De la natiunea tolerata la minoritatea rasfatata: Cooptarea UDMR la guvernare, un proiect controversabil

14/12/2012

Anuntul lui Victor Ponta, imediat dupa alegeri, privind asocierea UDMR la guvernare a surprins pe toata lumea. In primul rand, pentru ca nu are nicio acoperire in rezultatele si asteptarile electorale, ba dimpotriva. Firul guvernelor PDL a fost rupt de o motiune de cenzura, iar electorii au refuzat in 9 decembrie sa-l reinnoade. In logica distributiei costurilor oricarui esec, co-guvernantul UDMR ar fi trebuit sa fi fost, alaturi de PDL, co-platitor al facturii fostei coalitii de guvernare. Asta, evident, in afara unui angajament electoral, dar spre deosebire de UNPR, UDMR nu a incheiat niciun protocol de sustinere a USL in alegeri, care i-ar fi putut legitima eventualele pretentii de guvernare.

Ruptura dintre aceasta stare de fapt, neescamotabila, si intentia discutabila a lui Ponta a starnit un adevarat cutremur in USL. Impotrivirea PNL si PC, care alcatuiesc polul de centru-dreapta in interiorul aliantei castigatoare, de a aduce pe gratis la masa puterii o ruda de dreapta saraca, reprezinta primul test de rezistenta post-electorala al USL si un prim cost politic fata de aliati pentru Victor Ponta.

In al doilea rand, din mecanismul votului de duminica nu ar trebui respins sau neglijat rolul memoriei colective, faptul ca a ierta nu inseamna si a uita, fiind binecunoscut ca cine uita lectiile istoriei risca sa le repete. Populatia majoritara din Transilvania a votat USL pentru a preveni, intre altele, o noua co-guvernare a UDMR si, o data cu aceasta, o posibila reactualizare a scandalurilor si provocarilor legate de autonomia teritoriala pe criterii etnice, care, ne amintim, au venit de la Budapesta, pe filiera Fidesz-Jobbik-UDMR. Temerile acestui corp electoral transilvanean, amenintat a-si vedea asteptarile inselate, vin din trauma istorica provocata de catre fosta stapanire imperiala ungara, care prin umilitorul statut de „natiune tolerata”, un concept care permitea orice fel de abuzuri, a supus populatia bastinasa celei mai cumplite asupriri, romanii fiind considerati si tratati drept o „rasa inferioara”.

Faptul ca liderul PSD isi aroga fata de UDMR rolul caragialesc al mamiticii rasfatatoare din „Domnul Goe”, prin oferirea pe tava a fructelor unei victorii nemeritate, ar putea avea multe consecinte educationale in materie de democratie. In absenta unor garantii, nimeni nu va putea garanta ca dl. Goe nu-i va scandaliza pe ceilalti calatori din euro-trenul democratiei, ca nu va scoate capul pe fereastra vagonului si vantul nu-i va lua palarioara, ca nu va ramane blocat in toaleta sau ca nu va opri garnitura intre statii…

Dupa cum se stie, numai victoriile electorale, in coalitie sau nu, pot schimba locurile intre guvernare si opozitie. Un partid cu o pondere mica, de cateva procente, cum este cel al UDMR, cu greu poate ajunge la guvernare in afara unei aliante. Uneori, asa cum s-a vazut si la aceste alegeri, se poate confrunta chiar cu pericolul de a nu intra in Parlament. Intrebarea pe care mi-o pun si v-o pun este de ce, in pofida unor astfel de riscuri, UDMR fuge de aliantele electorale si alearga numai catre cele guvernamentale? Nu cumva pentru ca nu doreste sa ofere garantii (la care, avand in vedere caracterul reciproc modelator, ar fi obligata in aliantele de campanie) care sa faca nereproductibile comportamente impardonabile, ca ale personajului evocat?

Asa cum se vede din istoricul modernizarii partidelor nationale, si am in vedere criteriul raportarii politice la acelasi cadru statal-national, care incadreaza in aceasta tipologie toate partidele, inclusiv pe cele americane, rusesti etc., pentru a da cele mai proeminente exemple, cat si din cel al modernitatii partidelor europene, fie ca e vorba de PPE, de PES sau oricare altul, vehicolul exclusiv etnic catre putere a devenit invechit si neperformant, care-si reclama un indreptatit loc in muzeu.

O dezbatere pe aceasta tema cred ca ar fi utila atat pentru compatriotii nostri cat si pentru intregul sistem politic si electoral. Nimeni nu ar mai putea contesta initiativa-promisiune a lui Victor Ponta daca ceea ce va oferi UDMR-ului va fi, pentru intreagul USL, compensat de ceea ce va primi. Altfel, demersul sau nu va fi perceput decat ca o pretentie unipersonala, de securizare cu ajutorul voturilor romano-maghiarilor a propriei pozitii, ceea ce nu-l va deosebi fundamental de un posibil Domn Goe.


%d blogeri au apreciat: