Ruleta pensiilor

08/10/2010

Jocul politic pe controversele privind Legea pensiilor se aseamana foarte mult cu ruleta ruseasca, in care oricare dintre jucatori poate fi eliminat de catre „glontul” suspendarii sau nesuspendarii Presedintelui, in raport de rezultatele revizuirii acestui act legislativ fundamental.

 Replierea lui Traian Basescu de pe pozitiile egalizarii varstelor de pensionare ale femeilor si barbatilor pe cele ale diferentierii acestora, prin decizia de a retrimite Legea pensiilor in Parlament cu propunerea scaderii varstei de pensionare la femei de la 65 la 63 de ani, poate presupune multe lucruri. Poate fi vorba fie de flexibilitate, jucata sau nu, asa cum sunt inclinati sa o interpreteze cei care o leaga de natura politicii ori democratiei, fie de sanctionarea fraudei votarii Legii in Parlament, asa cum sugereaza PSD ori chiar teama de suspendare, dupa cum in mod direct, PNL si PC i-o arunca in obraz Presedintelui.

Chiar daca insa ar fi vorba de cate putin din fiecare din aceste cauze, singurul lucru care conteaza este efectul acestei mutari, care consista intr-o schimbare de tinte, tentativa de lovitura a opozitiei asupra puterii Presedintelui fiind abatuta asupra PDL si a Guvernului Boc. UDMR, despre care se spune ca ar fi veriga slaba a Coalitiei sau ca, nemultumita de respingerea amendamentului „diferentierii” (care i-a apartinut), ar putea arbitra suspendarea, ar putea fi insa rapusa de glontul suspendarii, care ar trimite-o pe bancile reci ale opozitiei. In niciun caz insa UDMR nu ar putea fi acuzata de zvonita neloialitate sau tradare, cunoscuta fiindu-i corectitudinea politica in respectarea angajamentelor fata de Presedinte sau Coalitia de guvernare.

Pentru PSD, esecul suspendarii, pe care ar initia-o in cazul neluarii in seama a propunerilor sale la Legea Pensiilor, ar putea insemna un recul politic, un test de neputinta si, in functie de manevrele puterii vizand influentarea perceptiilor electoratului, chiar o spargere a balonului umflat de ascensiunea sa in sondaje. Un asemenea risc de imagine este foarte probabil, avand in vedere atat raportul de forte parlamentare, cat si slabiciunile interne, redevenite vizibile prin semnatura lui Mircea Geoana, ca presedinte al Senatului, pe legea in cauza, si votul pentru constitutionalitatea acesteia dat de reprezentantul PSD la CCR, judecatorul Ion Predescu.

Suspendarea Presedintelui nu ar lasa neafectat nici PNL, in ciuda sustinerii foarte vocale a acesteia, putand duce la ratarea sansei de refacere a dreptei, posibilitate asupra careia a avertizat Ion Iliescu, indemnand PSD sa o blocheze printr-o alianta cu liberalii.

Cat priveste PC, nesuspendarea ar putea duce la obstacularea iesirii din mezalianta cu PSD, divort pe care il evoca tot mai insistent in ultimul timp, atras de perspectiva imbietoare de a se sui in caruta dreptei liberale.

Ramane de vazut cum se va iesi din acest ghem de interese contradictorii, pentru ca incalcite sunt caile politicii…


Cand deciziile de pensionare risca sa se transforme, inclusiv retroactiv, in sentinte de condamnare

24/09/2010

Presedintele PSD,Victor Ponta, ar trebui mai amplu sustinut in lupta sa cu puterea junglei portocalii pentru apararea drepturilor celor multi, ajutandu-l sa transforme invectiva basesciana de „maimutica” intr-o forta de temut, asemanatoare, daca ar fi sa i se raspunda printr-un alt tip de metafora, celei a unui tanar si neinfricat leu-rege. Nu ar trebui uitat ca, pana la urma, in politica efectele obtinute sunt rezultatul unui raport de forte iar, apropo de suspendarea lui Traian Basescu, oricat de mult si de frumos ar vorbi acesta, daca lumea nu-l mai vrea, nu-l mai vrea si pace, n-ai ce face… Cred ca in prim plan n-ar trebui sa fie rezultatul procedurii de suspendare, care e foarte posibil sa esueze, avand in vedere oscilatiile opozitiei liberale si reactia negativa a udemeristilor (puah, auzi le ei, UDMR sunt “oameni de onoare” in a sustine un dictator !), ci semnalul de neabandon pe care-l va da electoratului si, mai ales, segmentului seniorial al acestuia (pensionarii), acesta din urma fiind un puternic formator de opinie (fiecare are parinti, bunici sau alte rude varstnice). Promulgarea Legii pensiilor de catre Traian Basescu ar echivala cu o oficializare a unei sentinte nedrepte a statului capitalist clientelar, deoarece prin aceasta ar risca sa transforme deciziile de pensionare, inclusiv retroactiv, in sentinte de condamnare la umilinta, saracie, boala si chiar moarte, ori la un asemenea sacrilegiu PSD trebuie sa reactioneze ferm, prin acte politice de respingere, constitutionale si parlamentare, refuzand ca prin tacere ori inactiune sa devina, de fapt, un  „avocat al diavolului”…


Respect pentru Seniori

16/09/2010

 Adoptarea noii Legi a pensiilor in forma Boc a starnit reactia PSD, care a anuntat ca o va contesta la Curtea Constitutionala, iar liderul social-democrat Adrian Nastase, intr-o analiza sustinuta cu studii si cercetari (http://nastase.wordpress.com/2010/09/16/de-ce-ne-trebuie-o-alta-abordare-in-tema-pensiilor/), a cerut Puterii sa puna capat politicii de sicanare si umilire a pensionarilor. Mergand pe datele acestei analize, cateva consideratii. Diferentele dintre varsta efectiva si cea standard de pensionare in ceea ce priveste speranta de viata reflecta gradul de intrebuintare si de uzura in viata activa. Ar fi important de stiut ce ponderi ocupa factorul economic (schimbarea structurii de proprietate, restructurarile, retehnologizarile etc.) si cel privind starea de sanatate sau de boala in cauzele pensionarilor anticipate, pentru ca acestea din urma sunt un fenomen de masa, care rastoarna raporturile dintre regula si exceptie. Daca varsta efectiva de pensionare ar coincide sau, cel putin, ar fi adusa cat mai aproape de cea standard, in cazuri bine intemeiate, probabil ca ar rezulta o economie semnificativa la bugetul de pensii, care le-ar putea chiar substitui pe cele rezultate din marirea varstei de pensionare la 65 de ani. O a doua observatie, plecand de la aceleasi premise, se refera la cat de fundamentata este impingerea varstei de pensionare catre un prag atat de ridicat (sa ne uitam si ce se intampla la francezi). Sigur, portocalii vor veni repede cu marotele crizei si/sau productivitatii, dar atunci cand caruta economica se impotmoleste, omoram calul ?! A duce pragul de pensionare foarte sus, fara a crea locuri de munca si a imbunatati starea de sanatate a populatiei nu pare a fi in regula (cel putin pentru cei care la un moment dat, someri sau bolnavi fiind, se pot trezi si fara salariu si fara pensie, iar asta nu din vina lor…). O crestere economica rupta de finalitatile ei sociale este o absurditate, capitalul social trebuind sa fie nu mijlocul, ci scopul acesteia. Din aceasta perspectiva, politica sociala a PSD este singura rationala si de sustinut, unul dintre obiectivele acesteia fiind “Respect pentru seniori.”

POST SCRIPTUM: Cat priveste neacceptarea pensiilor ocupationale ale militarilor, aceasta este o greseala, pentru ca se incearca a se compara merele cu perele, punand semnul egal intre campul de lupta (situatiile de necesitate si urgenta, in general) si piata muncii. Exista insa si o alta fateta a acestei probleme, auzite de la un om cu har si aproape dureros de simpla, nu numai cea vazuta prin „microscopul” de laborator al Guvernului Boc, in sensul ca aceasta ocupatie nu ar trebui privita neaparat in termeni de ierarhie intelectuala sau respectabilitate sociala, pentru ca sunt destule munci murdare sau urate care nu au nimic din acestea, dar care sunt mult mai bine platite (sper sa nu ma injure militarii, deoarece comparatia nu li se adreseaza !), ci ca pe o activitate indezirabila sau inaccesibila pentru cei mai multi, care insa trebuie facuta si pe care trebuie sa o faca cineva, dar pe bani multi, avand in vedere supliciile pe care trebuie sa le indure…


%d blogeri au apreciat: