Pentru noi insine !

26/05/2010

Pentru a-si mari sansele, solidaritatea pentru dezvoltare va trebui sa devina una europeana. Criza trebuie tintita prin masuri coordonate la nivelul UE. Este clar ca aceasta (criza) desi nu s-a nascut in Europa a venit pe „aripile” unui anumit tip de interdependente, puse in opera prin instrumentele actualului sistem financiar international. Acesta din urma contine „semintele” crizei, care vor trebui identificate si inactivate. Se pare ca „toxicitatea” sistemului financiar-valutar-bancar este una „mutanta”. Numai asa se explica migrarea crizei dinspre privat spre public, transformarea ei intr-una a datoriilor publice, reactiile atipice ale pietelor (nu este normal acelasi tip de reactie si la criza deficitelor, si la masurile de austeritate) etc. Pe de alta parte, ar trebui regandit si reproiectat intregul sistem al constructiei bugetare. Nu cred in „diagnosticul” si „solutiile” out-sideri-lor. Nimeni nu gandeste cu adevarat pentru tine. Negustorul vrea profit, bancherul vrea dobanda… Europa va trebui sa aiba propriile think-tank-uri si institutii. In acelasi timp, exista o mare diversiune ideologica a dreptei atunci cand politizeaza statul social. In realitate, statul social nu ar trebui sa aiba culoare politica, pentru ca acesta ar trebui sa fie in slujba intregii societati, nu a unui grup restrans de interese. Politizarea unui deziderat social (general uman) si aducerea acestuia pe taramul luptei politice permite dreptei de a-l „taia” cu nonsalanta de pe lista oricaruia dintre guvernele sale, atunci cand ajunge la putere. „Ingenios”, nu ?!… Cred ca a venit vremea sa gandim si sa actionam pentru noi insine, ca popor, ca natiune, ca tara, ca europeni… „Pentru noi insine !” ar putea deveni oare o deviza functionala pentru Romania ?!…


Comemorarea Solidaritatii si Jertfei

18/12/2009

Au trecut douazeci de ani de cand ne-am castigat libertatea. Numai ca, in loc ca fiecare aniversare a momentului cand am iesit din robia rosie sa fie una de pioasa amintire si cinstire a solidaritatii si jertfelor prin care am devenit liberi, avem parte de dezbinare si hula. Prea adesea si cu prea multa usurinta uitam cuvintele profetilor care spun ca dezbinarea pustieste iar hula profaneaza. Grandioasa Revolutie din Decembrie 1989 nu ar fi fost posibila fara solidaritatea tuturor romanilor. Actul revolutionar de la Timisoara ar fi ramas o jertfa tragica si izolata, iar chemarea „Azi in Timisoara, maine-n toata tara” ar fi fost o lozinca moarta si fara ecou national, daca toate orasele si satele Romaniei nu s-ar fi ridicat la lupta impotriva dictaturii. Jertfa fara solidaritate s-ar fi soldat, fara indoiala, cu un esec. Dupa cum solidaritatea fara jertfe nu ar fi facut posibila victoria. Jertfele din Piaţa Universităţii şi din Piaţa Revoluţiei din Bucureşti, din Piaţa Operei şi de pe treptele Catedralei din Timişoara şi din alte locuri însângerate de pe cuprinsul României au reprezentat varfurile de lance ale solidaritatii romanilor in lupta impotriva totalitarismului. Aceasta este marea lectie a Revolutiei din Decembrie 1989, pe care unii dintre noi inca nu au invatat-o, din pacate: Libertatea se castiga si se pastreaza prin Solidaritate si Jerta. Ziua de 22 Decembrie 1989 ar trebui sa fie trecuta in cartile de istorie si in calendarele crestine ale romanilor drept o zi sfanta de comemorare a Solidaritatii si Jertfei.

 


%d blogeri au apreciat: