Statul de drept, articol unic

17/12/2013

“Legile nedrepte sunt cea mai rea forma de tiranie”, isi incheie scrisoarea, citandu-l pe Edmund Burke, romanii-americani care i-au scris premierului Victor Ponta, pentru a-i cere sa-i demita pe toti liderii PSD din Camera Deputatilor, care se fac vinovati de votul din “martea neagra”, si pentru a sustine, in acelasi timp, ambasada americana.

La prima vedere, am putea fi tentati sa credem ca este vorba despre o cerere ca oricare alta, care tine de democratie, de drepturile de opinie si de petitie. In fond, pe nimeni nu-l doare gura sa ceara sau sa protesteze. Cand insa cererile si protestele fac sa ne doara la statul de drept si la democratie, abordarea si tratamentul se schimba.

A-i cere unui sef de executiv sa intervina si sa preia controlul asupra legislativului echivaleaza cu a indemna la lovitura de stat si dictatura, asa cum numai prin tarile africane se intampla. Bineinteles, nu am si nu voi avea nimic, niciodata, cu semnatarii unei scrisori deschise, care imi ofera doar prilejul, nu si cauza acestui comentariu. Nu pot insa sa nu ma intreb, cine sunt tragatorii de sfori, cei care schimonosesc democratia si-o impung pe la spate, cerandu-i „Striga Baraba!”?

In toata lumea democrata se stie, de la Locke si, mai ales, Montesquieu,  ce inseamna separatia puterilor, si se respecta. Cu totii cunoastem, la fel de bine, ca statul de drept este statul care se bazeaza pe domnia legii. Dar mai stim, noi, oare, ce inseamna lege, care este sursa sa originara? Tare mi-e teama ca nu, din moment ce tindem sa o identificam cu vointa unui om sau a unui grup restrans de interese, uneori dinafara, ce o transforma intr-o problema cu solutii ce tin de zonele libertatii si eliberarii.

Ignorarea sistematica, in ultimii ani, a numeroase miscari sociale, legate de criza si austeritate, care, ca o paranteza, le-au concurat, mai mult sau mai putin la limita, pe cele din timpul comunismului, a unor evenimente electorale, cum a fost referendumul de demitere ori avand in centrul lor interese nationale, referitoare la securitatea economica, energetica sau ecologica (gaze de sist, resurse aurifere, minerale etc.) releva o distorsionare imorala si abuziva a statului de drept, al carui articol unic pare a fi scoaterea in afara legii a vointei poporului!

S-a intrecut orice masura a rusinii si a bunului simt, dincolo de care vointa poporului nu mai conteaza. Vointa populara este insultata, calomniata, calcata in picioare! Pentru cei care, in virtutea mandatului democratic, o reprezinta, o apara si o duc la indeplinire, vointa populara a ajuns sa le fie imputata, sub acuzatiile incredibile de “puci” si de “pucisti”!

Sarmanul Edmund Burke, care ne-a lasat una din cele mai scanteietoare cugetari despre nedreptate, ar ramane mut de uluire sa afle ca aceasta paleste, azi, in fata tiraniei de a scoate in ilegalitate vointa populara!

A venit vremea sa ne reamintim ca sursa originara si exclusiva a legii este vointa populara, sa o reabilitam, impreuna cu toate valorile firii si ale pamantului. In ceasul al doisprezecelea, sa ne intoarcem la ideologia conservatoare a valorilor traditionale, care ne dau identitate, ne fac sa ne pastram nealterata natura umana, ca indivizi, ca familie, ca societate, urmand caile morale si ale credintei parintilor si stramosilor nostri.

Sa reflectam si noi, alaturi de intregul Est, la limpezimea si taria de cristal a cuvintelor lui Nikolai Berdiaev, despre misiunea de salvare si progres a conservatorismului, al carui sens „nu constă în faptul că el împiedică mişcarea înainte si in sus, ci în aceea că împiedică mişcarea înapoi şi în jos până la întunericul haotic”.