Dansand cu lupii

07/11/2012

Spre deosebire de analizele secventiale, pe termen scurt, care pot cel mult duce la identificarea unor tactici, cele pe termen lung se bucura de posibilitatea de a dezvalui strategii, acel fir rosu care de obicei calauzeste politica externa a unui stat pe o perioada indelungata de timp, indiferent de succesiunea guvernelor sau administratiilor prezidentiale. Este ceea ce permite si memorialistica fostului ministru de externe si premier Adrian Nastase, azi detinut politic, o sursa de istorie vie, care ne ofera informatii-document despre parcursul relatiilor romano-americane de dupa 1989, pana in 2012.

Cel de-al saselea episod al serialului „Lumea, americanii si noi” ne-a introdus in atmosfera ambasadorilor americani din Romania post-revolutionara, care nu de putine ori au iesit din nota discreta si echidistanta a statutului, tinand capul de afis al vremii. Este poate lucrul care contrariaza cel mai mult, ambasadorii americani devenind, cu mici exceptii, „jucatori” pe esichierul romanesc, pozitii de pe care au depanat inflexibili, precum niste guvernatori, firul „instelat” de pe ghemul intereselor Washingtonului, in cadrul carora interesul pentru Romania s-a dovedit a nu-l depasi pe cel aratat unei colonii.

Din cel de-al saptelea episod aflam despre ce inseamna diplomatia personala si tribulatiile acesteia, pretul politic – „Nastase la puscarie”! – si cauza pentru care a fost nevoit sa-l plateasca: „nu am simţit niciodată nevoia să caut un „licurici” (mai mare sau mai mic) căruia să-i dovedesc loialitatea mea transnaţională.” Ramane insa greu de explicat de ce relatiile foarte bune pe care social-democratul roman le-a avut cu dreapta republicana americana, din a caror conlucrare consolidata Romania a intrat in NATO, nu au continuat cu noua administratie, a stangii democrate americane, asa cum ar fi fost de asteptat, in virtutea apartenentei la aceeasi familie politica.

Faptul ca nu numai partidele de la putere au relevanta pentru administratiile americane a fost deja demonstrat, si puterea si opozitia au fost instrumentalizate de catre acestea de-a lungul a peste douazeci si ceva de ani, altceva trebuie sa explice schimbarea de atitudine a Departamentului de Stat al SUA fata de fostul prim-ministru si partidul sau, care au scos Romania din cercul de creta balcanic si au dus-o in cel al intereselor euro-atlantice. Dupa toate indiciile, care au venit dinspre ambasadorul american la Bucuresti, Mark Gitenstein, sangele militarilor romani, varsat in razboaiele americane, nu mai este suficient, criza a facut sa ni se pretinda ceva mult mai mult, resursele economice ale Romaniei, pentru un alt tip de razboi, mai distrugator decat cel militar, razboiul economic, care ne-ar secatui subsolul si pustii solul, condamnandu-ne in felul acesta la o vesnica subdezvoltare, pe noi si pe urmasii nostri. Nu este vorba despre ceea ce, naiv, abstract sau patriotard, comunistii spuneau ca ar insemna „a suge sangele poporului”, ci despre ceva foarte serios, foarte concret si foarte patriotic in termenii economiei sociale de piata, despre resursele minerale, energetice si productive ale tarii, care reprezinta sangele economic al fiintei national-statale, pe care o hraneste si-i asigura calitatea vietii, prezervarea acestora fiind, in ultima instanta, o problema de securitate nationala (economica, alimentara si medicala).

Noua politica americana, de vasalizare politica si colonizare economica a Romaniei a inceput sa se faca simtita dupa sosirea la post a ambasadorului Gitenstein, cunoscut drept un lobbyst fara scrupule al capitalului si corporatiilor de peste Ocean. Ceea ce la inceput era destul de larg definita ca fiind „integrare euro-atlantica” treptat s-a contractat si a capatat duritatea unui cerc de otel, care a inconjurat Romania prin reguli arbitrare, lipsite de forta izvoarelor de drept, a unui inel al carui stapan, aproape absolut, a devenit Washingtonul.

Desi Adrian Nastase s-a distantat de aceasta intorsatura neasteptata, de transnationalizare „licuriceasca”, aparuta in relatiile romano-americane, America si-a gasit maurul care sa-i faca treaba in persoana presedintelui Basescu, care, la randu-i, si-a facut din justitie propriul „inel”, care i-a impodobit mana cu care a batut palma cu colonizatorii yankei. Cea mai mare distorsionare prezidentiala a Constitutiei a fost facuta in momentul in care Basescu si-a denumit functia de presedinte drept „administratie prezidentiala”, dupa modelul american, in care presedintele este si seful guvernului, arogandu-si prin aceasta dreptul de a se substitui administratiei guvernamentale, desi constitutional puterea executiva este defalcata pe doua ramuri, prezidentiala si guvernamentala, dintre care numai cea guvernamentala are drept de administrare.

Urmarind evolutia politica si diplomatica, adesea intr-un mediu ostil, a lui Adrian Nastase, care si-a atras aprecieri de exceptie, de „bun avocat al tarii” (Joseph Lieberman, senator, 1991), de om politic si de stat care a facut pentru Romania „nu politica, ci istorie” (media americana, la depunerea instrumentelor de aderare la NATO, martie 2004), de „felicitari” si consideratia de „prieten”  (presedintele George W. Bush, la primirea sefului executivului roman in Biroul Oval, iulie 2004) etc., ca urmare a unei suite de negocieri si succese strategice pentru Romania, dar care a avut si de suferit de pe urma unor actiuni inamicale ale ambasadorului-jucator Gitenstein si a sentintei politice privative de libertate, instrumentate de presedintele-jucator Basescu, mi-am amintit de rolul exceptional al lui Kevin Kostner din „Dansand cu lupii”, de scena in care danseaza in jurul focului, in timp ce lupii il privesc din noapte: adevarata putere este de a-i face pe lupi sa danseze o data cu tine!

 http://nastase.wordpress.com/2012/11/05/lumea-americanii-si-noi-vii/


Ce nu stiu „apostolii” Fricii: Adevarurile interzise au intotdeauna viitor (Updated)

04/11/2012

Scrisorile din inchisoare ale lui Adrian Nastase par sa fi inceput sa atraga interesul opiniei publice asa cum numai adevarurile interzise o pot face. Probabil ca acest lucru l-au constientizat, intr-un final, si adversarii sai politici, care, aruncandu-l in inchisoare cu speranta ca-i vor inchide gura si vazand ca acest lucru nu s-a intamplat, isi pun acum intrebari legate nu de ceea ce scrie, pentru ca acest lucru le este binecunoscut si oricum nu au cum sa-l interzica, ci de ce ar trebui sa faca, sub aparenta democratiei, pentru ca ideile sa nu-i mai ajunga la electorat, cel putin pana dupa alegeri.

Acelasi grad de relevanta il are si faptul ca ideile i-au fost preluate de un fost adversar, cu care a fost intr-o neintrerupta competitie in PSD – ideile inzestrate cu forta adevarului trec dincolo de orice bariere intra-partide sau inter-partide. Acest lucru imi aminteste de ce spunea Lucian Blaga: cu ideile altora te poti impauna, dar niciodata zbura!

Chiar daca Mircea Geoana nu pomeneste de unde si-a extras ideia despre frica, sunt de salutat Manifestul stangii si Clubul de la Cluj. „Romania este inghetata de frica” suna dureros de adevarat!

In pofida tuturor vicisitudinilor, prin care detinutul politic, de azi, de la Jilava, a fost si este nevoit sa le indure, indraznesc sa fac o profetie, si pentru unii, si pentru altii: prin adevarurile sale, omul politic si de stat Adrian Nastase nu inseamna istorie, ci viitor!

 http://nastase.wordpress.com/2012/11/02/despre-frica-dupa-4-ani/

UPDATE. Odata cu apropierea incheierii mandatului ambasadorului american in Romania, Mark Gitenstein, in decembrie, ies la iveala marturii stupefiante privind stransa conexiune a acestuia cu politica justitiarista a presedintelui Basescu, care, dupa cum este cunoscut, a dus la eliminarea din viata publica a celui mai proeminent adversar politic, cu care s-a confruntat in alegerile prezidentiale din 2004, pe care le-a castigat la un scor extrem de strans si de controversat. Un document aparut ieri, 3 noiembrie, in Jurnalul.ro ne dezvaluie ca fostului prezidentiabil si ex-premier social-democrat Adrian Nastase i-a fost retrasa viza de catre Ambasada SUA cu trei luni înainte de condamnare, fapt care releva ca Washingtonul si reprezentantul sau acreditat in Romania stiau cu mult timp inainte de proces care va fi sentinta.

