Alte cateva observatii si propuneri privind amendarea Constitutiei

28/05/2013

In reactia precedenta, pe aceeasi tema, ma intrebam, nu retoric, ci din nestiinta, daca proiectul USL de „revizuire” a Constitutiei se va face in favoarea politicienilor sau a cetatenilor. Astazi, stim, dupa ce ce liderii aliantei de guvernare au convenit asupra amendamentelor, ca vom avea, in principal, o Constitutie a politicienilor.

Faptul ca nici PNL, nici PDL si UDMR, actori ai dreptei politice, nu sustin ideea unei interventii privind confiscarea extinsa a bunurilor, in conditiile in care acest instrument s-a dovedit eficient in unele state UE (Italia, Franta etc.), exprima tendinta de conservare a averilor dobandite ilicit de catre unii politicieni si de continuare a vechilor politici clientelare si fraudante, care ne va mentine in marja saraciei si polarizarii sociale. Este pur si simplu scandalos ca PNL, sub acoperirea actualelor prevederi constitutionale privind dreptul la proprietate, doreste sa ascunda pe mai departe, ca in timpul guvernelor lui Traian Basescu, capitalul acumulat primitiv, prin furt sau pe cel folosit in savarsirea de infractiuni economice. Aducerea sub garantia constitutionala a bunurilor obtinute din hotie, alaturi de cele obtinute din munca cinstita, este de nesustinut si de neacceptat! Este prima batalie pierduta de Victor Ponta in fata lui Crin Antonescu, poate cea mai importanta, avand in vedere ca PNL a incalcat clauza nescrisa de moralitate a guvernarii USL.

O prevedere neconcordanta, care sunteaza democratia, in speta majoritatea rezultata din alegeri, este si cea referitoare la situatia in care, in urma neobtinerii investiturii de catre premierul desemnat, din partea partidului cu cele mai multe mandate, presedintele sa faca urmatoarea desemnare la propunerea partidului de pe locul al doilea. Chiar daca respingerea va insemna absenta unei majoritati parlamentare, s-ar putea sa fie legata de persoana, nu de partid, si, in consecinta, ar merita o retestare cu un alt candidat, si de abia dupa aceea, in cazul unui nou esec, ar trebui sa se treaca la al doilea partid. Ideea este ca electoratul nu trebuie sa fie inselat sau sa se simta inselat, prin posibile malversatiuni de palat (aliante de partidulete, traseism etc.), iar o a doua sansa ii va da siguranta ca nu se va intampla asa ceva. Am mai spus, si intaresc, intr-o cultura politica inalta si electoratul trebuie sa devina un jucator, inclusiv prin a cere stop joc sau reluarea unei faze (cel putin pentru ca suporta toate decontarile, ar merita asta, intr-o democratie desavarsita).

Nu cred, si aici ii gasesc un punct slab premierului, ca ar fi bine ca procurorii sa ramana magistrati, mai ales dupa interminabilele scandaluri politice in care au fost sau sunt implicate persoane cu asemenea pozitii socioprofesionale (sa nu uitam de procesele si condamnarile politice, la instrumentarile procurorilor/DNA-ului). In afara de faptul ca in antichitate magistratul era un cetatean ales, iar in modernitate cel mai adesea se confunda cu o persoana investita cu dreptul de a judeca, un procuror care ar fi si magistrat ar dezechilibra balanta justitiei, pe care este chemat sa o tina judecatorul, atunci cand cantareste argumentele si probele acuzarii si apararii, pe care procurorii si avocatii trebuie sa le prezinte de pe pozitii egale. Sentimental, pot intelege propunerea lui Victor Ponta, care este procuror de meserie, in care probabil se va reintoarce, dar ca cetatean democrat, nu!

Sunt, de asemenea, deziluzionat de cei care au o viziune istorista despre Constitutie, care cred ca aceasta ar trebui „adusa la zi”! Este o falsa problema, Constitutia nu este un ghiveci de evenimente, este o alcatuire de principii perene, nu perisabile. In caz contrar, Constitutiei i-ar trebui tomuri sa se exprime evenimential sau ar trebui sa se schimbe cu o frecventa inimaginabila pentru orice stabilitate societala. Nu cred ca America, cea mai conservatoare constitutional, dar careia ii merge cel mai bine, tocmai datorita stabilitatii ancorelor legii fundamentale, isi „updateaza” Constitutia dupa fiecare locatar de la Casa Alba, presupun ca nici macar cu aliantele politico-militare, care sunt conjuncturale, cu interesele, care sunt eterne, este altceva, doar acestea isi gasesc, principial si institutional, consacrarea constitutionala. Apropos, noi ce avem de gand, daca maine pica Euro sau se desfiinteaza UE? Sau, ca sa fiu mai optimist, daca aderam la moneda unica sau la nu stiu ce pact fiscal, bugetar, bancar etc? Schimbam de fiecare data Constitutia? (apropos, din nou, inca imi reverbereaza semnalul de prudenta al lui George Friedman: „Nu intrati in zona Euro”).

In ceea ce priveste calendarul alegerilor parlamentare, a nu nu le tine iarna mi se pare justificat, vremea rea ar putea impiedica accesul spre cabinele de vot, dar si perioada 1 aprilie-1 noiembrie imi pare prea larga, ce-i drept, vara nu-i ca iarna, sunt insa alte probleme, in plus ar fi si un motiv de nesfarsite controverse sau targuiri politice. Ma gandesc ca tot de la partenerii nostri strategici am putea invata, stabilind o zi civila anume sau de la alti prieteni, care folosesc repere biblice. Pentru ca suntem crestini, lucru care nu l-am spus in Constitutie, din false motive de laicitate, banuiesc ca a insera un reper tot biblic, de pilda a cincea duminica dupa Paste (pentru a nu se suprapune campania cu postul) sau dupa orice alta sarbatoare traditional-crestina din prima parte a anului, ar fi o solutie durabila si evocatoare, care nu ar (mai) deranja pe nimeni.


Statul, Constitutia si Cetatenii

27/05/2013

Dezbaterile pe tema proiectului guvernamental de revizuire a Constitutiei iau uneori traiectorii ciudate, prin lipsa de reprezentativitate a unor propuneri, din perspectiva majoritatii calificate a populatiei, dar si din punctul de vedere al cuprinsului, atat uzual cat si specific. Pe aceasta zona, incerc sa articulez o reactie, nu neaparat analitica, pentru ca specialistii vor pricepe despre ce este vorba, ci mai degraba ca un inventar de semnale.

Axiomele interdependentelor constitutive

Constituirea socio-statala este guvernata de trei axiome, demonstrate istoric si faptic. Axioma 1: Orice constitutie este legea de temelie a oricarei societati organizate statal. Axioma 2: Orice stat este organizatia politica a tuturor cetatenilor sai, fara nicio deosebire. Axioma 3: Intr-o interdependenta egala, Statul, Constitutia si Cetatenii alcatuiesc Sfanta Treime de Drept.

Constitutia Revolutiei, o garantie de neinlocuit

Avem o Constitutie postdecembrista, in care salasuiesc spiritul democratiei socio-liberale si vointa originara a milioane de oameni. Aceasta este diferenta specifica sau firul rosu care va trebui sa strabata toate regimurile si guvernarile, pentru a evita orice riscuri ale instrainarii sau derapajelor. Constitutia nu trebuie personalizata sau grupalizata, ca cea din 1965/1974, cu consecintele dezastruoase binecunoscute, ci socializata, precum legea fundamentala din 1991/2003, a renasterii democratiei romanesti. As observa insa ca, spre deosebire de democratiile sociala si liberala, care vin de pe cele doua laturi ale esichierului, o sinteza a lor, spre centru, sub forma democratiei socio-liberale, care conditioneaza liberalismul economiei de piata de cadrele si finalitatile sociale, mi s-ar parea mai potrivita, sub aspectul echilibrului.

Oportunitate sau oportunism?

Legata de nevoia stabilitatii constitutionale, evocata mai sus, se pune intrebarea daca o eventuala revizuire este motivata sau nu, pe fond. Ori, din cate stim, puciul parlamentar sau lovitura de stat, din vara anului trecut, a esuat. Numai asemenea modificari drastice de conditii politice ar atrage dupa sine si ajustari constitutionale de anvergura unei revizuiri. Scandalul din Ungaria pe aceasta tema ar trebui sa fie un avertisment si un moderator pentru unele ambitii politice, personale sau de grup, din Romania democrata.

Amendare sau revizuire?

Daca vom pleca de la faptul ca revizuirea in acceptiune juridica inseamna o cale de atac, termenul ca atare este, fara indoiala, nepotrivit, pentru ca nimic nu ar justifica un asemenea asalt asupra unei Constitutii democratice si liberale. Prin urmare, Titlul VII-Revizuirea Constitutiei ar fi susceptibil de o reformulare mai putin radicala, sub forma „Amendarea Constitutiei” sau „Amendamentele la Constitutie”, cu corijari corespunzatoare ale prevederilor subsecvente (initiativa, procedura si limitele amendarii sau amendamentelor).

O Constitutie a cetatenilor sau a politicienilor?

Aceasta este una din intrebarile la care initiatorii revizuirii ar trebui sa raspunda clar, complet si convingator, pentru a preveni riscul respingerii la referendum. Desi cu intarziere, avand in vedere evenimente ante si postdecembriste, romanii au invatat cu temeinicie lectia democratiei, stiu ca aceasta tine de demos, de numar si majoritate, nu de persoane sau grupuri, inclusiv partide, de aritmetica votului, care este aceeasi pe toata verticala nationala si internationala, si ca atunciu cand pierd, pierd pe mana lor, motiv pentru care electoratul a devenit el insusi un jucator, gratie culturii politice in crestere.

Ca o propunere, fiecare modificare din Constitutie va trebui sa fie insotita de explicatii privind masura in care serveste interesele cetateanului, iar proiectul nu va trebui sa fie votat in bloc, ci pe fiecare prevedere noua, motiv pentru care buletinele de vot de la referendum vor trebui sa fie sub forma de chestionar, cu raspunsuri DA si NU pentru fiecare item constitutional supus girului popular. Numai asa ar fi un vot in cunostinta de cauza si o masurare electorala corecta.

Dreptul de initiativa constitutionala

Acesta ar trebui sa fie un atribut al institutiilor de putere ale statului, mai putin al presedintelui, care trebuie sa ramana in afara jocului, pentru a-i ramane intacta capacitatea de mediere, dar si al cetatenilor, in ultimul caz acestia putand initializa si din interiorul societatii civile (SCV) sau al unor organizatii civice (OCV), ai caror membri se pot adauga, strict numeric, la numarul celor care, potrivit legii, vor avea acest drept.

Aspectul statistic mentionat este important pentru ca voturile sunt numerice si pentru a respecta principiul un om, un vot, din care se vor putea degaja majoritatea si minoritatea. Consider ca termenul ONG este unul de import, nepotrivit, cu o puternica incarcatura politica, care uneori poate deveni antistatala (fapt care se vede cu ochiul liber, cine ii da banu’, ii da si ROF-ul!), ceea ce ar fi o aberatie, potrivit Axiomei 2, pentru ca daca statul suntem noi toti, nu putem lupta impotriva noastra insine, dar si pentru ca uneori sunt niste inselatorii, nu au reprezentativitate statistica, sunt ca firmele fantoma. Alternativa propusa, OCV-urile, mi se par mai adecvate (nu stiu de ce noi nu conceptualizam si tot mergem pe imitatie).

Despre durabilitatea Constitutiei

Avem o Constitutie care beneficiaza de impresionante verificari, confirmari si recunoasteri. Cand Bruxellesul si Washingtonul, prin seful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, si asistentul Secretarului de Stat, Philip Gordon, au cerut imperativ Romaniei sa-si respecte Constitutia, in timpul crizei politice din 2012, i-au adaugat, implicit, valoare. Cand nici stanga nu a reusit sa-l demita pe presedintele de drepta si nici presedintelui de dreapta nu i-a reusit eschiva de a nu-l numi pe premierul de stanga, Constitutia s-a dovedit o balanta precisa si fiabila. Ce facem cu aceste achizitii de legitimitate si credibilitate, le aruncam peste bord? Ce vom pune in locul lor sau, si mai precis, in cat timp le vom redobandi?

Puterea in interior si puterea in exterior

Disputele pe administrare si reprezentare s-au dovedit politicianiste, la fel ca si falsele interpretari, dar, desi acestea din urma sunt de cele mai multe ori o chestiune de putere, aplicarea Constitutiei nu a putut fi dereglata, regulile acesteia fiind la fel de clare ca lumina zilei. Puterea in interior, care este una de administrare a tarii, apartine guvernului, care guverneaza, dar nu mediaza, lucru pe care il face presedintele, puterea in exterior, care este legata de reprezentare, o exercita presedintele, care „prezidentiaza”, dar nu guverneaza (nici nu ar putea), exceptia de la regula facand-o situatia in care premierul este mandatat de catre presedinte sa-l inlocuiasca, la unele manifestari sau reuniuni in afara tarii. Principial, nu cred ca ar mai fi ceva de adaugat.

Integralitate, majoritate, minoritate

Orice cetatean sau partid poate pretinde orice, dar nu inseamna ca si poate sau trebuie sa obtina orice. Aici, principiile de integralitate, majoritate si minoritate nu lasa loc de nicio rastalmacire. Principiul constitutional de integralitate din Axioma 2 il putem identifica in mai multe articole din Constitutie, la capitolele privind drepturile, libertatile si obligatiile cetatenilor. Acesta ofera fiecarui cetatean, fara nicio deosebire, deci integralitatii cetatenilor tarii, garantia de parte constitutiva a statului roman. Formularea „fara nicio deosebire” cred ca este de maxima relevanta si cu acoperire generala, nemaifiind nevoie sa insiruim sexul, etnia, religia etc., prin care se evita si riscul ca ceea ce nu a fost nominalizat sa nu fie luat in considerare.

Caracterul national al statului este dat de majoritatea calificata, ca majoritate covarsitoare a populatiei. Este vorba de regula proportiilor, in care un procent de 5%, sa zicem, nu schimba natura unei mase demografice, si nici chiar un procent eterogen insumat ceva mai mare nu ar schimba majoritatea calificata, de peste 80%. Desigur, astfel ar sta lucrurile in cazul unei paritati sensibil apropiate, de pilda de 1/2. Dupa parerea mea, pretentia UDMR ca minoritatea maghiara sa devina, in termeni de drepturi colective, parte constitutiva a statului ar putea fi luata in calcul doar intr-o singura situatie, cea a formarii unui stat comun romano-ungar, de tipul unei confederatii Romania-Ungaria, in care cele 10 milioane de locuitori ai Ungariei se vor adauga celor 20 de milioane ai Romaniei. Dar, evident, acest calcul este si ramane pur speculativ, ca si pretentia in cauza.


Privind inainte

10/12/2010

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Reactie

O proiectie politica privind Romania urmatorilor zece ani (Agenda 2020), idee adusa in campul dezbaterilor de catre PSD, ar trebui sa fie suficient de scrutatoare, pentru a nu merge in orb, dar si destul de flexibila, pentru a nu deveni un pat procustian. Cateva observatii.

-In primul rand, ar trebui sa nu uitam ca ne aflam in avionul UE, de ale carei parcurs de zbor si aterizare depindem. Turbulentele pe care le parcurgem indeamna la prudenta si la desenarea unor solutii in cazuri de urgenta, dupa care putem sa ne imaginam ce vom face cand vom ajunge la destinatie.

-Scopurile si obiectivele propuse vor avea, in mare parte, un caracter operational in raport cu cele comunitare, avand in vedere preeminenta acestora asupra celor nationale. Ca urmare, marjele de proiectie vor fi determinate, ceea ce vor spori considerabil importanta si rolul guvernele aplicante, sub aspect managerial si instrumental.

-In acest cadru, erorile de guvernare vor trebui minimizate, practic excluse, avand in vedere uriasul cost national al acestora (experienta curenta este, din pacate, elocventa din acest punct de vedere). Dupa vorba ca masori de zece ori si tai o data, puterea si opozitia vor trebui sa conlucreze activ pentru optimizarea oricarei decizii politice.

-Competenta si performanta, atat de greu incercate in ultimii sase ani, vor trebui sa devina cuvinte de ordine pentru guvernele viitoare, ceea ce nu va fi posibil fara responsabilizarea actului electoral al cetateanului si regandirea procesului electoral (modificarea legii electorale va trebui sa devina unul din obiectivele pe termen scurt).

-Cultura coabitarii ar trebui sa vizeze nu numai relatiile din interiorul guvernarii sau dintre aceasta si administratia prezidentiala, ci si pe cele dintre putere si opozitie (denuntand unilateralismul PDL) si chiar pe cele dinauntrul opozitiei. Functionalitatea opozitiei ca pol de contraputere politica este la fel de importanta ca si cea in rolul unuia dintre cele doua pistoane ale motorului social, iar unitatea sau dezbinarea sa este raspunzatoare de orice victorii sau infrangeri (PSD ar trebui sa se vindece de sindromul Geoana, iar PNL sa revina la sentimente mai bune).

-Fracturile din actul de guvernare vor fi irepetabile numai daca se va pune capat oricaror acte nedemocratice (unilateralism, abuzuri de putere, clientelism, lipsa de comunicare, opacitate etc.), care fac ca dupa fiecare ciclu electoral sa se priveasca inapoi cu manie, si vor fi inlocuite cu dialog, transparenta, co-participare si co-decidenta, in probleme de interes social, national si comunitar.

-Constitutia ar trebui sa ramana deasupra partidelor si in afara jocului politic, painea si cutitul in materie constitutionala ramanand in mainile poporului, respectand vointa populara consfintita in legea fundamentala. A face din schimbarile constitutionale un instrument politic de slabire a pozitiilor unora sau intarire ale altora, dupa cum bate vantul electoral, este o practica periculoasa pentru democratie, dar si pentru soarta Revolutiei. A pune un om sau un partid sa rescrie Constitutia (asa cum se lauda Ceausescu, ca a scris-o „rand cu rand” !) ori a o modifica in beneficiul unor interese restranse ar insemna o (re)deschidere a Cutiei Pandorei. Nu semiprezidentialismul (care e solutia de mijloc) este de vina de unele excese ale puterii, ci lipsa de inteligenta politica si luptele intestine din opozitie, greselile si autoflagelarea acesteia. Constitutia trebuie sa ramana o garantie pentru popor, dar si o botnita pentru fiarele politice.


%d blogeri au apreciat: