Romania: Stat paralel sau guvernare indirecta? Presedintia intarzie Guvernul in adoptarea bugetului. S-ar putea chiar sa-l blocheze in CSAT

Bugetul a fost blocat sa intre pe ordinea de zi a sedintei de Guvern de vineri, datorita absentei avizului CSAT, care se va reuni marti pentru a se pronunta. Acest lucru nu s-a intamplat cu bugetul de anul trecut, al Guvernului tehnocrat, dar cu noul Guvern politic, al PSD, a schimbat foaia, trecand de la procedura pe repede inainte la cea a batutei pe loc.

Este o noua intarziere, va fi poate si un nou blocaj al Guvernului Grindeanu, dupa alte cateva rasunatoare. Cel mai recent blocaj este al ordonantelor privind reforma justitiei, ca te intrebi daca nu cumva in Romania exista un stat paralel sau daca nu cumva se practica guvernarea indirecta, prin presiuni si blocaje care schimba deciziile Guvernului.

Practic, Iohannis se prevaleaza de orice atribut al functiei prezidentiale pentru a pune bete in roate Guvernului, pentru a-l substitui sau deturna din actiunile sale legale. Poate, poate va reusi sa-l naruie, sa creeze o criza guvernamentala? Ar putea fi acesta un mod de gandire al presedintelui? Pentru a clarifica, inapoi la Constitutie!, Guvernul este suveran si raspunzator in privinta bugetului, la el exista initiativa, competenta si autoritatea executive, coroborate, bineinteles, cu atributele Parlamentului de dezbatere si legiferare.

Ce nu stie presedintele Iohannis, semnele de nestiinta sunt vadite, este ca in intocmirea bugetului trebuie respectata legea proportiilor economice. Se pun in balanta nevoile cu resursele, urgentele de etapa cu nevoile curente si de perspectiva si multe altele. De aceea Guvernul discuta si rediscuta cu ministerele si ceilalti parteneri bugetari, mai micsoreaza la unul, mai mareste la altul, totul pentru a obtine o armonizare, un buget optim, ca dimensiune si structura. Cei care au nesocotit proportiile, o stim, au dat mana cu criza.

Ma intreb si intreb, retoric fireste, dar nu vad o alta cale de sensibilizare sau responsabilizare, oare intarzierea bugetului, poate chiar blocarea lui in CSAT, pentru bucatica sau sectiunea numita buget al institutiilor din domeniul securitatii nationale, va aduce mai multa armonizare bugetara sau mai multa securitate nationala? Nu avem comisii specializate parlamentare, nu avem discutii in plen, in care se pot face corectii, imbunatatiri? De ce s-a schimbat procedura de avizare CSAT, care i-a ajutat pe tehnocrati? Exista o rea credinta institutionala fata de guvernarea social-democrata? Stiu ca suna incredibil, dar intrebarea nu poate fi ocolita. Cand toti ne zbatem sa fie bine, unii se lupta sa fie rau? Si daca da, ce-i de facut?

Presedintele, cu dreptul la CSM: Vizibilitate CSAT pentru procurorul general!

Presedintele Klaus Iohannis a declarat, azi, la sedinta CSM: „Din punct de vedere al consolidarii sistemului judiciar, opinez ca, in perspectiva regandirii si modernizarii arhitecturii institutionale a legilor sigurantei nationale si a legii CSAT, este util sa luam in discutie daca nu cumva intre membrii CSAT ar trebui sa se regaseasca si procurorul general, nu o persoana anume, ci institutia procurorului general”.

Ce ar trebui  sa avem in vedere, principial vorbind, la implementarea unei asemenea propuneri, care, neindoielnic, va consolida statul de drept?

In primul rand, termenul de magistrat are mai multe acceptiuni, dintre care numai una este in mod expres juridica, acoperitoare pentru procurori si judecatori. Nu ar fi cazul, deci, sa o amestecam cu celelalte acceptiuni, ceva mai largi, care pot ingloba orice functionar public superior, orice inalt demnitar al statului (inclusiv din domeniul judiciar). Daca nici semantica nu o face, noi cu atat mai putin.

In al doilea rand, statul nu se identifica, in mod reductionist, cu puterea executiva (administrativa), ci le incorporeaza, in mod egal si separat, pe toate cele trei, cunoscute. Fara indoiala, in actuala codificare constitutionala, care face din CSAT un organism executiv, procurorii si judecatorii nu au ce sa caute, cu atat mai mult cu cat „religia” statului de drept si democrat este independenta justitiei. Atrag atentia asupra celor doua caracteristici corelative, dreptul si democratia, din consacrarea constitutionala a statului roman (mai sunt si altele, dar cele doua ne intereseaza in mod special in discutie).

In al treilea rand, transformarea procurorilor in „avocati ai statului” ar introduce, dupa parerea mea, o asimetrizare etatista a raporturilor stat-cetatean, ceea ce o face discutabila. Mai degraba, initiativa de schimbare a status-rolului procurorului, ar putea merge pe ideea de „avocat al legii”. Cred insa ca statutul de magistrat este un progres, la care, prin urmare, nu ar trebui sa se renunte.

In fine, CSAT-ul se ocupa si de amenintarile pe care le reprezinta crima organizata, grupurile infractionale organizate, coruptia etc., care ar necesita si angrenarea responsabilitatilor juridice in compunere si in atributiuni. Evident, aici este o lacuna, care ar trebui inlaturata prin modificari constitutionale si legislative corespunzatoare.

Definirea CSAT-ului ar trebui, in opinia mea, sa consoneze cu definirea integrata sau integrativa a statului roman, asa cum se stipuleaza in art. 1 din Constitutie. Acest lucru ar permite reunirea conlucrativa in CSAT a varfurilor tuturor celor trei puteri ale statului (poate si o reunire consultativa, pe unele teme). In acesti termeni, in cadrul CSAT nu ar exista riscul de suprapozitionare sau de superputere intre cele trei puteri.

PS: Din acelasi motiv, poate pentru CSAT ar trebui studiate si variantele copresedintilor, presedintiei rotative sau presedintelui de sedinta, potrivit celor trei puteri, atributiunilor constitutionale sau ordinii de zi.

Statul de drept si contraatacul lasitatii (Actualizat)

Schimbarile, prin demiteri sau demisii, de la MAI, IGSU si ROMATSA vor ramane de domeniul jumatatilor de masura daca nu vor viza si STS, unul din principalii vinovati ai intarzierii de localizare a accidentului aviatic din Apuseni. STS-ul se afla insa in subordinea exclusiva a presedintelui Basescu, care nu da niciun semn ca ar fi dispus ca tragerea la raspundere sa atinga conducerea STS, careia ii este indatorat pentru servicii politice si electorale, asa cum a rezultat din unele investigatii si analize media.

In momentul catastrofei, Traian Basescu se afla in vizita oficiala in Israel. Absenta din tara ar fi dus, dupa unele reactii critice, la relaxarea STS fata de alerta, probabil din obisnuinta de a lua in serios doar ordinele personale ale sefului sau de faptul ca, asa cum spune un proverb, cand stapanul nu-i acasa, soarecii joaca pe masa. Singura sansa ca vinovatii de la STS sa plateasca si sa afle ca statul de drept chiar nu-i o gluma, nici daca te afli sub protectia celei mai mari palarii politice, ar fi sa reuseasca demersul premierului Victor Ponta de demitere a acestora, prin convocarea unei sedinte extraordinare a CSAT. Vointa presedintelui de a NU convoca o astfel de sedinta ar putea fi contrabalansata de catre premier, daca, in calitatea sa de vicepresedinte al CSAT va obtine semnaturile a o treime din membrii Consiliului in favoarea convocarii. Se anunta o lupta dura, care, daca va zdruncina pozitia lui Basescu in fata CSAT, ar putea avea si alte consecinte.

Cum se intampla in astfel de cazuri, aroganta si lasitatea nu stau degeaba, contraataca. Unele din ideile fugii de raspundere pun in sarcina sistemelor de goniometrare si de radiolocatie ale Armatei detectarea locului de prabusire al aeronavei. Raspandirea tezei unei vinovatii globale este una din diversiunile comune strategiilor de disipare a raspunderii, care incalca in mod flagrant realitatile privind diviziunea muncii si titularul de responsabilitate. Exista institutii, oameni si aparatura cu finantari si destinatii speciale pentru astfel de misiuni civile, care sunt insasi ratiunea de a exista a unor state de organizare si dotare. Ca pot fi si responsabilitati sau utilizari secundare este cu totul altceva.

Pe de alta parte, se forteaza in mod grosier identificarea goniometrelor si radarelor civile cu cele militare, a celor mobile cu cele fixe, sa ne gandim numai, pentru a ne face o idée privind precizia de determinare, la ce inseamna sa localizezi un automobil in traficul rutier sau aerian intern, si ce inseamna localizarea unui bombardier strategic, unei nave de lupta sau rachete in spatiile de securitate nationala, regionala sau internationala. Si, de asemenea, pentru expertii neinregimentati politic este foarte clar faptul ca punctul de pierdere a unei tinte de catre un radar militar nu se identifica cu cel de  prabusire, diferentele pot fi de kilometri sau zeci de kilometri, in functie de viteza.

Sa ne intelegem, caderea unui avion nu este o cadere pe ringul de dans, acest lucru este inteles la fel in toata lumea, doar exploatarea emotionala este diferita, dar analiza cauzelor, responsabilitatilor si corectiilor trebuie sa fie exhaustiva, fara exceptii politice.

Actualizare (25.01.2014). Ultima gaselnita de evaziune a titularilor de responsabilitate este de directionare a atentiei spre pista unei asa-zise omisiuni din raportul Guvernului (care de fapt a fost o sinteza) a unei informatii despre accidentul aviatic: „Ministerul Apararii a determinat distanta dintre ultima pozitie cunoscuta a avionului si locul prabusirii – 2 km, dar datele nu au fost folosite.” (HotNews.ro).

In realitate, este vorba de o aproximare de distanta, repet de aproximare, de care am amintit, dintre punctul de disparitie de pe ecranul radarului a reflexiei electromagnetice de la tinta si arealul probabil, nu punctul, de prabusire. O astfel de aproximare functioneaza pana si in cazul celor mai performante sisteme de localizare, precum cele vizand recuperarile de epave sau capsule cosmice (a se vedea istoricul NASA).

Noua lucratura (cu iz de servicii?), incearca sa ascunda o neglijenta crasa inapoia unei pretinse neputinte, care sa antreneze o repozitionare de raspundere, cel putin in opinia publica, prin retragerea discreta din prim-plan. Practic, asistam la fenomene de „degivrare” a unor institutii si de „givrare” a altora. Se uita insa ca daca lucrurile ar sta cum se insinueaza, nicaieri in lume nu ar mai functiona diviziunea dintre securitatea civila si securitatea militara, solutia este la fel de absurda ca si ipoteza.

Actualizare 2. Ideea fundamentala, care ar trebui sa opreasca intr-un fel plimbarea bulei de emotionalizare si culpabilizare, ar fi ca in primul rand ar trebui urmarita nu taierea de capete, ci explorarea intregii plaje de erori posibile, pentru ca acestea sa nu se mai repete. O eroare posibila ar fi putut fi data si de decalibrarea sistemelor de localizare, care ar fi putut tine de neprofesionalism sau de nerespectarea regulamentului de calibrare.

Scutul si Mica America

Desi decizia Romaniei de a raspunde invitatiei SUA de a gazdui scutul american antiracheta este una eminamente proamericana, aceasta nu este antirusa, ci este un rezultat firesc al prefacerilor de dupa Razboiul Rece.

Asa cum istoria a consacrat Bucurestiul drept Micul Paris, prezentul si, mai ales, viitorul tind a proiecta Romania ca o Mica America. Temelia noului edificiu statal romanesc a fost pusa de Ion Iliescu, in urma istoricului consens obtinut la Snagov privind calea euroatlantica, iar construirea acoperamantului pare a-si fi gasit in Traian Basescu masonul potrivit.

Diferentele de opinie intre stanga si dreapta apar in privinta alegerilor consecutive consensului. Securitate prin prosperitate sau prosperitate prin securitate ? Si intr-un caz si in celalat realitatea europeana si euroatlantica ofera mai multe nedumeriri decat certitudini (cand securitatea intarzie sa apara, cand prosperitatea se lasa prea mult asteptata).

Pentru a nu pune in conflict cele doua principii, primul raspuns pe care trebuie sa-l dea orice analiza se refera la faptul daca gradul de securitate pe care-l poate oferi scutul in mod real justifica investitia, cu atat mai mult cu cat argumentele sunt contradictorii (se vorbeste de impenetrabilitate si de doborarea a orice misca in aer, dar si de penetrabilitatea data de ciocanul zburator si grindina de rachete cu focoase multiple).

Dar sunt si alte intrebari, la fel de  importante, care-si asteapta raspunsuri clarificatoare. Politic si geopolitic, scutul antiracheta va aduce mai multa incredere sau mai multa tensiune ? Care va fi impactul economic si geoeconomic ? Dar geostrategic si militar ? (nu trebuie uitat ca multi vectori nucleari ostili se vor reorienta catre Romania, aruncand-o astfel din sfera amenintarilor conventionale in cea a celor nucleare).

In noianul de intrebari, putine lucruri sunt limpezi. Castigatorul politic de necontestat de pe urma amplasamentului romanesc al scutului american va fi Traian Basescu, a carui initiativa strategica va continua sa-l pozitioneze pe val. Economic, singura certitudine o reprezinta costurile, care vor fi foarte mari (de ordinul miliardelor de dolari).

Una dintre concluziile rationale care pare a se decanta din aceste prime reactii si neclaritati, de dupa neasteptatul anunt privind decizia CSAT referitoare la scutul american antiracheta, ar fi ca o dezbatere nationala pe aceasta tema, premergatoare ratificarii, ar fi legitima si necesara.