul” Basescu, si cu un coruptibil si un incoruptibil. Orice ar spune Crin, faptul ca a ales sa faca dintr-un elefantel un purice, sa-l scoata din zona de vizibilitate si stabilitate si sa-l duca intr-una obscura si dezintegrabila nu poate fi pus decat pe seama unei coruperi politice.

Nu stiu daca lupa cu care Departamentul de Stat al SUA a cautat coruptia in Romania s-a oprit si asupra sefului PNL, care a avut ministerele economice in Guvernul USL, cand a semnalat problema largii raspandiri a coruptiei institutionale. Cred insa ca atunci cand un partid este fara scrupule sacrificat de dragul unor avantaje individuale, coruptia nu este institutionala, ci una personala.

Sa spunem lucrurilor pe nume, PNL se confrunta cu distrugerea provocata de la varful sau. Este riscant de spus ca in mod constient, mai de graba de orgoliul inconstient, dar si de situatia de partid captiv. Explicatia cauzala a acestui orgoliu, dincolo de determinarile temperamentale, nu poate fi rupta de o anumita cazuistica politica, cu un precedent binecunoscut.

Mutarea anuntata de liderul PNL de afiliere la PPE si dezafiliere de la ALDE si Internationala Liberala este specifica crizelor de identitate, celor proaspeti recrutati (ideologic si politic) sau cu dorinte exacerbate de parvenire prin orice mijloace. Traseul de dezicere si instabilitate este identic cu al lui Basescu, inceput in 2005, cand a trecut PD-ul de pe stanga pe dreapta si l-a agatat de acelasi vector de propulsare.

Situatia PNL este insa cu totul diferita, este un brand istoric faurit cu multa truda si sacrificii, pe care nici macar comunismul nu a putut sa-l distruga. Asteptarile firesti ar fi debarasarea de Antonescu si continuarea brandului de partid national istoric. Atitudinile din teritoriu vor fi hotaratoare, posibilitatea ca PNL sa-si pastreze in unitatile administrativ-teritoriale pozitiile de influenta si putere dobandite cu ajutorul USL, prin ducerea mai departe a povestii de succes a USL, este foarte probabila.

Va fi insa nevoie de un nou lider, pentru o noua regrupare liberala, si altul mai potrivit ca Tariceanu nu se intrevede. Un Partid Reformator Liberal (PRL) nu cred ca va fi o optiune fezabila, cel mai probabil este o decizie tactica sau simbolica, care sa genereze reflectii si clarificari interne in PNL.

Probabil ca in acelasi registru se inscrie si demisia lui Tariceanu din PNL, dezamagitoare pentru seniorii liberali (Quintus), dar la care este greu, deocamdata, de gasit o manevra alternativa. Cheile solutionarii crizei PNL sunt realmente in mainile lui Tariceanu, care are ocazia sa-l infirme definitiv pe „Moliceanu” si sa-i faca pe liberali tot atat de „tari” pe cat de real ii este numele, care s-ar putea dovedi providential.

http://nastase.wordpress.com/2014/02/28/o-floare-si-doi-gradinari/

PNL: Oglinda-oglinjoara, cine a avut cea mai curata guvernare din tara ?

PNL-ului se pare ca i-au murit laudatorii, din moment ce Calin Popescu Tariceanu, uitandu-se in oglinda timpului, reia provocator cliseul politic uzat despre „coruptia” guvernarii PSD din perioada 2003-2004, pe care incearca sa-l agate, subtil, de critica abuzurilor presedintei Camerei Deputatilor, Roberta Anastase. In realitate, fostul premier vrea sa faca in acest fel o trimitere, printr-un contrast pe care il crede sau il vrea implicit si subliminal, la ideea de cat de „curat” a fost guvernul sau din 2005-2008. In mod cert, analizele pe cifre arata clar diferentele de guvernare dintre PSD si PNL, ceea ce n-ar mai trebui sa intre in discutie. Faptul ca PNL procedeaza invers, incercand sa legendeze trecutul (intr-un mod favorabil pentru sine si unul injurios pentru coechipier), nu este de natura a spori increderea si coeziunea opozitiei, ci dimpotriva. Jocul PNL in echipa opozitiei incepe sa semene tot mai mult cu cel al unor jucatori dispusi sa faca blatul cu adversarul. Mai pe sleau spus, cam miroase a “intoarcerea armelor”… Solutia fair play a PSD este cea propusa de Adrian Nastase in PS-ul postului de pe blogul sau (http://nastase.wordpress.com/2010/09/08/ca-de-la-fost-premier-la-fost-premier), care cu siguranta, nu va ramane neobservata de electorat, ca la o partida de fotbal in care publicul isi da seama cine a tras pentru echipa si cine a vandut meciul…

Avatarurile dreptei (II)

PNL, in cautarea sagetii pierdute

Intr-un context global marcat de sechelele crizei economice mondiale, de a carei producere este responsabila dreapta neoliberala, cuvantul „liberal” pare a nu mai exercita fascinatia speculativa de altadata. Acest lucru se vede inclusiv la rudele mai sarace, de centru-dreapta, precum PNL, hotarate sa puna capat exceselor liberaliste care au condus la colapsul pietei, din care economia cu greu incearca sa isi revina.

Dupa mezalianta cu PSD si esecurile care i-au urmat, PNL pare decis sa-si asume costurile schimbarii la fata. In acest sens, prima conditie va fi de a se stabiliza, de a-si gasi echilibrul intern, dar si de a pune capat balansului in jurul centrului, cand in dreapta, cand in stanga. Daca in trecut, ultimul lucru a insemnat o anumita flexibilitate, care i-a adus unele avantaje electorale si de putere, in noile conditii balansul politic se poate transforma intr-o sursa de instabilitate. Prins intre stanga social-democrata si dreapta democrat-liberala, ambele cu pretentii spectrale de monopol, PNL va fi obligat sa-si reconsidere pozitia si sa aleaga, pentru a evita paguboasa pozitie de mijloc, care-l poate strivi.

Principalele concepte strategice care, cel mai probabil, ii vor impune redefinirea traiectoriei pe noul esichier politic par a fi cele de ideologizare, repozitionare, distantare, regrupare si relansare.

Premierul Emil Boc a acuzat PNL ca este „inghitit” de stanga. Pe de alta parte, noul presedinte PSD, Victor Ponta, a evidentiat cu claritate antinomiile ideologice care-l despart de PNL. In aceste conditii, renasterea PNL nu va putea veni decat din seva care i-a dat viata, respectiv din (re)intoarcerea la radacinile doctrinare si ideologice care i-au dat o identitate de dreapta inconfundabila: „Prin noi insine”. Recursul la o astfel de strategie este vital si de neocolit, este platforma pe care va trebui reconstruit un alt partid, un nou PNL, deoarece ideologizarea va fi una din putinele cai prin care va putea sa puna capat reprosurilor interne de derapaj spre stanga si sa-si recupereze electoratul traditional, capturat in prezent de PDL, dar si sa-si atraga noi simpatizanti si votanti. Nu in ultimul rand, aceasta poate reprezenta si una din modalitatile de contracarare a potentialelor migrari catre satelitul „progresistilor” lui Traian Basescu. Perioada de eclipsa ideologica s-a incheiat.

Prin program si proiecte politice, PNL va trebui sa se repozitioneze fara echivoc in partea dreapta a spectrului politic, acolo unde, ca geneza, istorie si misiune, ii este locul. In felul acesta (dar si printr-o munca sustinuta de lamurire), activul si electoratul PNL vor constientiza ca aliantele politice controversate au reprezentat doar o tactica electorala conjuncturala, iar nu strategia liberala, care a fost intotdeauna una de dreapta.

Oricat ar parea de ciudat, terapia crizei produse de dreapta va avea nevoie, o buna perioada de timp, tot de masuri de dreapta, chiar daca mai putin brutale („cui pe cui se scoate”), ceea ce poate oferi PNL posibilitatea sa isi probeze utilitatea publica (des invocata in ultima vreme). Pentru a putea juca cu sanse de castig o astfel de carte de „oportunitate”, PNL va trebui sa-si construiasca o alternativa viabila de guvernare. In acest sens, mai pledeaza insa si un alt argument. Exista pericolul ca, pe termen lung, prabusirea PDL (inevitabila, in urma acumularii si amplificarii de slabiciuni, printr-o intrebuintare abuziva a puterii) sa antreneze un efect de domino pentru intreaga dreapta. Chiar daca apartine aceluiasi spectru politic (gen proxim), PNL poate evita sa fie absorbit de siajul PDL printr-o diferentiere ideologica si politica adecvata (diferenta specifica), ca ancora prin care sa se prinda de realitatile noii etape..

Inevitabil, prin asumarea transanta a pozitiei de partid de dreapta, PNL va intra in coliziune ideologica si politica cu PSD. Acesta va trebui sa fie un cost asumat. PNL va trebui sa se distanteze de PSD, care, asa cum a subliniat presedintele liberal Crin Antonescu, este si va fi, pe termen lung, principalul sau adversar ideologic si doctrinar. Partizanismul nu va trebui insa sa se contrapuna bipartizanismului opozitiei, atunci cand este vorba de proiecte de interes national.

Pentru regruparea dreptei din opozitie, PNL va fi nevoit sa-si apropie conservatorii, care sunt de centru-dreapta, cu atat mai mult cu cat alianta acestora din urma cu social-democratii ameninta sa se rupa, dupa Congresul PSD. Constituirea in opozitie a unui pol de dreapta, liberali-conservatori, va fi un fapt firesc si benefic pentru democratie, deoarece va avea sansa de a functiona mai bine decat cele formate din culori politice situate la antipozi.

Reluarea „proiectului Johannis”, dar pe alte baze, ideologice, s-ar putea constitui intr-un avantaj, care, in functie de gradul de uzura al PDL (pe care exercitiul puterii il va accentua, in mod inevitabil), ar putea contribui la castigarea initiativei strategice, esentiala in accederea la putere.

Faptul ca PNL a precizat ca nu a urmarit si nici nu va urmari vreodata sa se transforme in partid stat, este un indiciu ca liberalii sunt dispusi la partajul puterii cu alte forte politice. Chiar daca tinta electorala propusa (30%) va fi greu de atins in conditiile unei dinamici accelerate a esichierului politic, obiectivele de titularizare ca lider al dreptei si de accedere la guvernare de pe aceasta pozitie par a fi realizabile (daca PNL nu va comite gafe compromitatoare in opozitie).

O problema spinoasa, care-si asteapta solutionarea la Congresul PNL, este cea a faliei interne (Antonescu-Tariceanu). Daca liberalii nu au invatat nimic din greselile grave ale social-democratilor, care i-au subminat integritatea, iar orgoliile personale si luptele interne pentru putere vor prevala in fata unitatii si intereselor de partid, atunci sansele unei relansari de succes a PNL vor fi amanate. 

Oricum, asteptarea strategica s-a sfarsit. Cel putin la varf, PNL constientizeaza acest lucru, atunci cand spune ca „Acum !” este momentul incordarii fortelor si lansarii sagetii liberale. Oare, apropiatul Congres PNL va reusi sa intinda propriul arc, precum Ulise, si sa redirectioneze sageata liberala spre in „SUS” ?