Deschiderea intelighenției ruse spre literatura interzisă de liberalism: Radu Gyr, tradus în premieră în Rusia

16/04/2016

De pe Flux.md am aflat, nu fără surprindere pentru remanenta unor stereotipuri, că în Rusia a apărut o primă traducere în limba rusă a versurilor poetului român Radu Gyr. Culegerea, care poartă titlul “Cântările puterii”, a fost editată în cadrul unui proiect, „Podurile prieteniei”, al Mișcării Internaționale a Literaților, în traducerea poetei ruse Irina Mudricenko și cu sprijinul unor tineri ruși din orașele Rostov-pe-Don și Șahtî.

Poeta Irina Mudricenko, din orașul Șahtî, a declarat că se simte onorată de faptul că a realizat o primă traducere în rusă a versurilor marelui poet român. “Am descoperit un univers liric original în opera lui Radu Gyr, care izvorăște din suferințele prin care a trecut între zidurile închisorilor. Pentru mine Gyr este un erou, luptător și mucenic. Ador poezia românească, în special cea a lui Lucian Blaga și Radu Gyr”, a afirmat poeta rusă.

În noua culegere, publicul rus va găsi versuri precum “Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”, “281”, “Crezul”, “Antiteze”, “Întrebare”, “Imn morților”, “Tăcem din gură”. Marturisesc ca sunt impresionat de interesul aratat liricii lui Radu Gyr de cititorii rusi, din ale caror aprecieri am facut doua selectii, dar si profund descumpanit ca poetul roman este interzis in Romania si ca aceasta interdictie vine din partea… liberalismului.

Iata ce spune cititoarea rusa Ana Aciukurina, Kazan, despre poetul roman Radu Gyr: “Condamnare la moarte pentru poezie. Nu a trăit în zadar omul. Îmi aduc aminte de cuvintele: „Aruncă-l olarului preţul acela scump cu care Eu am fost preţuit de ei”. Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria templului Domnului, pentru olar”, cei 30 de arginți însemnând moartea.

Patrunzatoare este si aprecierea lui Alexandr Studnițân, Moscova, despre “Imn Morților”: “E o temă (…) care te îndeamnă la luptă. E plăcut când patriotismul este exprimat atât de liric, cu dragoste, fără patos și trufie. Eroul liric prețuiește eroii trecutului nu pentru sine, ci pentru toți oamenii, de aici vine și o astfel de trăire. El nu se îndoiește de puterea eroilor morți (…)”.

Ca gest si impact, deschiderea intelighentiei ruse catre literatura interzisa de Occident se anunta drept o continuare a tacticilor de denuntare si distantare inspirate, care aduc in atentie oglinzile sparte ale liberalismului, sfarsitul legendei. Rusia a reconfirmat foarte recent ca nu se inscrie in proiectul liberal occidental.

Este limpede ca renasterea rusa a inceput cu conceptul politic, care se sprijina pe fapte politice, o conditie de credibilitate. Probabil ca tocmai de la aceasta conditie, de unitate intre vorba si fapta, mediile dizidente, nemultumite de falsitatea liberalismului occidental, vehiculeaza o definitie a liberalismului autentic/ideal, ca sinteza intre discursurile americanilor si actiunile rusilor.

Pe secventa romaneasca, gestul rusilor pica si mai prost pentru “cenzura liberala”, care se afla intr-un crescendo de a pune la index oameni si teme “care te indeamna la lupta”, cum afirma cititorul moscovit. Radu Gyr este doar un nume de pe lista. Dar, cand cade calul de bataie, cade si calaretul. Caderea comunismului a fost urmata de spargerea oglinzilor liberalismului.

Dincolo de cioburile pojghitei de “liberalism”, oamenii sunt socati sa descopere un mecanism natiofob si etnofob, in serviciul colonizarii si dominatiei mondiale, al unei “unice” natiuni sau etnii “indispensabile”. O masinarie menita sa tina la pamant aspiratiile de dezrobire, prin ferecarea lor cu “corectitudinea politica”, o codificare a intereselor unilaterale, a jocului piramidal global, prin matritarea liberalista a ordinii mondiale. Drama pentru romani e ca inca se afla in transa indusa de liberalism, iar un nou Radu Gyr este impiedicat sa apara.

 http://flux.md/stiri/cultura/radu-gyr-tradus-premiera-limba-rusa.html/


Cum le recunoastem?

24/11/2014

Motto: Idealurile sunt libere, utopiile sunt coercitive (F. P.)

Ma identific pe deplin cu dispretul fata de pasiunile radicale si iluziile desarte, pe care cred ca este de datoria luciditatii politice si civice sa le respinga cu hotarare. Dar cum ne dam seama ca o ideologie sau un proiect politic ar putea ascunde o pasiune radicala sau o iluzie desarta, care sunt consumptive si, prin definitie, esuabile? Cum facem deosebirea dintre o iluzie si un ideal, care nu sunt unul si acelasi lucru? Cum ne aparam idealurile, care ne lumineaza vietile, de iluziile sau pasiunile politice care ni le intuneca, de vointele si obsesiile totalitare?

Probabil ca mijloacele pe care le folosesc, spatialitatea si orizontul intre care se misca sunt indicii puternice. In mod cert, razboiul sau razboaiele care impanzesc multe regiuni ale lumii, consecintele de slabire a statalitatilor, de haos si terorism, din zonele de invazie sau post-ocupatie, arata o fata care nu poate fi ascunsa sub niciun voal sau sub niciun steag strain. La fel, preocuparea de a fabrica pe banda rulanta idei si teorii revolutionare pentru consumul altora, niciodata pentru cel propriu, ahtierea dupa “leadershipul mondial”, o utopie in lumea multipolara,  pe care spiritul scrutator al lui Francois Furet cu siguranta ar fi inclus-o in “Trecutul unei iluzii” (2014).

Indiferent de ce spun sau vor spune stangistii, care-si au locul lor in democratie, cel putin pentru ca ne amintesc de esecul parintilor lor ideologici, comunismul este un deseu toxic, retestarea lui nu mai este posibila in primul rand pentru ca economic nu functioneaza. O spun si aici, pericolul nu il mai reprezinta comunismul, dar il poate reprezenta liberalismul, daca isi va revendica, la fel de pasional si de radical, unicitatea si globalitatea pe care comunismul le-a pierdut. Pericolele din trecut nu ar trebui sa ne orbeasca in fata pericolelor din prezent.