Numeroase acte de imixtiune ale lui Gitenstein in politica romaneasca, cum ar fi sustinerea activa a invalidarii referendumului de demitere a presedintelui Basescu si a veto-izarii Parlamentului de catre CCR, catalogarea dispretuitoare a majoritatii drept „tiranie”, fortarea unor numirii la sefia parchetelor, ai caror procurori au terorizat electoratul, prin anchetarea celor care au votat pentru demiterea sefului statului etc., vorbesc despre existenta unui „Duumvirat”, pentru a prelua un termen predilect al lui Vladimir Tismaneanu, al Fricii, intre presedintele jucator si ambasadorul-jucator.

In preajma plecarii de la post, Gitenstein ne potopeste pur si simplu cu o ploaie agresiva de PR, umpland ziarele cu fluvii de cuvinte de iubire despre Romania, pe care incearca sa o (ras)cumpere prin cuvinte, desi a vandut-o de nenumarate ori, pe bucati, prin fapte. Deputatul liberal Eugen Nicolaescu a prezentat un punct de vedere larg impartasit, Mark Gitenstein „nu a făcut decât rău” României. Oare ce lucruri scandaloase ne vor mai fi date sa aflam despre acest contravenient la Conventia de la Viena, cu privire la relatiile diplomatice, care stipuleaza obligatia misiunilor diplomatice de neamestec in treburile interne ale tarii de resedinta?!

http://jurnalul.ro/stiri/politica/adrian-nastase-america-viza-george-bush-traian-basescu-monica-macovei-627904.html#


Puncte pe i: Despre cauze, institutii si oameni (comentarii la doua scrisori ale unui detinut politic)

23/08/2012

Cautam, uneori, cauzele unor stari de lucruri acolo unde nu trebuie. In doua scrisori din inchisoare, liderul social-democrat Adrian Nastase ne lumineaza cautarile privind cauzele crizelor politice din societatea romaneasca, vorbindu-ne despre cum a devenit “barroso-sceptic”, despre “Curtea” si “Statul de drept”. Doua scrisori despre cauze, institutii si oameni.

 1. Istoria ultimilor douazeci si ceva de ani a UE ne arata un fapt incontestabil, cum unele si aceleasi institutii pot fi folosite de oameni diferiti in mod diferit si, implicit, cu efecte diferite. Sa se datoreze acest lucru “interpretabilitatii” normelor, pe care am auzit-o evocata si in aceste zile?! Cred ca principiile si institutiile sunt doar niste forme, in care continutul il reprezinta ceea ce se toarna in ele, actiunile oamenilor politici. Am vazut intamplandu-se acest lucru si in comunism si in capitalism, si la “centru” si la “periferie”. Faptul ca sunteti un barroso sceptic, si nu unul eurosceptic, mi se pare a curge in aceasta directie, dar si ca lasati o usa deschisa…

http://nastase.wordpress.com/2012/08/21/cum-am-devenit-barroso-sceptic/

2. Dupa ce o vom fi gustat-o cu totii, ironia din final nu are cum sa nu ne puna pe ganduri. Ce ar trebui sa facem pentru a nu ne mai irosi timpul cu interpusii presedintelui? Profesorul Draganu are dreptate, dar nu da si solutia (cel putin nu in textul citat). Nu vad o alta solutie de echidistanta decat punerea Curtii sub jurisdictie electorala, prin alegerea unei treimi la fiecare patru ani, cu prilejul alegerilor generale. Doar atunci Curtea nu va mai depinde de nicio institutie a statului si va putea sa fie impartiala in arbitrarea conflictelor dintre acestea si in jurizarea constitutionala a legilor. Desigur, cu conditia ca si candidaturile sa nu fie depuse de catre partide (altfel vom ajunge tot la interpusi politici). Reinventarea Curtii ramane, ca si reinventarea democratiei, o tema de larga si stringenta dezbatere. Sau, si mai bine zis, reinventarea Curtii ar trebui sa fie unul dintre procesele care sa duca la reinventarea democratiei, ceea ce ar face ca nedreptati strigatoare la cer, precum cele privind cvorumul (una dintre “conditionalitatile democratice” de care aminteati in articolul precedent) si invalidarea referendumului, in pofida vointei populare, sa devina irepetabile. In actuala configuratie, de extractie basist-pedelista (si, intr-un plan mai larg, PPE-ista), “Curtea” si “statul de drept” isi merita pe deplin ghilimelele!

http://nastase.wordpress.com/2012/08/22/curtea-si-statul-de-drept/


%d blogeri au apreciat: