Coduri portocalii: Dictatura a patru crize

13/02/2012

Romania traieste sub dictatura vremurilor si a vremii. Ca si cand nu ar fi fost peste poate, codurilor portocalii de criza politica, economica si sociala li s-a adaugat si cel de criza meteo. Si ce le opune Puterea? Un stat minimal! Poate fi un indicator mai relevant pentru incompetenta si lipsa de viziune a unui regim politic decat directia catastrofala catre care se indreapta asa-zisa “reforma” a statului? Eu cred ca nu, avand in vedere ca “reforma” Basescu a pierdut batalia cu prezentul, amenintand sa o piarda si pe cea cu viitorul.

Pentru neputintele rurale in fata amenintarilor climatice, cu care ne confruntam in aceste zile cu caderi masive de zapada (si carora, probabil, le vor urma, in primavara, inundatii), solutia nu e restrangerea ariilor rezidentiale (a experimentat-o si Ceausescu, desi din alte motive), ci diminuarea dependentei locale de centru. Satul va trebui sa traiasca pe picioarele proprii, iar acest lucru nu se va putea realiza fara structuri agro-mecanice asociative, capacitati agro-industriale si o logistica educationala si sociala de sustinere.

Modernizarea, care ar fi trebuit sa duca in toate domeniile la reducerea decalajelor fata de Occident, s-a dovedit a fi un slogan, o forma acoperitoare pentru politicile de realpolitik si neoliberalism, prin care statul a fost debilitat si economia nationala, destructurata si vanduta pe bucati, la ordinul FMI, Romania fiind transformata intr-o tara de consumatori.

Faptul ca seful noului executiv nu vine din zona economica, financiar-bancara sau administrativa arata ca, in mod paradoxal, acestea nu sunt considerate a fi proritati ale momentului (in aceeasi directie curge si lipsa de experienta a titularilor unor portofolii). Un om din zona unor relatii de tip comanda-raport nu raspunde unor cerinte ale unei societati democratice, ci indica nevoia unui regim politic de o altfel de resursa, de consolidare a puterii si pentru controlul perspectivei electorale.

Pana nu va fi prea tarziu si nu se va transforma in cod rosu, adevaratul cod portocaliu ar trebui sa fie pentru simulacrul de reforma, pentru deturnarea statului de la functiile sale naturale catre interese de grup, clientelare. Nu certarea populatiei sau primarilor, nu a da vina pe meteorologi, nu destituirea specialistilor sunt solutii. In fata oricaror crize, riscuri sau amenintari, statul social, ca instrument al solidaritatii comunitatii, nu are alternativa. Talleyrand, pe care-l cita Emil Hurezeanu, spunea ca atunci cand este urgent este deja prea tarziu, dar eu cred ca niciodata nu este prea tarziu, chiar si in al doisprezecelea ceas mai este o sansa de salvare sau de mantuire, cum spuneau Sfintii Parinti ai Crestinatatii…