Un Congres mic ar putea deveni mare? (Actualizat)

02/03/2015

Premierul Victor Ponta a acceptat, ieri, la Antena 3, posibilitatea de a pleca din functie daca impotriva lui va incepe urmarirea penala, dar a exprimat speranța ca guvernele nu se vor mai schimba cu „mijloace judiciare”. Dincolo de cuvinte, mesajul ar putea fi interpretat ca o excludere a riscurilor „mijloacelor de partid”, din partea opozitiei sau din interiorul propriei formatiuni. Vom vedea cat de curand daca s-a inselat sau nu, daca va manca sau nu oua de Paste la Palatul Victoria, cum a tintit o sageata a opozantului Basescu. Prin lansarea programului de guvernare, PNL si-a intensificat ofensiva pentru schimbarea majoritatii parlamentare, iar PSD s-ar putea confrunta cu evenimente interne neobisnuite, la apropiatul Consiliu National al partidului.

Exista deja o opinie in crestere ca reuniunea Congresului mic, din 20-21 martie, va deveni teatrul confruntarilor directe dintre conducere si delegati. Nemultumirile vin din decizia presedintelui Victor Ponta si a presedintelui executiv Liviu Dragnea de a anula convocarea forului suprem, Congresul PSD si de a discuta modificarile la Statut si masurile de reforma interna la un nivel intermediar, care nu are o astfel de prerogativa statutara. De ce se expun varfurile PSD la riscuri atat de serioase? Raspunsul este unul singur, conservarea status quo-ului, pana la alegerile din 2017. Ocolirea Congresului, care dispune in materie de leadership, este unica modalitate de a elibera conducerea actuala de riscul de a fi schimbata pentru pierderea alegerilor prezidentiale.

Speranta de intangibilitate a varfurilor PSD nu este intamplatoare. Istoria interna din ultimii ani a PSD a formatat un stereotip, al unei baze de mamaliga, lipsite de reactie fata de faptele varfurilor. In opinia mea, daca stereotipul mamaligii va functiona si in cazul unei incalcari atat de flagrante cum este cea a Statutului, consecintele pentru PSD vor fi grave si pe termen lung, mai mult decat orice alte consecinte care ar veni din partea opozitiei. Cu toate cele care s-au spus despre Crin Antonescu, fostul sef al PNL a avut marele merit de a se fi retras de pe prima pozitie, dupa europarlamentare, cu un indiscutabil beneficiu de manevra tactica pentru propriul partid. Daca inertia de leadership sau de masa din PSD va persista, PNL ar putea obtine un al doilea beneficiu tactic. O schimbare de guvern uzat prin mijloace ale opozitiei de dreapta, oricare ar fi acestea, va contrasta cu lipsa de vointa sau de mijloace a adversarilor sai de stanga.

Nu impartasesc ideea ca o candidatura la prezidentiale de pe pozitii de guvernare ar fi din start perdanta. Sunt suficiente exemple prin alte parti care infirma o astfel de teza, care la noi este folosita ca o scuza a incompetentei, pentru a acoperi brese de concept, ideologice si de campanie. Parerea mea este ca PSD a gresit de doua ori cand l-a obligat pe Victor Ponta sa candideze, o data pentru ca i-a creat o vulnerabilitate personala, ca politician, sef de partid si de guvern, a doua ca si-a creat o vulnerabilitate si pentru sine, ca partid. Desi tardiva, invatatura de minte va trebui subscrisa. Pe viitor, in astfel de situatii, candidaturile sa nu mai angajeze institutii, cum sunt cele de sef de partid sau de sef guvern (din nou sunt nevoit sa semnalez procedura PNL, de desemnare a unei pozitii din linia a doua pentru functia de viitor premier). Nu absolutizez, pot exista si alte motive legate de desemnare sau de esec, criza de alternativa, lipsa dorintei de a candida sau chiar de a castiga, le-am mai presarat prin unele analize, nu le mai dezvolt.

Cred ca, in actualele conditii de leadership, schimbarea de care are nevoie PSD se va putea infaptui de jos in sus. Consiliul National ofera posibilitatea unei motiuni de cenzura, cat si pe cea a unei alegeri de presedinte al Consiliului dintr-o linie relativ discontinua, chiar de dizidenta. Ma gandesc la persoane care au fost excluse de catre o persoana sau la persoane care s-au distantat critic de exercitiul de leadership in curs. Perceptia mea este ca cele cinci candidaturi, daca le-am retinut bine numarul si pozitiile, anuntate pentru sefia Consiliului National, sunt prea legate de prima pozitie, fie si prin simpla presupunere ca o promovare din randurile vicepresedintilor nu va fi posibila fara o asemenea legatura, de sustinere. As mai adauga ca functia de presedinte al Consiliului National ar beneficia cel mai mult de o gandire politica integrativa, cea mai prezenta, in opinia mea, in esantionul fostilor premieri sau fostilor candidati la presedintie. Nu as gasi ceva nepotrivit, de pilda, in posibilitatea ca in aceasta pozitie sa fie ales actualul sef al partidului, cu efectele de antrenare corespunzatoare, in planul reformei interne. Sansa ca un Congres mic sa devina cu adevarat mare ar putea sa fie si sansa ca reforma PSD sa nu se intample la pastele cailor. Asadar, partid de mamaliga, motiune de cenzura sau lovitura de leadership? Sa asteptam si vom vedea. Ganduri, vorbe si fapte bune!

Actualizare, 03.03.2015. Am avut intotdeauna compasiune fata de cei care se reped sa ia totul in litera, nu si in spirit. Un cautator de aur care ar vrea sa-l gaseasca masiv, nu firicele, este, fara indoiala, unul imposibil. Nu am spus nicaieri ca leadershipul s-ar identifica cu liderul, nici ca dizidenta l-ar exclude pe lider. ZeV, prietene, un cautator de aur folosea sita pentru cernerea nisipului, dar un cautator de idei foloseste sita politica (haideti sa va mai ajut, a unui anumit tip de interes) pentru cernerea cuvintelor si discernerea sensurilor. Ar fi greu de explicat si de inteles, acum, cum un lider reformator este unul dizident, cum si de ce linia de discontinuitate pe care o poarta cu el este discreta, cum si de ce retragerea pe pozitia „creierului mic”  nu ar reprezenta nicio contradictie, cum, dupa cate imi dau seama, credeti.


PSD si comunicarea politica online

21/03/2010

Un experiment de comunicare politica reusit, cu un impact de proportii, neasteptat. Si, pana in prezent, fara un rival comparabil in randurile celorlalte partide. Asa s-ar putea caracteriza, laconic, rezultatele implementarii si utilizarii crescande a comunicarii online in viata politica a PSD.

Extensia rapida a acestui tip de comunicare, de la varful partidului, incepand cu venerabilul octogenar Ion Iliescu si pana la cel mai tanar simpatizant PSD, s-a dovedit a fi o resursa de crestere pentru social-democratie.

Fie ca a fost vorba de campanii, proiecte alternative, re-branding, inscrierea online in partid, propuneri, adeziuni, sustineri etc. (intr-un cuvant, de feedback), interactiunea virtuala pe blogurile liderilor sau platforma electronica a partidului a captat interesul multor militanti si simpatizanti PSD, sporindu-i atat portofoliul de idei cat si numarul membrilor.

Recenta actiune initiata de Adrian Nastase (al carui blog a inregistrat, de curand, trei milioane de accesari), la sediul Consiliului National PSD, sub genericul Ziua Portilor Deschise la Departamente, de a comunica face-to-face cu bloggerii cu care interactioneaza pe blogul personal, s-a bucurat de o participare numeroasa, cuprinzand multi tineri.

Inscriindu-se in noua strategie de relansare de masa a PSD, prin intensificarea dialogului social si  multiplicarea conexiunilor in diverse medii si categorii socioprofesionale (sub forma de asociatii, forumuri etc.), evenimentul in cauza, ce pare a fi pus bazele unei comunitati a bloggerilor social-democrati, se anunta a deveni un club de idei constructive, de utilitate publica, prin identificarea de solutii viabile la problemele societatii romanesti, care ar putea fi articulate intr-un posibil proiect politic sau de guvernare. Scrieti, fete si baieti, numai scrieti !


Un PSD cu doua capete. Cum va arata dupa Congres ?

12/02/2010

Ceea ce doar se presupunea sau evoca uneori cu discretie, miza Congresului PSD din 20 februarie a facut sa se vada acum cu ochiul liber: social-democratia este sfasiata intre doua centre interne de putere.

Pentru un partid politic, care este o masina de lupta organizata si condusa dupa principii amintind de cele militare, aceasta stare de fapt este una periculoasa, de slabiciune.

Originea acestui viciu functional se afla in prevederile statutului privind organizarea si impartirea atributiilor la varf pe doua ramuri sensibile, care pot deveni concurente: presedintele PSD si presedintele Consiliului National.

Atacurile publice dintre liderii celor doua pozitii, devenite autonome si invocate relativ la paritate ca argumente de autoritate, au polarizat partidul in problemele organizatorice privind alegerilor interne.

Temerile privind pericolul de sciziune si/sau neincrederea reciproca  referitoare la posibilitatea fraudarii alegerilor de catre una dintre parti prin dobandirea unilaterala a controlului asupra organizarii procesului electoral vor putea fi eliminate prin inlaturarea separatiei (potential ostila) a celor doi poli de influenta si reunirea lor intr-un organism comun sau prin precizari statutare mai clare referitoare la atributii si modalitati de mediere in caz de conflict. 

Aceleasi efecte dezbinatorii si potential scizioniste vor fi induse, fara indoiala, si de aplicarea ideii privind votul pe motiuni (votarea in bloc a echipei propuse de presedintele ales). Avertismentul seniorului Ion Iliescu, reflex al inegalabile-i experiente politice, este, in acest caz, perfect intemeiat.

Regula de aur care ar trebui sa calauzeasca toate transformarile ce vor fi aduse de Congres va trebui sa fie data de neingradirea, sub nicio forma, a democratiei interne de partid, prin dezbaterea si hotararea tuturor problemelor in cadrul larg, statutar al partidului (nu in cluburi private de discutii, gasti, „bisericute” etc.). In felul acesta, Congresul va realiza o innoire autentica, consolidarea democratiei de partid fiind unicul lucru care face diferenta intre progresul politic si regres.

PSD-ului trebuie sa-i fie limpede ca in urma Congresului va trebui sa rezulte un partid unit, cu un singur cap, o singura voce si o singura vointa. Pericolele interne de dezbinare si fractionare (care, inevitabil, se vor conjuga cu cele externe, cum ar fi posibila „spargere” a opozitiei, asa cum prefigureaza recente aliante locale intre PDL si PNL) nu pot avea ca rezultat decat intarzierea sau chiar zadarnicirea indeplinirii obiectivelor politice si sociale ale PSD.

 

 

 


Lumina din cuvinte

07/02/2010

Cine citeste si reciteste, cu buna credinta, Discursul sustinut de Ion Iliescu in cadrul Reuniunii Consiliul National al PSD din 4 februarie 2010 (ioniliescu.wordpress.com/2010/02/05/consiliul-national-p-s-d/) nu poate sa nu se simta invaluit de lumina binefacatoare care se revarsa din cuvintele acestui venerabil patriarh al politicii romanesti. O lumina deopotriva calauzitoare si ziditoare. Un mesaj care, prin vizionarism, luciditate si militantism, este mai mult decat unul de suflet, este un adevarat program ideologic si politic pentru social-democratia romaneasca. Forta sa fie cu Ion Iliescu, pentru binele acestui neam !