Despre un exercitiu si un semnal de memorie

31/03/2015

Sunt extrem de surprins sa constat ca memoria scurta si selectiva face pentru a doua oara valuri, chiar daca pe fond pot fi socotite ca fiind intr-un pahar cu apa. Probabil ca la noi inca nu s-a aflat despre functiile dezbinativa si dominatoare ale dublului standard, in materie de memorie si, implicit, de atitudine. Daca toti suntem de acord ca istoria se ocupa de adevar, care, bun sau rau ar trebui asumat in intregime, prea putini observam ca scindarea de memorie, pe care „corectitudinea” politica o provoaca prin dublul standard, indeamna la uitare si la partialitate, daca nu chiar la distorsionari ale trecutului politic si istoric.

Dupa ce ni s-a sugerat, mai mult sau mai putin cuminte, nu cu mult timp in urma, ca suferintele martirilor din temnitele comuniste ar trebui tratate de catre statul de drept dupa un dublu standard, mi se pare peste poate sa auzim, acum, din aceeasi directie, vocalize pe tema impartirii pe culori politice a sangelui varsat de eroii neamului, alaturi de aliati, in razboiul impotriva nazismului. Sa facem, adica, un fel de purificare politica a sangelui celor care au cazut sau au luptat pentru patrie, un act inacceptabil pentru orice democratie si pentru orice stat de drept. Chiar si, culmea!, aici este o a doua eroare sau oroare, luati-o cum vreti, in cazul celor care si-au pus sangele la bataie pentru aceeasi cauza si pentru aceeasi tabara, e.g. impotriva lui Hitler.

De pe o asemenea pozitie de principiu, mi s-a parut inoportuna graba unora de a califica drept ploconire sau umilire in fata Rusiei aparitia pe site-ul oficial al MApN, duminica, pentru cateva ore, a pozei cu militari ai Diviziei „Tudor Vladimirescu”, infiintate in URSS pentru a se alatura Romaniei si Aliatilor in razboiul impotriva Germaniei hitleriste. Intr-adevar, in interviul acordat Agerpres, sambata, ambasadorul rus Oleg Malginov si-a exprimat nedumerirea fata de amnezia autoritatilor romane fata de faptul ca romanii si rusii „au fost impreuna in ultima etapa a celui de-al Doilea Razboi Mondial” si ca „soldati sovietici (…) au murit aici pentru libertatea Romaniei.”

Deci, o legatura cu interviul lui Malginov s-ar putea face, dar daca nu ar fi existat excesul de pasionalitate, care in general dauneaza politicii, s-ar fi vazut si alte conexiuni si argumente. In primul rand, ca a fost un exercitiu si un semnal de memorie. Nimeni nu a remarcat ca Divizia „Tudor Vladimirescu” s-a infiintat pe 29 martie 1944 si ca poza cu soldati si ofiteri romani din aceasta mare unitate a fost publicata pe pagina de Facebook a MApN pe 29 martie 2015, exact la implinirea a 71 de ani. In memorialele militare cinstirea eroilor, indiferent de fronturile pe care au cazut, este o cutuma a tuturor armatelor. Presupun ca si americanii si japonezii ar respinge ca stupid corectitudinismul politicianist care i-ar impiedica sa rememoreze, dupa caz, bataliile care i-au avut ca adversari in Pacific, chiar daca acum sunt aliati. La fel ar fi, cred, si situatia inversa, dintre rusi si americani, pe care niciun corectitudinism din lume nu ar trebui sa-i impiedice sa-si evoce alianta si sacrificiile comune impotriva lui Hitler.

Ar putea fi si alte intrebari. De ce a fost aleasa o poza cu divizia „cominternista” ca sa evoce, intre altele, si un tribut de sange platit impreuna cu vecinul de la rasarit, cand se puteau alege alte imagini din operatiunile militare antigermane comune? De ce, dupa putin timp, postarea a fost stearsa? Raspunsurile, in opinia mea, ar fi ca s-a dorit un omagiu, natural, pentru patriotismul masei mari de militari, ca un exercitiu de memorie integrala, dar si un semnal critic, tot de memorie, la adresa comisarilor politici si a evenimentelor in care aveau sa antreneze Romania postbelica, cat si a unor parteneri strategici si aliati. Ceva in genul: „Nu, nu am uitat de alianta antinazista romano-rusa, nici de soldatii sovietici care au murit pentru eliberarea Romaniei, nici de ceea ce a urmat. Dar nici nu trebuie sa ramanem la nesfarsit sclavii unui stereotip de razboi rece, trecutul nu trebuie sa ne impiedice prezentul sau viitorul.” Cat de subtil sau de diplomatic a fost acest semnal critic ramane la libera apreciere. Un fapt este cert, intotdeauna memoria integrala trebuie sa functioneze si sa fie asumata. Ma astept ca un memorial militar, fara amestecul corectitudinii politice, cum se intampla in tarile civilizate amintite, sa aiba ca obiect si bombardamentele americane, din 4 aprilie 1944, asupra Bucurestiului.

http://www.agerpres.ro/politica/2015/03/28/interviu-malginov-sper-ca-oficialii-care-spun-ca-sistemul-de-la-deveselu-e-doar-defensiv-o-cred-noi-avem-o-parere-diferita-11-09-59

http://www.contributors.ro/editorial/vladimir-tismaneanu-siluirea-istoriei-ambasada-rusiei-mapn-si-divizia-creata-de-ana-pauker-vasile-luca-petre-borila-si-valter-roman/

Reclame

Geopolitica provocarii si colportarea media

29/03/2015

Probabil ca abuzarea echilibrului dintre responsabilitatea exprimarii si dreptul la libera exprimare nu va fi niciodata judecata dupa o linie rosie. Chiar daca se va spune pana la satietate despre cuvinte ca au consecinte, aceiasi sau altii nu vor ezita sa le stearga cu buretele si sa le inlocuiasca cu un drept absolut la exprimare, din care dispare orice obligatie corelativa de responsabilitate. Este vorba de dublul standard al afirmationismului si negationismului, care functioneaza nu de azi, de ieri, ci ori de cate ori au existat tentatii de ordine unipolara, la care a visat si Hitler.

Insultarea vecinului rus in presa romaneasca, de catre doi ziaristi, dintre care unul locuieste la Washington, tinteste ingroparea si mai adanca a perspectivei bunei vecinatati geopolitice. Exista insa si o a doua tinta, de fundal international, care nu este numai antirusa, ci si antieuropeana. Reactia ambasadorului rus, Oleg Malginov, pare sa fi atins un punct sensibil si premonitoriu, pazitor cum il numeste, cand leaga romanismul de valorile ortodoxiei si de idealurile umaniste si europene, de ratiune si moralitate, in ultima instanta.

Altceva este cu adevarat ingrijorator in episodul „Ispita fascista a tovarasului Putin”, incalcarea liniei rosii dincolo de care nazismul este minimalizat, bagatelizat, poate si anulat, in unele minti. Dupa 70 de ani de la victoria asupra nazismului, luciditatea politica privind grozavia genocidara si holocaustiana a fenomenului nazist ar fi trebuit sa fie deplina, iar eforturile de memorie antinazista si de condamnare a nazismului sa se bucure de sustinerea tuturor fostilor participanti la coalitia antihitlerista, indiferent de pozitiile lor de simpatie sau de antipatie din zilele noastre.

Din pacate, ceea ce se observa, la mai putin de doua luni de momentul aniversarii Zilei Victoriei, incalca nu numai corectitudinea politica si inteligenta diplomatica, ci si adevarul istoric. Sper ca popoarele european si rus, care au fost victimele szoahului nazist, sa faca din 9 Mai prilejul celui mai amplu exercitiu de memorie si de solidaritate. Competitia din prezent, normala pana la un punct, nu trebuie extrapolata asupra aliatilor din trecut. Linia rosie dintre victime si calai nu trebuie stearsa sau incalcata, ci mereu reinnoita sau respectata.

http://www.contributors.ro/global-europa/ispita-fascista-a-tovara%C8%99ului-putin-un-eseu-de-vladimir-tismaneanu-%C8%99i-marius-stan/

http://www.contributors.ro/global-europa/l-am-suparat-pe-ambasadorul-rusiei-badaranie-sau-luciditate/

http://www.contributors.ro/fara-categorie/pozitia-contributors-ro-fata-de-declaratia-ambasadorului-federatiei-ruse-domnul-oleg-malginov/