De ce a incercat Adrian Nastase sa se sinucida?

26/06/2012

Este greu de dat, in acest moment, un raspuns pe deplin clarificator la intrebarea de ce a incercat Adrian Nastase sa se sinucida, avand in vedere predominanta elementelor emotionale, dar si faptul ca din cazuistica lipseste cel mai important element, marturisirea autorului, pe care nici nu cred ca o vom avea prea curand, posibilitatea de a o afla doar din memorii neputand fi exclusa. Totusi, orice schita-profil de tip „Qui prodest?” a cazului ne va conduce intr-un punct de bifurcatie, de la care pornesc doua tipuri de cauze si efecte concurente, unul care ar tine de detentia, iar celalalt de sinuciderea omului politic Adrian Nastase. Analiza comparativa, prin punerea in balanta a castigurilor si pierderilor pentru fiecare din cele doua evenimente si pentru fiecare dintre partile implicate ar putea da cheia in elucidarea misterului care invaluie aceasta tentativa suicidara.

Un prim aspect asupra caruia nu poate plana nicio urma de indoiala este ca gestul dramatic, care din fericire nu a fost si tragic, al liderului social-democrat a fost unul politic si ca, prin urmare, am putea fi de acord ca un suicid politic este cu totul altceva decat unul clasic, prin absenta patologiei (a se vedea studiile lui Maurice Duverger despre fenomenul suicidar). Sunt absolut lipsite de fundament proiectarile patologiei suicidare, ca si cazuri psiho-medicale sau ale anomiei sociale, asupra suicidului politic. Disparitia sperantei, pasivitatea si lasitatea din primul caz nu pot fi asociate cu idealul, lupta si curajul din al doilea caz, in care provocarea propriei morti poate fi folosita, in extremis, ca arma politica impotriva adversarilor ori pentru apararea ideilor sau camarazilor de cauza, carora le poate transmite un extraordinar semnal si imbold de lupta. In timp ce suicidul patologic inseamna abdicare si sfarsit, suicidul politic, s-au vazut numeroase cazuri in istorie, poate insemna un nou inceput, continuitate sau chiar victoria propriului Crez, prin asaltul noilor generatii, carora le-a aratat Calea. Nimeni nu si-l poate imagina pe Adrian Nastase ca ar fi putut fi invins de depresie in lupta sa politica, fara riscul de a friza fantasmagoricul, nu pentru ca in codul sau genetic de politician nu ar avea inscrisa si infrangerea, ci pentru ca dupa douazeci si ceva de ani de selectie naturala sau darwinism social pe taram politic acesta ar fi fost ultimul lucru care i s-ar fi putut intampla. De nedreptate, da, dar cu posibilitatea unei revanse politice postume, asa cum cred ca a si incercat.

O a doua idee care, ab initio, iese din discutie ar fi pretinsa probabilitate ca Adrian Nastase sa fi simulat sinuciderea (nu spun inscenare, care poate inseamna si altceva). Indiferent din partea cui ar veni si de forma pe care ar imbraca-o, mai voalat sau mai vocal, este clar ca acei oameni care gandesc si colporteaza asa ceva si l-ar fi dorit trecut, instantaneu, la cele vesnice, fara ca destinul sa fi abatut calea glontului. Dupa cum observati, evit sa pronunt cuvantul fatidic, dar nu o fac intamplator, pentru ca acest intelectual rasat si politician de anvergura, care a facut multe lucruri bune pentru Romania, adevar evocat, la aflarea vestii, nu numai de catre socialistii europeni dar si de politicieni apartinand altor familii politice, va intra, neindoielnic, in Panteonul Eternitatii. Faptul ca plaga impuscata nu s-a dovedit letala tine numai de noroc, pentru ca gaura pe care i-a facut-o proiectilul deviat in gat de catre interventia politistului este o zona puternic vascularizata si inervata (sper ca am folosit bine termenii), de mare risc, nemaivorbind de bolile cardiaca, hipertensiva si diabetica, care-l fac extrem de vulnerabil la astfel de socuri, ce se pot dovedi fatale. Dar stiti cum se intampla, cand vrei si te astepti, nu se intampla si invers, se vede treaba ca omul Adrian Nastase mai are zile, iar cu politicianul probabil ca Dumnezeu mai are un plan, in aceasta viata!

Cu siguranta, actul liderului social-democrat, greu de inteles intr-o logica obisnuita, reflecta un caracter politic extrem, ale carui tarie si rationalitate tin de un calcul politic postum: atunci cand moartea unui om politic face parte din planul altora si este inevitabila, singura modalitate inteligenta de raspuns ar fi ca aceasta sa faca parte din propriul plan, din care sa razbata semnale si mesaje care pot intoarce soarta unei lupte politice sau care pot face ca sacrificiul sau sa nu fie inutil.


%d blogeri au apreciat: