Un terorism atipic si filosofia unei posibile solutii

Ostaticii fortati sa fluture un steag islamic la fereastra unei cafenele din Sydney si atacul asupra unei scoli din Peshawar, cu peste 140 de victime, in mare majoritate copii, aduc din nou si in mod acut in atentie fenomenul terorismului.

Hotarat lucru, terorismul islamist este unul ciudat. Daca nu cumva dedublat. In primul rand, prin contrazicerea anonimitatii din definitia clasica a terorismului. Teroristii islamisti exerseaza o agresiva publicitate negativa, parca in mod intentionat vor sa atraga atentia dezaprobatoare asupra identitatii, etnicitatii si religiei lor.

In al doilea rand, prin contrazicerea caracteristicii de asimetrie, terorismul ISIS foloseste arme conventionale si strategii militare specifice unei armate de mare putere, cu care de altfel si ameninta cu un razboi mondial.

In al treilea rand, si prin aceasta ajungem la esenta, face mult rau islamului si islamicilor. Niciun obiectiv politic islamic nu poate fi atins prin autodamnare si autodistrugere.

Ce ar trebui facut? Un dialog, o delimitare si o solidaritate in sanul islamului ar fi pasul de inceput obligatoriu, ar fi calea de a afla impreuna raspunsul la intrebarea cui ii foloseste terorismul care face rau islamului si islamicilor? Apoi, cum supralicitatele negocieri directe nu dau rezultate cand nu sunt de pe pozitii egale, ONU ar trebui sa dea expresie juridica si democratica unei solutii, majoritare si de drept international, la crizele din Orientul Mijlociu.