Fatalitatea clientelara a vicepremierului

12/12/2010

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Analiza

In timp ce in Palatul Culturii din Targu Mures avea loc sedinta CRU al UDMR, unde urma sa se faca un anunt important pentru tara, in afara acestuia zeci de protestatari scandau, in limbile romana si maghiara: Ati sacrificat romani si maghiari deopotriva ! Iesiti din monstruoasa coalitie ! Vicepremier=Vicevinovat !, dar si multe altele care zgaraiau urechile subtiri ale politicienilor dinauntru. Probabil ca pentru Marko Bela nemultumirile si cererile oamenilor au sunat la fel de suprarealist ca si pentru Ceausescu, in urma cu douazeci de ani. Adevarul e ca prin coalizarea cu PDL la guvernare, UDMR a devenit coautor la scrierea celei mai negre pagini din istoria postecembrista a Romaniei, implicit si a Uniunii, iar singura sansa de rebranduire nu va putea veni decat din iesirea acesteia de sub povara bizareriilor politice ale lui Marko Bela.

Retragerea lui Bela de la sefia UDMR, anuntata pentru februarie 2011, va insemna nu numai inregistrarea unui record absolut de putere (18 ani !), neagreat de nicio cutuma a democratiei alternantei, dar si inchiderea unui capitol din istoria Uniunii plin de disonante si excentricitati dezintegratoare, parca voit ostile integrarii europene. Acordarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, schimbarea constitutiei, limbii oficiale, a celei a educatiei sau zilei nationale sunt cateva din temele politicii excesive a UDMR, care au fost si tot atatea scandaluri nationale. In timp ce pentru a trai mai bine si a fi mai in siguranta lumea isi da mana si tinde sa se integreze pe spatii largi, poate chiar continentale, Marko Bela s-a comportat precum un sef de trib, incercand sa-i inchida pe maghiari intr-o cusca a localismului, carora, pentru a-i controla, le-a livrat regulat mesaje etnico-emotionale.

Din declaratiile-epilog ale lui Marko Bela, prilejuite de anuntarea deciziei de a nu mai candida la presedintia UDMR, iese la suprafata, ca dintr-o psihologie abisala, o conceptie ciudata, care se poate dovedi periculoasa pentru un politician, si nu numai, judecandu-i impactul asupra comunitatii national-statale. Dar sa-l lasam pe Marko Bela sa si-o prezinte singur: „Ma irita in ultima vreme ca se spune ca UDMR a fost deja in alianta cu toata lumea, cu PSD, PNL, PDL. Cei ce spun asta nu-s deranjati ca si ei sunt in aceeasi situatie. Si in Ungaria deranjeaza ca UDMR a colaborat cu diferite partide de acolo. Eu trebuie sa va spun ca vad o interpretare fatala a loialitatii politice si repet ca UDMR nu se aliaza in baza unor ideologii cu diverse partide, ci coopereaza in functie de natura coalitiei in care vede implinirea obiectivelor propriei comunitati si unde vede solutii. Putem fi criticati pentru acesti 20 de ani, dar in acest timp UDMR a fost in stare sa colaboreze cu toate fortele democratice, in masura in care a putut actioneze in interesul comunitatii si al tarii. Nu sunt dispus sa ma rusinez ca am reusit sa colaboram cu diferite coalitii, nu sunt dispus sa se spuna ca am dat dovada de lipsa de loialitate politica. Politica noastra trebuie sa dea rezultate, trebuie sa arate ca poate si vrea sa faca totul pentru comunitatea maghiara”.

La un prim nivel de analiza, care este si cel mai fardat politic, s-ar putea achiesa la tertipul contrapunerii tribale, obtinut prin politizarea decontextualizarii sociale a comunitatii maghiare, numai ca prin gaurile produse de criza acestei perdele, cu care incearca sa se acopere Marko Bela, adevarul se vede in tot dramatismul lui: raiul capitalist e doar pentru clientela UDMR, nu si pentru restul tribului, asemanarea cu clientelismul PDL fiind izbitoare. Demagogie, cinism, viclenie, oportunism sau… ce ? Probabil ca toate la un loc si, dupa cum vom vedea, inca altele pe deasupra, pentru ca singurul efect al vanturarii la tot pasul a laitmotivului „in numele comunitatii maghiare” (vrand parca sa ia locul trandafirului in titlul celebrului roman al lui Umberto Eco !) este mentinerea unei stari mentale speciale, pretabile la manipulare (inclusiv in directia unor neintelegeri degenerative, care pot aminti de ceea ce filosoful Enrique Lynch numea cu amaraciune traditia europeana a luptelor fratricide). Cu alte cuvinte, Marko Bela a facut din conceptul de comunitate (sau minoritate), proiectat asupra cetatenilor romani de etnie maghiara, o ideologie de uz personal si clientelar. Scandalos, dar cu folos !

Sub urmatorul strat de analiza vom afla si argumentul ideologic, de care Marko Bela se dezice, de parca ar putea sa existe un partid fara ideologie, axa PDL-UDMR-FIDESZ-JOBBIK pozitionand exact Uniunea in spectrul ideologiilor de dreapta. Indiferent de cum va arata ideologic in viitor, UDMR-ul lui Marko Bela a fost intotdeauna de dreapta, excesele nationalist-sovine fiind proprii acestei familii ideologice, iar faptul ca escamoteaza aceasta identitate nu este decat o alta stratagema, care sa-i poata permite lipirea de vectorii de putere de stanga, pentru a putea evita opozitia, cand barca puterii de dreapta se scufunda…

La cel mai profund nivel de analiza dam peste cea mai primejdioasa caracteristica a filosofiei politice a lui Marko Bela, fatalismul, atunci cand spune ca da o interpretare fatala loialitatii politice. Din felul cum isi nuanteaza aceasta afirmatie, iti dai seama de o lacuna grava, de faptul ca ceea ce-i lipseste este tocmai interesul national, fara de care orice conceptie politica devine o elecubratie. Nu poti sa fii loial unui om sau unui partid impotriva interesului national. Istoria este plina de exemple privind consecintele ruinatoare ale unei asemenea orbiri politice. De fapt, fatalitatea loialitatii de care vorbeste vicepremierul este una clientelara, de dragul puterii in orice situatii si cu orice pret. In niciun caz nu vizeaza interesele comune ale romanilor si maghiarilor, cuantificate de interesul national. Romania dezastrului national produs de Basescu, Boc si Bela, in care romanii si maghiarii au fost in egala masura victimele genocidului social, arata nu numai clientelismul monstruoasei coalitii, dar si nocivitatea separarii ideologice in comunitati etnice diferite, in detrimentul celei politice national-statale. Exista o singura Romanie si un singur stat, iar binele comun nu poate veni decat din partea acestuia din urma, care nu poate fi decat un stat social.