Anno 2013: Vom iesi din politica unui singur anotimp?

16/04/2013

Dupa dereglarea mediului si climei, care ne-a cam procopsit cu doua anotimpuri, politica pare sa-si fi depasit si acest record. Catastrofei geopolitice in W, din 1989 si 1991, i-a urmat o politica unidimensionala, cu un singur anotimp, din care au disparut seninul si insoritul. Nu deplang trecutul, ci balacirea intr-un prezent care nu duce catre niciun viitor. Oriunde te-ai uita, nu vezi decat cenusiul decadentei.

Intr-un excelent tur de orizont, liderul social-democrat Adrian Nastase ne aduce in atentie peisajul politic de primavara. Spun „liderul”, desi momentan nu detine nicio functie in PSD, deoarece, neindoielnic, Adrian Nastase este un lider deopotriva natural si consacrat, care nu poate fi rupt in mod absolut, dupa vointa cuiva, de viata  politica, in general, si a partidului caruia i s-a dedicat, fara sovaiala, in special, oricate condamnari sau pedepse politice complementare i s-ar da. Remarc insa ca excelenta respectiva nu este legata de superbia imaginilor, din pacate, pentru ca multe sunt departe de a fi incantatoare, ci de acuratetea surprinderii si luciditatea analitica, din fericire, pentru ca cine pune cu precizie un diagnostic are, cu siguranta, si viziunea lecuirii.

In timpul asta, ne spune Adrian Nastase pe blog, ideologia nu prea mai joaca niciun rol, Europa se imparte in grupuri de interese (grupul de stanga si grupul de dreapta)…”, dar, aflam din finalul postarii, „As vrea sa simt cum se instaleaza increderea ca viitorul va fi mai bun.” Ei, si cu aceasta, am ajuns la doua lucruri extrem de legate intre ele, ideologia si viitorul, la care banuiesc ca ideologul social-democrat a reflectat indelung (judecand cel putin dupa suita de carti si articole scrise in „cantonament”), si tare mi-as dori sa dau putin la o parte perdeaua laboratorului in care si-a pritocit ideile sau macar sa aflu cateva, la Congresul PSD, de la sfarsitul saptamanii, la care ma astept sa ia cuvantul, iar asteptarile mele sunt ale multor romani in tara asta, pentru ca Adrian Nastase este un lider care este respectat, ascultat si urmat.

Legat de ideologie, cel mai simplu ar fi sa o dam la o parte, iar orice guvern ar fi tentat sa nu-si lege mainile cu asa ceva, sa-si pastreze flexibilitatea de compromis sau de a da inapoi, daca este cazul, daca nu ar fi in lesa unui partid. Trebuie reafirmat insa foarte clar ca nu un premier sau nu un guvern a castigat alegerile care l-a adus la putere, ci partidul al carui mandat il exercita, tot asa cum, la randul sau, partidul raspunde in fata electoratului. Aceasta este regula de fier a oricarei democratii multipartidiste, iar regulile se respecta neconditionat.

In al doilea rand, ar fi o greseala sa se abandoneze sau sa se diminueze rolul ideologiilor, care dau identitate si perspectiva. In Europa in niciun caz nu se intampla asemenea fenomene, eventualele perceptii contrare sunt false sau abil manipulate. Fara ideologie nu se poate, iar acest fapt este lesne de inteles daca avem in vedere ca ideologiile descriu, de principiu, tintele de atins, drumul de urmat si argumentatia de sustinere. Un lucru este adevarat, ceva s-a schimbat in ideologiile europene, orizontul pe care se proiecteaza, acesta nu mai este fara de sfarsit, ci unul mult mai scurt, pe un ciclu electoral cel mai frecvent, ceea ce le face sa fie mult mai adaptabile si mai operationale.

Ideologiile pe care le observam in Europa, la dreapta europarlamentara si euroguvernamentala, care dau directia institutiilor UE, au manifestari mult mai subtile, care fac ca falsa constiinta a unei minoritati reprezentative, cum este dreapta de obicei, sa fie indusa ca si constiinta adevarata majoritatii, reprezentate de stanga. Asa se face ca exista o ideologie a crizei bancare, prin care populatia deponenta se lasa exorcizata pentru salvarea sufletelor bancilor, o ideologie a austeritatii, prin care bogatii arunca toate riscurile crizei pe spatele saracilor, o ideologie a statului de drept et caetera, in fapt tot atatea ideologizari.

Cum iesim din acest anotimp neguros? Dupa parerea mea, in primul rand ar trebui sa ne eliberam de o catusa mentala, cea a unicei alternative, de pe vremea fundamentalismului comunist. Niciodata nu exista o singura solutie, nicio problema nu are o singura modalitate de rezolvare, uneori acestea sunt chiar complementare.

In al doilea rand, ar trebui sa operam o schimbare de paradigma in planul relatiilor geostrategice si geopolitice, prin care proximitatea, despre care ni s-a spus ani, decenii si poate chiar veacuri la rand ca ar fi o sursa de conflicte, sa o transformam intr-o sursa de cooperare. Vecinatatea sau strainatatea mai apropiata sau mai indepartata, pentru ca geopolitica nu utilizeaza notiunile de proximitate sau vecinatate numai in termeni de granite comune, ci si de zona comuna, ascunde cel mai mare potential de prosperitate si securitate, care trebuie descoperit si valorificat.

Nu in ultimul rand, ma intreb daca nu cumva toata lumea este bolnava din cauza ca sta cu toate usile si ferestrele vraiste, pe unde patrund toti virusii si te trag toti curentii. Nu ar trebui sa ne pazim mai bine sanatatea? 


%d blogeri au apreciat: