Un adevar dureros de nedemocratic: Noua Putere, tinta de serviciu a opozantilor Ideilor Nationala si Sociala

19/08/2012

Stiti din ce se naste si hraneste totalitarismul?, i-as intreba pe cei care asalteaza din exterior Romania, in ultimul timp, cu tot felul de porunci si dictate, cuprinse in tot felul de liste, mai lungi sau mai scurte sau in mesajele unor mesageri de peste mari si tari. Din dogmatism! Am platit prea scump, cu libertatea, pentru a risca sa platim acelasi pret, prin trecerea la noile dogme, ale capitalismului „real” sau democratiei „reale”, intruchipat sau intruchipata de un nou model unic, la fel de grav bolnav si de nereformabil, dupa cum ne arata criza, care este una de sistem, ca pe vremea sovietismului, care ne era prezentat si impus drept singura forma de comunismu „real”. Ce a iesit s-a vazut, prabusirea a fost atotcuprinzatoare, pentru ca atunci cand copiezi si te inscrii intr-un sistem sau model unic riscul de a te expune oricarei defectiuni, aparute in orice punct al acestuia, devine implacabil, datorita efectelor de propagare si contaminare.

Ceea ce se intampla, acum, in Romania si Grecia, de exemplu, dar nu numai, ca si criza de sistem si mod de rezolvare, s-a intamplat in 1956 in Ungaria si Polonia si in 1968 in Cehoslovacia, cu deosebirea ca mijloacele de presiune si corectie nu mai sunt tancurile, ci pietele financiare. Ca orice om liber, sunt ingrijorat de inversunarea cu care apostolii razboiului rece incearca sa reinvie idei precum cele de “lagar” sau “frate mai mare”, care pironeau Romania in interiorul unor aliante si piete si ii impuneau sa fie mai putin egala decat primul dintre egali. In termeni geopolitici, destinul Romaniei este unul euro-atlantic, dar geoeconomic ar fi o greseala daca am ignora spatiul euro-asiatic, o piata gigantica, pe care am avut destui parteneri traditionali, pana in 1989.

Refacerea legaturilor pe toate azimuturile noii realitati ar ancora mai bine Romania, ar face-o mai stabila si nedecupabila, iar prin acestea, puternica, pentru ca economia mondiala si globalizarea ofera libertate de miscare tuturor, fara ingradiri prin noi ziduri si cortine. O astfel de Romanie ar aduce mai multa siguranta si prosperitate spatiului euro-atlantic. Dar, pentru aceasta, in termenii fiintarii national-statale si ai democratiei, destinul Romaniei trebuie sa fie in primul rand unul romanesc, fara a fi legat de aiuritoare cerinte de a fi „pro” cu unii si „anti” cu altii, ca probe ale unei pretinse dragoste pentru un frate mai mare.

„Anti-americanismul” de mucava, de care vorbesc aceiasi „apostoli” si pe care-l sprijina pe idei gaunoase cu privire la criza politica din Romania („lovitura de stat”, „puci parlamentar” etc., precum „deviatiile” de care era dez/informat, altadata, Stalin!) ori de si mai trista amintire (pe cine nu controlam si supervizam este impotriva noastra, pentru a folosi o parafrazare) este nu numai o prostie, ci si o poveste rasuflata! Economia de piata este prin excelenta libera si incompatibila cu ciopartirea economiei mondiale in sfere de influenta sau lagare si cu conducerea acestora din anumite centre, dupa cum, explicit sau subtextual, ni se spune adesea.

Daca ar fi sa vorbim cu adevarat de „ingrijorari”, ar trebui sa ne preocupe faptul ca noua putere a devenit tinta de serviciu a opozantilor Ideilor Nationala si Sociala si ca orice politician al prezentului care le-ar apara, ar fi ponegrit si etichetat in fel si chip, cu aceeasi furie fara seaman. Nu este de mirare sa recunoastem un astfel de opozant in persoana lui Traian Basescu, care si noaptea daca ii scoli din somn iti va repeta papagaliceste ideile cu care a fost setat politic, la scoala PPE, pentru scaunul de la Cotroceni: transfer de suveranitate, instrainarea resurselor nationale, companii multinationale, Europa federala, buget federal etc.

Nu-i de mirare ca Traian Basescu este slab si urat in tara si puternic si „iubit” in afara, ca singurele argumente ale sustinatorilor sai sunt de autoritate, confirmand parca zicala ca cine poate sa constranga nu se va obosi niciodata sa convinga! Dar, daca Traian Basescu va reveni la Cotroceni, in pofida uriasului vot popular de demitere, atunci separatia puterilor sau independenta CCR, Parchetului General si DNA va deveni, practic, imposibil de explicat si sustinut.


O idee geopolitica ocultata, dar uzitata: „Cele doua semicercuri”, o posibila teorie

20/06/2012

Intr-un editorial din Jurnalul National, reluat si pe blogul personal, liderul social-democrat Adrian Nastase abordeaza, interogativ-dubitativ, problema ideii europene.

http://nastase.wordpress.com/2012/06/20/a-obosit-ideea-europeana/#comment-163579

Nu, nu ideea europeana a obosit, ar fi ca si cum am spune ca am obosit sa traim laolalta, in comunitatea europeana, ci contextul in care se afirma e vechi si uzat, suficient cat sa o traga inapoi. Desi ideea europeana e foarte veche, integrarea europeana este doar un “copil”. Toti europenii avem nevoie de o integrare sporita a spatiului comun, in care traim, dar, atentie, inlaturarea ingradirilor poate insemna, in acelasi timp, si niste brese (pentru imigratia ilegala, crima organizata, competitia neloiala etc.). Si China si SUA (cred ca aceasta este ordinea de enumerare) au niste instrumente specifice de integrare, partidul unic, de o parte, economia unica, de cealalta parte (nu e locul sa dezvolt aici ce este “economia unica”, ma multumesc numai sa mentionez ca monopolul privat, concentrarea economiei in cateva maini concura in cel mai inalt grad la configurarea unicitatii in cauza, aidoma cu cea, candva, a economiei de comanda). Pe de alta parte, a devenit evident ca efectele de propagare si contagiune, generate de criza, ar trebui stopate, iar acest lucru nu se va putea face cu succes daca anticorpii nu vor fi multiplicati in fiecare celula a tesutului european, pe care o reprezinta fiecare economie nationala. Lantul dependentelor reciproce, pe care se transmit sporii tuturor maladiilor economice, si nu numai, ar trebui tinut cat mai din scurt sau chiar inlocuit cu noua relatie intre local si global, intre national si european (ceea ce spuneam pe vremuri ca ar fi o unitate in diversitate ar trebui reactualizat si extins la socio-economie). Circulatia cetatenilor nu va trebui sa fie haotica, ci ordonata, la fel si cu cea a agentilor economici, potrivit unei legi a pamantului (consonante, evident, cu cele europene si internationale). Problemele niciunei economii nationale nu se pot rezolva din afara acesteia, din niciun punct exogen, fie ca s-ar numi el si Bruxelles!

De fapt, ce inseamna ideea europeana? In primul rand, constiinta unitatii in multiple planuri, cu deosebire in cele geopolitic si geoeconomic, aspecte care au avut cel mai mult de suferit in secolul trecut. Unitatea geografica, istorica, culturala, religioasa si psihologica sunt mult prea evidente pentru a putea fi contestate de cineva, si atunci, identitatea comuna, pentru ca asta inseamna pana la urma ideea europeana a fost atacata pe cele doua directii, geopolitica si geoeconomica, care au divizat adanc Europa, in comunism si capitalism, care au fost contrapuse pentru a-i macina si slabi progresiv fortele, numai bine pentru a deschide calea ocupatiei politice si economice. Cele doua “inventii” sistemice au fost special concepute pentru a deschide drumul spre dominatia globala, care, in opinia mea (si va rog sa deschideti bine mintile si ochii!) ar putea fi articulate intr-o teorie sui generis, al carei cel mai potrivit nume ar fi “Teoria celor doua semicercuri”. Semicercurile, in fapt doua tipuri de totalitarisme, perfect simetrice, dar construite pe valori polare, in care autorii sunt insa aceiasi, sunt expresia manipularii globale perfecte, care dau posibilitatea de falsa alegere (unii au fugit in Vest, altii, in Est, dar nicaieri nu au fost liberi, pentru ca saracia reflecta intodeauna inrobirea economica), dar ale caror poli de comanda, in varful carora se afla doar un singur om, gratie unor aparate de stat autonomizate in raport cu cetatenii si, in egala masura, imperfectiunilor democratiei, pot fi cu usurinta cuceriti, prin coruptie, de cei care controleaza marea finanta mondiala. In aceasta teorie e doar o problema de”cand”, nu de “daca”, pentru ca cele doua semicercuri sa se uneasca, inchizand cercul, iar stapanul unui astfel de Inel sa devina stapanul lumii. Planul a esuat, datorita prabusirii comunismului, in urma unei rezistente despre care, candva, istoria va vorbi in alti termeni, dar el nu a fost insa si abandonat. Ceea ce se incearca, acum, prin vanturarea unui proiect de formare a unor State Unite ale Europei, dupa modelul american, sunt o alta tentativa de construire a unui nou “semicerc”.


%d blogeri au apreciat: