Presedintele, cu dreptul la CSM: Vizibilitate CSAT pentru procurorul general!

06/01/2015

Presedintele Klaus Iohannis a declarat, azi, la sedinta CSM: „Din punct de vedere al consolidarii sistemului judiciar, opinez ca, in perspectiva regandirii si modernizarii arhitecturii institutionale a legilor sigurantei nationale si a legii CSAT, este util sa luam in discutie daca nu cumva intre membrii CSAT ar trebui sa se regaseasca si procurorul general, nu o persoana anume, ci institutia procurorului general”.

Ce ar trebui  sa avem in vedere, principial vorbind, la implementarea unei asemenea propuneri, care, neindoielnic, va consolida statul de drept?

In primul rand, termenul de magistrat are mai multe acceptiuni, dintre care numai una este in mod expres juridica, acoperitoare pentru procurori si judecatori. Nu ar fi cazul, deci, sa o amestecam cu celelalte acceptiuni, ceva mai largi, care pot ingloba orice functionar public superior, orice inalt demnitar al statului (inclusiv din domeniul judiciar). Daca nici semantica nu o face, noi cu atat mai putin.

In al doilea rand, statul nu se identifica, in mod reductionist, cu puterea executiva (administrativa), ci le incorporeaza, in mod egal si separat, pe toate cele trei, cunoscute. Fara indoiala, in actuala codificare constitutionala, care face din CSAT un organism executiv, procurorii si judecatorii nu au ce sa caute, cu atat mai mult cu cat „religia” statului de drept si democrat este independenta justitiei. Atrag atentia asupra celor doua caracteristici corelative, dreptul si democratia, din consacrarea constitutionala a statului roman (mai sunt si altele, dar cele doua ne intereseaza in mod special in discutie).

In al treilea rand, transformarea procurorilor in „avocati ai statului” ar introduce, dupa parerea mea, o asimetrizare etatista a raporturilor stat-cetatean, ceea ce o face discutabila. Mai degraba, initiativa de schimbare a status-rolului procurorului, ar putea merge pe ideea de „avocat al legii”. Cred insa ca statutul de magistrat este un progres, la care, prin urmare, nu ar trebui sa se renunte.

In fine, CSAT-ul se ocupa si de amenintarile pe care le reprezinta crima organizata, grupurile infractionale organizate, coruptia etc., care ar necesita si angrenarea responsabilitatilor juridice in compunere si in atributiuni. Evident, aici este o lacuna, care ar trebui inlaturata prin modificari constitutionale si legislative corespunzatoare.

Definirea CSAT-ului ar trebui, in opinia mea, sa consoneze cu definirea integrata sau integrativa a statului roman, asa cum se stipuleaza in art. 1 din Constitutie. Acest lucru ar permite reunirea conlucrativa in CSAT a varfurilor tuturor celor trei puteri ale statului (poate si o reunire consultativa, pe unele teme). In acesti termeni, in cadrul CSAT nu ar exista riscul de suprapozitionare sau de superputere intre cele trei puteri.

PS: Din acelasi motiv, poate pentru CSAT ar trebui studiate si variantele copresedintilor, presedintiei rotative sau presedintelui de sedinta, potrivit celor trei puteri, atributiunilor constitutionale sau ordinii de zi.


Despre o graba si un ofsaid (plus, in final, niste intrebari retorice)

08/04/2013

Pur si simplu nu inteleg graba lui Victor Ponta de a numi sefii parchetelor. Dupa ce peste noapte a luat fata CSM-ului cu propriile propuneri, ca ministru interimar al Justitiei, forteaza acum scurtarea drastica a calendarului de avizare. Dupa ultimele informatii, CSM-ul va raspunde scrisorii premierului cu avizele chiar in aceasta saptamana, cel mult in urmatoarea.

Pe de alta parte, sunt greu de inteles si semnalele premierului care isi leaga actiunile de nevoia asigurarii independentei procurorilor, asa cum exista in orice democratie, dar si ale vicepremierului care, pe aceeasi nota, te lasa fara replica, atunci cand afirma ca propunerile lui Ponta sunt alternativa la numirea politică, care ar fi afectat credibilitatea instituţiilor şi a României.

Si toata aceasta graba este inaintea Congresului PSD, de la sfarsitul saptamanii viitoare. Ii este teama lui Ponta de un neprevazut? Ma grabesc sa spun ca nu impartasesc un anumit curent din partid care-i cere demisia din fruntea guvernului, pentru inchipuite nerealizari, timpul de guvernare este prea scurt pentru a merita o asemenea imputatie, dar si pentru ca tanarului premier nu-i lipsesc energia si determinarea pentru a-si duce la bun sfarsit mandatul celor patru ani, pana in 2016.

O demisie din fruntea PSD ar fi insa altceva, iar acest gest nu ar trebui sa i se sugereze, ci sa vina din propria-i convingere, ca un act legitim si necesar pentru bunul mers al guvernarii. Pentru cei care nu inteleg, i-as indemna sa priveasca la ultima manevra a lui Basescu, care prin adioul spus PDL-ului si asumarea paternitatii spirituale pentru Fundatia Miscarea Populara l-a lasat in ofsaid politic pe Victor Ponta. In mod practic, Traian Basescu nu mai poate fi acuzat de nicio politizare, in schimb Victor Ponta, ca sef de partid, DA!

In concluzie, despre ce independenta vorbim? Premierul, ca si Presedintele, nu ar trebui sa fie al tuturor romanilor? Chiar nu se aude niciun fluier?


Negandirea unei razgandiri. Miza ideologica ascunsa a unui joc politic

03/04/2013

Probabil ca pe multi analisti ii preocupa gasirea cheii corecte de interpretare a razgandirii premierului in problema numirii procurorilor sefi la PG, DNA si DIICOT. De ce, dupa ce a sustinut ca renunta la aceste numiri si ca le va lasa in sarcina viitorului ministru al Justitiei, Victor Ponta s-a sucit si a trimis la CSM scrisoarea cu propunerile de candidati, intre care nominalizarea lui Kovesi pentru preluarea „mosiei” lui Morar a starnit furia PNL?

Incheierea interimatului la Justitie, aparut dupa plecarea Monei Pivnicirea la CCR, si revenirea portofoliului la PNL ar putea fi un raspuns, sub rezerva ca ar fi inconfortabil sau greu de argumentat in favoarea cui ar curge  graba cu care s-a exploatat conjunctura unei astfel de manevre. Pe de alta parte, castigurile pe termen scurt nu se dovedesc a fi intotdeauna si solutii fezabile pe termen lung. Nu de putine ori am vazut cum tactici gresite au distrus si cele mai bune strategii. Mutarea lui Ponta chiar va fi una castigatoare pentru PSD?

In tot jocul ipotezelor, un lucru este cert, Crin Antonescu a pierdut pe mana lui, a dat vrabia din mana pe cea de pe gard, respectiv un mandat liberal pe un interimat social-democrat la Justitie, ceea ce a facut sa piarda controlul pe numirile procurorilor sefi. Este mai putin important daca aceasta pierdere a fost efectul unei lipse de previziune sau unei inselari de incredere, ceea ce conteaza est rezultatul, liberalii s-au vazut pusi pe… liber.

Chiar daca PNL-ul a inceput sa se miste, prin avansarea unor propuneri pentru portofoliul Justitiei, nu cred ca lucrurile se vor schimba, Victor Ponta a trimis mingea in terenul CSM, iar aprecierea transparentei si meritocratiei se va transfera in totalitate asupra procedurii si continutului avizarii. Liberalilor nu le va mai ramane decat sa-si rumege inabilitatea si sa-l blameze pe co-presedintele social-democrat al USL pentru troc politic, pe deasupra capului lor, cu oponentul de la Cotroceni.

Traian Basescu, care a reusit sa-si impuna omul pe lista lui Ponta pentru DNA, are toate motivele sa jubileze, pare a fi un fel de Midas, care orice atinge il transforma in portocaliu, cel putin in materie de razgandiri premierul pare sa fi ajuns sa-i semene perfect. Ramane de vazut daca portocaliul in cauza va straluci ca aurul regelui frigian sau va mirosi precum in cazul bolilor de coprofilie sau coprofagie, pentru a face trimitere la o replica celebra, de care s-ar putea dovedi ca sufera nu numai unii dintre jurnalisti, ci si unii dintre politicieni.

Nu exclud ultima varianta din cel putin doua puncte de vedere. Primul, pentru ca trocul lui Ponta ar putea fi perceput ca imoral sau ca o tradare de catre o parte din electoratul de stanga si/sau chiar de catre un segment al PSD. In acest ultim caz, vom afla la Congresul din 20 aprilie cat de mare sau de influenta va fi cota nemultumitilor din partidul al carui presedinte este premierul. Ironia, mai mult amara decat caustica, a unui fost presedinte PSD, sub forma unei „propuneri” pentru numirea procurorilor sefi, transmite multe, insa ceea ce mi se pare a fi de luat mai mult in seama ar fi redirectionarea presiunilor de uzura si de rupere dinspre zona liberala spre cea social-democrata, ceea ce va schimba perceptia (si nu numai) privind balanta de putere din interiorul si din afara USL.

In al doilea rand. Functionalitatea actuala a sistemului politic, de establishment sau de status-quo, cum vrem sa-i zicem, este rezultatul unui echilibru relativ la care s-a ajuns prin contrabalansarea dintre doua pacte, unul de alianta si celalalt de coabitare. In momentul in care unul dintre aceste doua pacte va ceda, vor fi efecte. Cel mai bulversant, pentru intreaga scena politica, mi se pare a fi ruperea primului pact, care va duce la repozitionari ideologice, implicit la schimbari de raport de forte, mai greu de crezut ca si de ierarhii, dar suficiente pentru a face dificila realizarea oricarei noi majoritati.

Chiar daca toate partile dau asigurari ca USL nu se va rupe, in pofida unei decizii a premierului de care, in premiera, liberalii se „despart” in mod oficial, toata lumea intelege ca un divort efectiv ar putea fi mult mai aproape decat s-a anticipat initial, iar vina pentru care acest lucru se va intampla nu pare, in acest moment, sa mai fie un secret. Nimeni nu se asteapta insa ca ruperea protocolului de alianta se se produca pe un obiectiv tactic, iar numirea procurorilor are un asemenea calibru , in dispretul celor strategice, cum ar fi cele de anvergura regionalizarii si revizuirii constitutionale.

Deocamdata, nimic relevant nu se petrece pe partea dreapta, fara marele absent care este PNL, dar deschiderea unui front invizibil in USL nu mi se pare a fi de bun augur. Posibilitatea scufundarii ambilor coabitanti, in cazul destramarii celui de-al doilea pact, nu ar fi o ipoteza neglijabila, mai ales daca observam diferentele de antrenare pe care le angajeaza premierul si presedintele. In timp ce unul are in spate un partid, celalalt nu are nimic!

O a doua certitudine ar fi ca partea care va iesi vatamata din relatia de alianta, in perceptia publica, din pricina actiunilor unilaterale ale celeilalte parti, va pune mana si pe potul de simpatie si imagine, cum se intampla in astfel de cazuri. Cred ca de fapt aceasta este si o miza ideologica ascunsa a jocului politic pe Justitie, care s-ar putea dovedi mult mai subtila decat ne-am putea inchipui. Nu ma voi lansa in presupozitii referitoare la avizul CSM-ului, desi ar merita un exercitiu de imaginatie, cred insa ca pentru prima data in ultimii opt-noua ani ne apropiem in mod real de sansa de a iesi din cercul vicios al ruinatorului joc portocaliu.


%d blogeri au apreciat: