Lectiile primului tur electoral (3)

Inevitabila scindare a dreptei. Dupa cinci ani de exercitiu al puterii, al carui numitor comun au fost proasta guvernare si lipsa de transparenta, dreapta romaneasca este pe punctul de a intra in colaps. Revolutia portocalie, din 2004, care a adus-o la putere, atat la Palatul Cotroceni cat si la Palatul Victoria, lasa in urma ei, in 2009, un dezastru national. Cauzele si amploarea acestui sinistru economic si social trebuie privite insa intr-un cadru mai larg, ce tine de criza neoliberalismului in plan mondial si destramarea mitului privind asa-zisa autoreglare a pietei, fara nicio interventie reglatoare sau control public. Existenta unei pretinse „maini invizibile” ce ar asigura echilibrul automat al pietei s-a dovedit a fi falsa, aceasta nefiind nimic altceva decat o nevazuta mana pradatoare, a lacomiei si egoismului, ce distorsioneaza piata. Revenind, esecul candidatului PNL, Crin Antonescu, in primul tur de scrutin al alegerilor prezidentiale si predictibila infrangere a candidatului sustinut de PDL, Traian Basescu, in turul al doilea reprezinta o adevarata sirena de alarma ca vaporul dreptei, condus de acesta din urma, se scufunda. In asemenea conditii de avarie, liberalilor nu le-a ramas de ales decat intre a impartasi soarta taranistilor si a incerca sa se salveze, alegand schimbarea. Drept urmare, scindarea dreptei, prin ruperea lui Crin Antonescu si a PNL de Traian Basescu si PDL a fost inevitabila. Semnarea de catre PNL a acordului cu PSD de sustinere in ultimul tur a lui Mircea Geoana si de formare a unei majoritati social-liberale pentru scoaterea Romaniei din criza a fost un act de luciditate si responsabilitate.

Solidaritatea si votul non-ideologice. Votul masiv pentru schimbare din primul tur a fost unul non-ideologic, venind din intregul spectru politic. Acest lucru este cu totul nou, in ultimii douazeci de ani, fiind vorba de un vot mai degraba economic, decat unul ideologic, dat pentru iesirea din grava recesiune economica. Romanii au constientizat ca succesul acestui gen de schimbare poate veni numai din unitate si solidaritate non-ideologice, ca „Forta Schimbarii” nu poate veni decat din „Romania Unita”. Intamplator sau nu, acest deziderat national a fost foarte bine sintetizat de sloganul de campanie al lui Mircea Geoana: IMPREUNA INVINGEM/INVINGEM IMPREUNA ! Fara indoiala, constructia unui asemenea tip de mesaj electoral reprezinta o alta premiera. Acest dublu joc semantic electoral, binomial si biunivoc, de deplasare egala de accente de pe solidaritate pe victorie si invers este fara precedent. Cum o strategie victorioasa nu se schimba, nu este exclus ca acest mesaj, pus in slujba marii schimbari economice asteptate de majoritatea covarsitoare a romanilor, sa-i aduca lui Mircea Geoana in turul doi un scor electoral cu totul neobisnuit (nemaiintalnit de la marea schimbare ideologica adusa de revolutia anticomunista). Pana la urma, este si acesta un mod de a arata (inclusiv celor care, in disperare de cauza, incearca o ideologizare virulenta a campaniei electorale, agitand fantasmele trecutului) ca alegatorii au inteles ca nu ideologicul, ci economicul trece prin stomac. Acesta este si motivul pentru care candidatul comunistilor consecventi/pur-sange, Constantin Rotaru (Partidul Alianta Socialista), a fost maturat de pe scena electorala din primul tur, la un scor insignifiant si umilitor, fara drept de apel (0,44% !).

Lectiile primului tur electoral (2)

Inflexibilitatea politica si consecintele ei dezastruoase. Al doilea „trofeu”, la fel de van ca si cel de „reformator”, cu care se lauda electoral Traian Basescu este intransigenta dusa pana in panzele albe fata de orice idee sau solutie care ar veni de la altii, iar nu de la el. Ca si prietenul sau politic, „comandantul” George W. Bush, capitanul Basescu macina resursele nationale la moara orgoliului personal, izvorat parca dintr-un „amor fati” (Fr. Nietzsche), o dragoste netarmurita fata de destinul sau de carmaci providential, cu care nu ezita sa-si inceapa discursul electoral din confruntarea televizata cu ceilalti doi candidati. Nu numai ca arta compromisului, care este politica (Ion Iliescu), pare sa-i fie cu totul straina, dar fata de cei care pot face ca lucrurile sa iasa din impas impune o adevarata „spirala a tacerii” („Schweigespirale”). Crizele politice curg una dupa alta, cu toate consecintele lor economice si sociale dezastruoase, dar noua oficial ne merge bine (sic !).

Criza, marele adversar si aliat. Paradoxal sau nu, criza economica a provocat efecte duale in plan politic si electoral. Efectele sociale nemiloase au radicalizat stanga romaneasca, intetindu-i indarjirea si atacurile impotriva presedintelui si guvernarii de dreapta. Daca nu ar fi fost criza, trandafiriul Mircea Geoana nu ar fi avut nicio sansa impotriva portocaliului Traian Basescu, care ar fi castigat cu lejeritate al doilea mandat. Criza insa a produs imense frustrari si nemultumiri sociale, care nu vor putea fi „arse” decat prin schimbare. Este exact ceea ce a raspuns un consilier de campanie electorala al noului presedinte american la o intrebare damboviteana privind sansele candidatilor romani la prezidentiale: daca nu ar fi fost criza, Barack Obama nu ar fi castigat, deoarece iesirea din criza se face prin schimbare !

Partide mari, armate mari. Primul tur a aratat fara echivoc faptul ca ideile si programele mari au nevoie de o sustinere politica pe masura, care nu poate fi oferita decat de partide puternice, cu priza la mase. Acest lucru s-a vazut clar din pozitionarea in partea superioara a clasamentului electoral a candidatilor apartinand primelor trei partide mari din politica romaneasca, care au absorbit majoritatea covarsitoare a voturilor. Candidatii partidelor de buzunar sau independent au obtinut scoruri mici sau chiar insignifiante, fiind maturati fara nicio problema de primul val.