Siretlic geopolitic sau viciu de procedura constitutionala?

14/08/2013

Un argument invocat frecvent in escamotarea revizionismului si iredentismului, reiterat si astazi de secretarul de stat ungar Zsolt Nemeth, este ca Ungaria are o responsabilitate constitutionala fata de etnicii maghiari din afara granitelor tarii. O nuantare politica moderna si general-acceptabila, atata timp cat se refera la pastrarea identitatii culturale si respectarea drepturilor omului, la intarirea legaturilor spirituale cu tara-mama, ca pod intre cele doua patrii.

Este insa general-inacceptabila utilizarea unei asemenea posibile prevederi constitutionale, pe care nu o au toate statele, ca pretext pentru a aduce atingere drepturilor si obligatiilor suverane ale altor state, in materie de minoritati nationale sau organizare administrativ-teritoriala, dar exemplele sunt mult mai multe. Cand acest lucru se intampla, nu exista nicio indoiala ca ne aflam intr-una dintre cele doua situatii precizate in titlu.

Nu este niciun secret ca Viktor Orban a modelat Constitutia Ungariei potrivit intereselor politice ale coalitiei parlamentare majoritare, Fidesz-Jobbik, care-i sustine Guvernul, cat si a celor geopolitice, cand a stipulat responsabilitatea statului ungar fata de maghiarii de pretutindeni. Dar ce inseamna aceasta responsabilitate, in temeiul unei legi nationale, care produce efecte juridice pe un teritoriu delimitat, al statului national?

O astfel de responsabilitate poate insemna, desigur, o motivare legala fata de contribuabili privind cheltuirea unor bani publici pentru maghiarii din diaspora, poate insemna, cred, in special pentru institutiile de cultura, obligatii de actiuni pe aceceasi directie de politica externa, si lista poate continua, in functie de balanta dintre nevoi si resurse. Am facut doar o trimitere,  sper necesara si clarificatoare, catre un spectru de principii uzuale, care tintesc construirea si consolidarea unei coexistente interetnice si interstatale sanatoase, in care drepturile minoritatilor nationale nu sunt folosite ca un cal de bataie pentru imixtiune si expansiune geopolitica, prin stirbirea, incalcarea sau substituirea drepturilor si obligatiilor suverane.

In niciun caz, responsabilitatea constitutionala in cauza nu poate fi nelimitata si nu poate oferi o acoperire pretextuala pentru actiuni extremiste ale unor partide nationalist-radicale pe teritoriile altor state, de propovaduire si instigare a exclusivismului si separatismului etnic sau rasial, or de asumare in numele acestora de conflicte sau razboaie. Exista in materie de drepturile minoritatilor nationale institutii internationale indrituite sa se pronunte. Pentru cei care nu inteleg care sunt limitele de aplicare a principiului responsabilitatii constitutionale pentru etnicii din diaspora sau care il folosesc tendentios in scopuri politice sau geopolitice, poate ar trebui elaborat un cod de procedura.


Amendarea Constitutiei: Clauza de constitutivitate statala?

30/05/2013

Urmaresc, cu acelasi interes civic cu care o fac toti romanii, dezbaterile privind proiectul de amendare a Constitutiei, care tocmai ce a trecut de etapa forumului si a intrat in cea parlamentara. Subscriu ideii ca legea fundamentala trebuie sa priveasca nu numai situatiile cand ne este bine, ci si cand ne este rau , nu numai generatia actuala, ci si pe cele viitoare. Altfel spus, propunerile de amendamente trebuie sa fie vazute mereu in oglinda si contra-oglinda, sa vizeze si starea cand nu mai esti la putere, ci in opozitie, si cand nu mai parcurgi o perioada de normalitate, ci una de criza, in asa fel incat atat pentru cetateanul de azi cat si pentru cel de maine Constitutia sa fie o umbrela juridica pentru cat mai multe, ideal ar fi pentru toate, dintre intemperiile vremurilor.

Pe tema constitutivitatii statale, adusa in discutie de UDMR, care urmeaza sa fie luata in discutie in sesiunea de saptamana viitoare, voi incerca sa devin un participant al brainstormingului care se anunta interesant. Inainte de aceasta, as atrage atentia asupra a trei mari pericole politicianiste care pandesc orice proiect de revizuire constitutionala: perisabilizarea, prin inserari care nu rezista la dinamica socio-politica, atragerea atentiei asupra unor false probleme, prin supralicitarea partizana a unor detalii in detrimentul esentei si paralelizarea, prin redundanta sau exprimarea aceluiasi lucru in forme diferite.

Ideea ca minoritatea maghiara sa fie parte constitutiva a statului nu este ceva nou sau neacoperit constitutional, institutia cetateniei, care nu are culoare etnica garanteaza, nediscriminatoriu, aceasta posibilitate, care a si fost accesata in numeroase randuri, pe toata verticala institutionala, pana la ministru si vicepremier. Accesul in institutiile statului se face nu dupa criterii etnice, ci dupa cetatenie, mandat electoral si meritocratie, iar acest lucru este garantat constitutional.

Faptul ca se pretinde o „garantie” la garantie poate fi interpretat ca o supralicitare politica, in sensul iterat, dar aceasta se loveste de un obstacol, dubla cetatenie, ceea ce exclude posibilitatea de drept colectiv, ramanand insa intacta speta individuala, care este si va fi intotdeauna activa. Reluarea ideii sub o alta infatisare urmareste, cel mai probabil, o atragere artificioasa a atentiei, o ingrosare disproportionata a unor obiective etnice de putere, in afara proportionalitatii si democratiei pluraliste si elective, cand, de fapt, asemanator clauzei de instituire americane, de ridicare a unui zid de separatie intre stat si biserica, intre etnic si institutii ar trebui trasa o linie despartitoare. Inca o data se dovedeste ca nu etnicizarea institutiilor, ci cetatenizarea lor este solutia democratica de constitutivitate statala.

In acelasi sens, curge si etnicizarea teritoriala, prin inchistare autonomista, care intra in conflict cu ideea moderna de comunitate deschisa (la schimburi culturale si confesionale, la familii mixte etc.), care este reflexul local a ceea ce numim societate deschisa, cu toate virtutile adiacente. Lectiile istorice ne arata ca indiguirile etnice, de tipul celor ale amerindienilor din rezervatii, dar nu numai, au pe termen lung efecte atrofiante, de debilitare in primul rand economica. De aceea, cred, caracterul deschis al comunitatilor locale ar trebui constitutionalizat.

Discutia se impotmoleste de-a binelea cand vine vorba de a discrimina intre minoritati si in interiorul lor, pentru ca nu toate si nu toti au aceeasi vechime si nu au ajuns in acelasi fel pe teritoriul national, unele sunt istorice, cu existenta indelungata, care s-a impletit cu cea a romanilor, altele post-istorice, de data relativ recenta, altele constituante, care au luptat cot la cot in razboaiele de neatarnare si fiintare statala, iar la nivel de indivizi pentru unii Romania este patria strabuna, pentru altii este patria natala, unii au ajuns aici accidental, altii au plecat conjunctural, la mai bine sau pe bani, cand restului i-a fost mai rau, dar s-au intors cu pretentii de mai bine (vezi roirea in jurul Fondului Proprietatea) etc.

Mi se pare plauzibila initiativa de a introduce in Constitutie ideea de comunitate locala, dar tot atat de indreptatita ar fi si cea de comunitate nationala, intr-adevar, fiecare suntem de undeva, dintr-un loc anume, dar nu este suficienta numai recunoasterea acestui lucru care ne desparte, corecta este si evidentierea a ceea ce ne uneste, apartenenta la macro-comunitate (punerea in oglinda si contra-oglinda de care vorbeam). Comunitatea nationala, care ne uneste si reuneste nu are legatura cu impartirea populatiei in etnii, in majoritate si minoritate. Aceasta exprima faptul ca toti avem aceeasi patrie natala, ca toti servim, ca cetateni, aceleasi securitate nationala si aparare nationala, asa cum o fac si americanii, si rusii, care alcatuiesc un intreg, o singura comunitate nationala, exemplu care va trebui luat si de minoritatile nationale de la noi si sa nu le fie rusine sa-l foloseasca si sa-l aplice.

Totusi, ideea de constitutivitate statala a minoritatilor este o realitate inainte de a fi o cerinta, poate la una dintre clauzele despre cetateni ar trebui explicit consacrata, ca o garantie suplimentara, in care sa se inscrie negru pe alb ca toti cetatenii, fara deosebire de etnie, sunt parti constitutive ale statului roman, cu drepturi si obligatii egale, care au acces egal in institutiile statului, pe baza cetateniei unice, a mandatului democratic si a meritocratiei. Aceasta ar fi clauza constituirii. Este adevarat, in constitutia americana nu exista asa ceva, instituirea se refera numai la religie, ceea ce pe undeva este surprinzator, dar daca de-religizarea statului a devenit o „religie”, nu acelasi lucru s-ar putea intampla si cu de-etnicizarea, mai ales ca etnia, alaturi de religie, este in topul specificitatilor unei comunitati? Este randul specialistilor sa raspunda.


Kelemen Hunor si visul unei nopti de toamna

15/11/2009

Ca roman european, am urmarit cu incantare discursul electoral, de prezidentiabil, al concetateanului Kelemen Hunor. Conform cutumelor civilizatiei electorale, imnul, steagul si constitutia Romaniei au fost simboluri dominante de campanie. Nimic din temele vechi ale autonomismului teritorialist-etnicist. O ruptura totala de retorica extremista a vechii garzi, care aduna voturile cu japca, sub amenintarea cu pericole imaginare si dusmani fantomatici, ce ar paste, chipurile, minoritatea maghiara din Romania. Nici urma din asiatismul hunic, ce a ingrozit candva Europa sau pe romanii din Ip si Trasnea, ci o dovada vie de europenism modern si elegant, pus parca la patru ace. Mi s-a parut a fi de bun simt ideea ca toti avem o singura tara, indiferent de etnie, si ca Romania va fi competitiva in UE doar atunci cand toti cetatenii ei vor fi solidari si vor merge sincer si hotarat in aceasta directie, fara a trage unii intr-o parte si altii in alta… Dupa cum mi s-a parut a fi in ton cu concluziile crizei economice mondiale privind esecul neoliberalismului, la adapostul caruia au inflorit nestingherite egoisme si lacomii care au dus la colapsul pietei, si nevoia de reglementari si control public. Dar cel mai tare m-a uimit apelul de a urma modelul destept franco-german, un exemplu mare cat roata carului si foarte la indemana, de reconciliere si dezvoltare. Subtil si cu umor, candidatul UDMR la presedintia Romaniei i-a indemnat, deopotriva, pe romani si pe maghiari, sa le vina mintea cea de pe urma a francezilor si germanilor, care au ajuns la modelul integrativ ce le-a adus securitate si prosperitate invatand din prostia celor doua antimodele, dezintegrative ce au sfasiat istoria in secolul trecut. Iar cand l-am auzit evocand, emotionat, noua antanta Sarkozy-Merkel, cu prilejul celebrarii comune, fara precedent, a incheierii Primului Razboi Mondial, am stiut ca este cu adevarat un european, fiind de partea buna a istoriei.