Fatalitatea clientelara a vicepremierului

12/12/2010

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Analiza

In timp ce in Palatul Culturii din Targu Mures avea loc sedinta CRU al UDMR, unde urma sa se faca un anunt important pentru tara, in afara acestuia zeci de protestatari scandau, in limbile romana si maghiara: Ati sacrificat romani si maghiari deopotriva ! Iesiti din monstruoasa coalitie ! Vicepremier=Vicevinovat !, dar si multe altele care zgaraiau urechile subtiri ale politicienilor dinauntru. Probabil ca pentru Marko Bela nemultumirile si cererile oamenilor au sunat la fel de suprarealist ca si pentru Ceausescu, in urma cu douazeci de ani. Adevarul e ca prin coalizarea cu PDL la guvernare, UDMR a devenit coautor la scrierea celei mai negre pagini din istoria postecembrista a Romaniei, implicit si a Uniunii, iar singura sansa de rebranduire nu va putea veni decat din iesirea acesteia de sub povara bizareriilor politice ale lui Marko Bela.

Retragerea lui Bela de la sefia UDMR, anuntata pentru februarie 2011, va insemna nu numai inregistrarea unui record absolut de putere (18 ani !), neagreat de nicio cutuma a democratiei alternantei, dar si inchiderea unui capitol din istoria Uniunii plin de disonante si excentricitati dezintegratoare, parca voit ostile integrarii europene. Acordarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, schimbarea constitutiei, limbii oficiale, a celei a educatiei sau zilei nationale sunt cateva din temele politicii excesive a UDMR, care au fost si tot atatea scandaluri nationale. In timp ce pentru a trai mai bine si a fi mai in siguranta lumea isi da mana si tinde sa se integreze pe spatii largi, poate chiar continentale, Marko Bela s-a comportat precum un sef de trib, incercand sa-i inchida pe maghiari intr-o cusca a localismului, carora, pentru a-i controla, le-a livrat regulat mesaje etnico-emotionale.

Din declaratiile-epilog ale lui Marko Bela, prilejuite de anuntarea deciziei de a nu mai candida la presedintia UDMR, iese la suprafata, ca dintr-o psihologie abisala, o conceptie ciudata, care se poate dovedi periculoasa pentru un politician, si nu numai, judecandu-i impactul asupra comunitatii national-statale. Dar sa-l lasam pe Marko Bela sa si-o prezinte singur: „Ma irita in ultima vreme ca se spune ca UDMR a fost deja in alianta cu toata lumea, cu PSD, PNL, PDL. Cei ce spun asta nu-s deranjati ca si ei sunt in aceeasi situatie. Si in Ungaria deranjeaza ca UDMR a colaborat cu diferite partide de acolo. Eu trebuie sa va spun ca vad o interpretare fatala a loialitatii politice si repet ca UDMR nu se aliaza in baza unor ideologii cu diverse partide, ci coopereaza in functie de natura coalitiei in care vede implinirea obiectivelor propriei comunitati si unde vede solutii. Putem fi criticati pentru acesti 20 de ani, dar in acest timp UDMR a fost in stare sa colaboreze cu toate fortele democratice, in masura in care a putut actioneze in interesul comunitatii si al tarii. Nu sunt dispus sa ma rusinez ca am reusit sa colaboram cu diferite coalitii, nu sunt dispus sa se spuna ca am dat dovada de lipsa de loialitate politica. Politica noastra trebuie sa dea rezultate, trebuie sa arate ca poate si vrea sa faca totul pentru comunitatea maghiara”.

La un prim nivel de analiza, care este si cel mai fardat politic, s-ar putea achiesa la tertipul contrapunerii tribale, obtinut prin politizarea decontextualizarii sociale a comunitatii maghiare, numai ca prin gaurile produse de criza acestei perdele, cu care incearca sa se acopere Marko Bela, adevarul se vede in tot dramatismul lui: raiul capitalist e doar pentru clientela UDMR, nu si pentru restul tribului, asemanarea cu clientelismul PDL fiind izbitoare. Demagogie, cinism, viclenie, oportunism sau… ce ? Probabil ca toate la un loc si, dupa cum vom vedea, inca altele pe deasupra, pentru ca singurul efect al vanturarii la tot pasul a laitmotivului „in numele comunitatii maghiare” (vrand parca sa ia locul trandafirului in titlul celebrului roman al lui Umberto Eco !) este mentinerea unei stari mentale speciale, pretabile la manipulare (inclusiv in directia unor neintelegeri degenerative, care pot aminti de ceea ce filosoful Enrique Lynch numea cu amaraciune traditia europeana a luptelor fratricide). Cu alte cuvinte, Marko Bela a facut din conceptul de comunitate (sau minoritate), proiectat asupra cetatenilor romani de etnie maghiara, o ideologie de uz personal si clientelar. Scandalos, dar cu folos !

Sub urmatorul strat de analiza vom afla si argumentul ideologic, de care Marko Bela se dezice, de parca ar putea sa existe un partid fara ideologie, axa PDL-UDMR-FIDESZ-JOBBIK pozitionand exact Uniunea in spectrul ideologiilor de dreapta. Indiferent de cum va arata ideologic in viitor, UDMR-ul lui Marko Bela a fost intotdeauna de dreapta, excesele nationalist-sovine fiind proprii acestei familii ideologice, iar faptul ca escamoteaza aceasta identitate nu este decat o alta stratagema, care sa-i poata permite lipirea de vectorii de putere de stanga, pentru a putea evita opozitia, cand barca puterii de dreapta se scufunda…

La cel mai profund nivel de analiza dam peste cea mai primejdioasa caracteristica a filosofiei politice a lui Marko Bela, fatalismul, atunci cand spune ca da o interpretare fatala loialitatii politice. Din felul cum isi nuanteaza aceasta afirmatie, iti dai seama de o lacuna grava, de faptul ca ceea ce-i lipseste este tocmai interesul national, fara de care orice conceptie politica devine o elecubratie. Nu poti sa fii loial unui om sau unui partid impotriva interesului national. Istoria este plina de exemple privind consecintele ruinatoare ale unei asemenea orbiri politice. De fapt, fatalitatea loialitatii de care vorbeste vicepremierul este una clientelara, de dragul puterii in orice situatii si cu orice pret. In niciun caz nu vizeaza interesele comune ale romanilor si maghiarilor, cuantificate de interesul national. Romania dezastrului national produs de Basescu, Boc si Bela, in care romanii si maghiarii au fost in egala masura victimele genocidului social, arata nu numai clientelismul monstruoasei coalitii, dar si nocivitatea separarii ideologice in comunitati etnice diferite, in detrimentul celei politice national-statale. Exista o singura Romanie si un singur stat, iar binele comun nu poate veni decat din partea acestuia din urma, care nu poate fi decat un stat social.


Tara fara Popor

26/10/2010

Ce este o tara ? Dincolo de orice definitie de dictionar, probabil ca un raspuns de bun simt ar fi ca o tara inseamna un ansamblu format dintr-un teritoriu, o populatie si un stat. Fara suportul teritorial nu ar fi posibila viata sociala, iar lipsita de constructia politica numita stat populatia in cauza ar fi un popor sau o natiune fara libertate. Fara populatie insa, tara ar fi o notiune abstracta, goala de orice continut, un nonsens social sau politic. Veti intelege mai jos de ce mi-am inceput scriitura cu sfarsitul.

Cum maine va fi votata motiunea de cenzura, ma intreb, ca toata lumea, care va fi strategia de raspuns a Guvernului Boc. Inclin sa cred insa ca aceasta este un secret al lui Polichinelle, pentru ca guvernantilor nu le-a mai ramas nimic nou de spus in afara a ceea ce repeta cu obstinatie aproape zilnic. Poate sa inventeze, da, prin atragerea, de exemplu, in povestea rasuflata cu mogulul penal si a altor lideri din Opozitie, dupa cum se observa din unele tatonari… Un tur de orizont asupra discursurilor fierbinti ale unor responsabili ai Puterii ne releva cateva indicii care s-ar putea constitui in contraargumente pentru contracararea motiunii.

Prima directie de contraactiune, tintind respingerea acuzatiilor privind responsabilitatea pentru dezastrul economic, saracirea populatiei si sistemul clientelar, va veni, cu siguranta, din zona doctrinar-ideologica, atat de draga Guvernului Boc, referitoare la necesitatea reformei statului si austeritatii sociale, desi statistici oficiale si dezvaluiri media arata ca de fapt este vorba de o antireforma si de date false pentru justificarea austeritatii. Ideile PDL, care au suprasaturat spatiul public in ultimile zile, precum cele de aparare a masurilor de austeritate, de critica a unui presupus stat asistential si a unui pretins discurs care ar incuraja nemunca, care, chipurile, ar trebui inlocuite cu ceva asa-zis mai eficient, sunt tot atatea idei mincinoase.

O a doua lovitura, anuntata deja, va fi una de natura politico-organizatorica, constand in abtinerea parlamentarilor coalitiei guvernamentale de la votarea motiunii de cenzura. Si, pentru ca perdeaua aparentelor sa ramana la locul ei si reputatia falsilor democrati sa fie salvata, masura va fi pusa in scena sub pretextul unei recomandari, ca parlamentarii sa ramana in sala, dar decizia de vot, formal, apartinandu-le. Fara indoiala, in acest caz vorbeste frica Puterii de constiinta parlamentarului-cetatean, care ar putea-o lua inaintea celei a parlamentarului-membru de partid, scapand astfel lucrurile de sub control. Teama ca 24 de parlamentari din propriile randuri s-ar putea alatura Opozitiei, in incercarea acesteia de a salva mediul privat, clasa de mijloc, bugetul public, politicile sociale, educatia, sanatatea si pensionarii da fiori Puterii.

O a treia linie de forta, aflata in plina derulare, vine din sfera influentarii psihologice, de demotivare si demobilizare prin actiuni de diversiune si manipulare. Se incearca a se induce perceptia ca motiunea de cenzura nu ar avea nicio sansa. Chiar asa daca s-ar intampla, demersul este necesar si democratic, iar Puterea va fi cea care va iesi slabita din aceasta lupta parlamentara, in timp ce Opozitia ar face un pas inainte. Apropiati ai Puterii pun protestul social legitim sub infamanta eticheta de „partid al strazii„, lanseaza zvonuri ca PSD ar instiga la violenta in ziua motiunii, ca se pregatesc autocare si garnituri de trenuri etc., scenarii lipsite de orice graunte de adevar, pentru ca toate manifestatiile au fost si vor fi pasnice si civilizate, dar total democratice (nici macar politistii si militarii nu au iesit si nu vor iesi vreodata din aceasta nota). Democratia constitutionala, atat de greu castigata, este sfanta.

Revenind la ideea de inceput, m-am tot gandit ce titlu as pune acestor randuri. Acest lucru s-a intamplat pana aseara, cand, ascultand discursul Presedintelui despre ce va face cu cele doua legi votate din greseala, un anumit tip ciudat de abordare socio-politica mi-a aprins beculetul rosu, cel mai explicit fiind expus in cuvintele: „Am fost intotdeauna adeptul guvernarii pentru popor. Dar sunt momente in care responsabilitatea unui om politic e sa guverneze pentru tara.” Pfiu, mi-am zis, asta e ! Traian Basescu gandeste Tara ca fiind fara Popor ! Si, intr-adevar, cine ar avea rabdarea sa se aplece asupra gandirii de dreapta basescianiste din ultimii sase ani, va constata ca aceasta este calauzita de un singur fir: buna ar fi Romania, daca aceasta nu ar fi locuita de Romani ! Nimic nou sub soare, insa (nici macar sub cel mioritic), pentru ca aceasta este ideologia dreptei dintotdeauna.