O analiza de pre-sezon: Din chimia politica a viitoarei aliante a dreptei

02/09/2012

De ceva vreme, dreapta politica romaneasca se afla, precum alchimistii de altadata, in cautarea unei retete miraculoase, prin care sa ajunga la cel mai “pretios” produs electoral de pe piata alegerilor parlamentare, din toamna-iarna (cu campanie in noiembrie si scrutin in 9 decembrie). Cinci lideri din aproape intregul spectru al dreptei – Vasile Blaga (PDL), Mihai Razvan Ungureanu (ICCD), Aurelian Pavelescu (PNTCD), Mihail Neamtu (NR) si Adrian Papahagi (FCD) – par sa fi ajuns la o formula apropiata de un astfel de aluat politic, prin semnarea unui „Manifest politic al dreptei”, din care se va plamadi, in cursul acestei luni, o alianta electorala, al carui nume de botez va fi, cel mai probabil, Initiativa de Centru Dreapta. Marele absent, impreuna cu care PDL ar fi format, potrivit lui Blaga, alianta perfecta, este PNL.

La prima vedere, „alchimistul” sef pare a fi Vasile Blaga, care, neascunzand aerele tutelare ale PDL, de fosta prima stea a esichierului si de principal rezervor al dreptei, incearca sa-si satelizeze ceilalti lideri. In dinamica, o astfel de pretentie va fi insa greu de realizat, daca nu chiar imposibil, avand in vedere reticentele celorlalti de a gravita in jurul unei stele cazatoare, dar si ascensiunea fostului premier Ungureanu, care-si va extrage puterea din doua surse de influenta si atractie, civica (ICCD) si partidista (Forta Civica), ceea ce-l va impune in fata celorlalti co-presedinti ai viitoarei aliante.

Alianta dreptei se va confrunta insa cu cel putin trei categorii de probleme, care-i vor greva puternic startul si parcursul electoral. Cea mai dificil de depasit, fara niste acte explicite de distantare, va fi perceptia privind implicarea lui Traian Basescu in nasterea aliantei, in care uriasul handicap de impopularitate al presedintelui reinstalat se va transmite, ca intr-un proces genetic, si asupra nou-nascutului. Prin actele prezidentialist-guvernamentaliste din cele doua mandate, subordonate exclusiv unor interese personale, de partid si clientelare, Traian Basescu a intrat in constiinta publica romaneasca drept un dezbinator politic, social si national si un distrugator al democratiei constitutionale.

Putine ar fi lucrurile care sa-i schimbe sau amelioreze aceasta imagine, poate chiar unul singur, dar de impact major in planul reconcilierii nationale, sub forma unei amnistii politice, unicul act prin care s-ar pune capat razboiului romano-roman, dupa cum s-a vazut in toate exemplele de pacificare a razboaielor social-plitice din istorie. Mie cel putin mi se pare o absurditate fara margini ca un presedinte care a condamnat comunismul sa-si puna mana in ghips pentru a-l tine in inchisoare pe primul anticomunist, in termeni faptici, care printr-un act decisiv si net anticomunist a salvat revolutia, dupa cum la fel cred ca ar putea fi calificat si recursul aceluiasi personaj la practicile securiste de justitie politica impotriva adversarilor. Nu-mi fac insa niciun fel de iluzii, respectivul gest politic ar fi ultimul la care m-as astepta din partea lui Basescu, avand in vedere ca acesta a devenit prizonierul propriei clici, indigen-alogene, care va incerca sa-l tina legat de scaunul de la Cotroceni pana in 2014.

Alianta de centru-dreapta, in status nascendi, ar putea face insa ceva pentru viitorul ei, pentru a da mai bine in mintea si inima electoratului, prin lepadarea publica de Traian Basescu, caruia i-ar putea cere demisia, in numele solutionarii unei crize trenante si costisitoare de coabitare, care ameninta sa macine si economic Romania. Cum Vasile Blaga si PDL intretin mitul coabitarii, in virtutea unui atasament de nedepasit, cel mai potrivit pentru punerea in practica a unei astfel de tactici de imagine si electorale ar fi MRU, care si-ar trage in felul acesta si o importanta linie de credit public pentru propria candidatura la alegerile prezidentiale, ceea ce ar fi de natura sa transeze raportul de forte din interiorul aliantei.

A doua categorie de probleme a aliantei tine de ordinul de marime, liderii, formatiunile si initiativa insasi nereprezentand mare lucru in ochii publicului, poate doar niste nume, cum inspirat spunea cineva (Dan Tapalaga, cred), cu alte cuvinte niste forme care vor cere maiestrie si rabdare pentru a fi umplute, cel mai probabil masurabile in ani buni, nu in cele cateva luni cat au mai ramas pana la alegeri, sindromul suflatului si in iaurt fiind mai acut ca niciodata in randurile electorilor. Nu in ultimul rand, atata timp cat va identifica adversarul in unele sau altele dintre partidele de pe esichier si nu in problemele cu care se confrunta Romania, viitoarea alianta a dreptei va ramane tangenta la realitate si, pe cale de consecinta, marginala in perceptiiile electoratului.

In plus, va trebui sa luam aminte si la cat de sanatos va fi cozonacul electoral al dreptei, mai precis la E-urile politice pe care le va adauga in aluatul aliantei, din care as aminti doar doua. Primul ar fi scopul imediat, nici mai mult nici mai putin decat castigarea alegerilor parlamentare, dupa o opozitie care nu este nici macar de un ciclu electoral (timpul minim necesar pentru analize, evaluari si schimbari de strategie, programe etc.), ci doar de cateva luni, ca si cand dezastrul pe care l-a provocat nici nu ar exista sau ca si cum starea de sanatate electorala nici nu ar conta!

Al doilea, scopul general, care, potrivit declaratiilor lui MRU, va fi  centrat „exclusiv pe cetateanul roman”, un mesaj suta la suta de stanga, care intra in conflict cu statul minimal al dreptei (!), nicidecum, sustine ex-premierul, pe „interese de grup”, ceea ce contrazice insasi esenta doctrinar-ideologica a dreptei (!!)), ci, ne da asigurari acelasi lider, pe nevoia de „unitate si un viitor mai bun”, care  seamana ca doua picaturi de apa cu „Sa traiti bine” (!!!). Cine sa-i mai creada?! Cine pe cine inseala?! Mai intelege cineva ceva din aceasta confuzie planificata?!…


Vis de inima albastra

25/08/2012

Am citit sau ascultat cu totii poezii, cantece si muzica de inima-albastra, adica de tristete, jale, necaz, manie, furie, dar sincer sa fiu m-as fi asteptat ca mai degraba sangele –albastru, de neam mare, ales, sa fie mai nimerit pentru o sigla de alianta electorala de dreapta, avandu-i in vedere elitismul, iar nu o inima albastra, mai din popor, desi se pare ca tocmai acest grad mare de acoperire electorala a fost tentant pentru popularii europeni (PPE),  dar si romani, care au pe planseta un astfel de proiect.

 Dupa zdravana-i cazatura de putere si de imagine, dreapta incerca sa se ridice si sa se rebrenduiasca. Patru partide (PDL, PNTCD, PNR, PCD) si o initiativa civica (ICCD) au convenit sa formeze o alianta electorala, Initiativa de Centru Dreapta (ICD), in cadrul careia se vor prezenta pe liste comune la alegerile din toamna. Privesc cu intelegere si incurajez un astfel de demers al dreptei de opozitie, ca parte a procesului democratic, desi ii vor trebui multi ani, poate chiar mai multe cicluri electorale, pana cand va depasi handicapul de incredere, nu numai in ochii electoratului, dar si in fortele proprii.

Ce ar trebui sa faca viitoarea alianta de centru-dreapta pentru ca inima sa nu-i mai fie atat de albastra?  Distantarea partinica de PDL a lui Mihai Razvan Ungureanu, fostul premier al ultimului guvern democrat-liberal, care se va inscrie in Partidul Crestin Democrat, este un gest care da bine pentru imaginea personala , dar nu va fi suficient pentru a fi marcat si in contul proiectului ICD, daca nu va fi urmat, intr-un fel sau altul, si de o disociere de impopularul presedinte Traian Basescu, altfel transferul de stigmat popular va fi inevitabil, iar alianta va porni cu stangul.

Traian Basescu nici nu a ajuns bine sa-si reia postul de la Cotroceni, ca protestele publice s-au si reactivat, amenintand sa atinga apogeul, comparativ cu cele din iarna, ceea ce va face ca, din pacate, contorul crizei politice sa continue sa fie si unul al pierderilor economice si de imagine externa. Cum cele doua tabere, Basescu si USL, raman inflexibile pe pozitii, nu cred ca voi exagera daca voi spune ca multe din asteptarile privind stingerea crizei ar trebui legate de MRU, tanar politician si fost sef al unui serviciu de informatii, pe care l-am auzit de nenumarate ori vorbind de interesul national.

In politica nu sunt sentimente, ci interese, de aceea nu ar trebui sa ne surprinda ca un discipol isi va intrece maestrul, sau, dupa cum s-a mai vazut, i se va opune sau chiar il va infrunta. Ce ar putea face MRU?! Pe cat va fi de simplu, pe atat va fi de eficient: o propunere-soc, prin care, in numele interesului national, dar si al intereselor electorale ale ICD, sa-i ceara presedintelui Basescu sa demisioneze! Daca Basescu va dori ca platforma de centru-dreapta sa obtina un scor electoral rezonabil, si nu ma indoiesc ca pe final de mandat ar mai putea avea un alt tel politic in afara celui legat de pozitionarea urmasilor politici, nu va avea de ales! Daca, din varii motive, lui Basescu, Europei si Statelor Unite putin le-au pasat de cei aproape 80% care au votat pentru demiterea presedintelui, ma indoiesc ca aceiasi ar ramane la fel de reci in fata perspectivei ca acelasi procent sa voteze impotriva ICD!


%d blogeri au apreciat: